Din lipsa de altă ocupaţie, azi m-am gândit să-mi încropesc un banner. Doritorii pot să-l pună oricând la ei pe sait, din moment ce un link în plus nu-mi strică

În revista România Mare , varianta online am gasit pe prima pagină o poezie intitulată simplu “Liceu”, care ilustrează cât se poate de elecvent dar totuşi cu o subtilitate lirică, sentimentul care ne cuprinde pe fiecare dintre noi atunci când ne lăsăm pradă amintirilor din timpul şcolii…

Liceu

Sînt ani… si parcã timpul se-ntoarce ca un fum,
De vãd prin ceata-i albã tot drumul meu de scoalã,
Ce-si cerne rar tristetea în inimã – acum,
Cînd simt bãtaia asprã în tîmpla tot mai goalã.

O, zile însorite ce ne priveau prin geam,
Plimbîndu-si clara umbrã în clasele tãcute,
Un cãrãbus de aur se legãna pe-un ram,
Sfidînd tãcerea noastrã cu aripi desfãcute.

Pe sãli cu tropot dulce mi-apare pedagogul,
Apoi tunica strînsã a unui prieten trist,
Sopteam cu teamã – poate ne-apasã catalogul
Sau umbra grea si neagrã a lui Ariovist.
Corole de imagini, geometrii în spatiu,
Si-acelasi fum de vise, de gînd si de tigãri.
Cu vocea rãgusitã scandarãm din Horatiu,
Si-am pus la alte lectii absurde întrebãri.

Trecutu-i ca o scoicã, în care sunã marea
Cînd merg cu gîndu-n urmã, la primele iubite;
Rãmîne sumbrã fruntea si tremurã cîntarea:
Întîia halbã plinã, în cîrciumi mici dosite.

Sînt ani… azi moare ziua pe-o filã de hîrtie,
Mã-nchin la alte chipuri, alti îngeri îi dezmierd.
Liceul meu, te bãnui în aurã tîrzie,
Severa ta blîndete încep încet s-o pierd.

Stefan Baciu
(Poezie reprodusã din Calendarul Universul, pe anul 1945)

(more…)

În urmă cu două zile m-am decis să-mi fac blog. ‘’De ce?”. Hm… nu sunt nici eu sigur sau mai bine zis, încă nu am putut determina factorii care m-au împins să iau această decizie.Cert e că aveam nevoie de un spaţiu (fie el chiar şi virtual) unde să-mi refulez toate ideile gândurile, sentimentele, trăirile şi părerile mele.Simţeam nevoia ca în jurul opiniilor mele să se nască discuţii, să vină cineva care să mă contrazică…

Am instalat wordpress, am ales o temă plăcută, ce crează o atmosferă bucolică, verdele contrastând cu zăpada sau nămolul de afară, ceea ce, pe mine cel puţin, mă duce cu gândul la primele zile de primăvară, atunci când totul înmugureşte…

Iată-mă acum scriind acest post. Mă cuprinde un sentiment asemănător cu cel care m-a încercat atunci când am desluşit pentru prima oară buchiile alfabetului. Mă grăbesc să dau un preview la blog, ca să văd cum arată primul meu post.

E perfect. Se încadrează perfect în pagină, nimic nu e strident, toate detaliile se îmbină excepţional.Îmi vine să-i mulţumesc celui care a făcut tema si lui Matt pentru wordpress.

Gata ! De azi îmi iau în serios misiunea de blogger şi promit să despic firul în patru, ori de câte ori am ocazia.