Feb
19th

Cãrţile au suflet ?

Publicat in instigare la cultura de hacky maximus

Ieri, am trecut pe la anticarii din oraşul vecin. Am rãscolit printre sutele de cãrţi înşirate pe tarabe, iar în cele din urmã am achiziţionat un exemplar cartonat al romanului “Jean Louis” de Honore de Balzac şi douã romane semnate Cezar Petrescu – “Oraşul Patriarhal” şi “Aurul Negru”. Anticarul, un bâtrânel simpatic avea chef de vorbã, aşa cã , preţ de mai bine de jumãtate de orã, am discutat despre literaturã şi nu numai. De pildã, îşi exprima regretul faţã de ‘’îndobitocirea’’ românilor, care pun din ce în ce mai puţin preţ pe culturã. Am discutat despre Dostoievski, Proust, Stendhal, Hector Malot, Bacovia, Blaga, Eminescu şi alţii de care acum nu-mi mai amintesc. M-a surprins cât de cultivat era acest om, care a trãit o viţa întreagã printre cãrţi, în propriul lui univers fantastc, liber de contingenţele cotidianului. Cu durere în glas îmi vorbea despre taxele maxime pe care le pune Guvernul acesta ‘’tiran’’ pe culturã, despre promovarea kitch-ului în materie de literaturã. Am discutat despre noua modã ca fiecare politician sã scrie câte o mizerie literarã (nu generalizez) numitã ‘’Memorii’’, în timp ce adevãraţii scriitori nu au banii necesari editãrii cãrţilor, iar oamenii, la rândul lor, nu-şi mai permit sã cumpere cãrţile tot mai scumpe de pe rafturile librãriilor. Mi-a vorbit despre fenomenul isteric Harry Potter si Cohelio. Deşi îmi fãcea placere sã discut cu el, mi-am luat rãmas bun întrucât aveam de rezolvat ceva treburi exact în cealãlalt capat al oraşului.
       Acasã, am observat cã pe foaia de titlu a romanului “Oraşul Patriarhal” era scrisã o dedicaţie, destinatã vechiului proprietar. Îmi plac cãrţile de la anticariat. Fiecare are propria-i istorie, propria personalitate. Cãrţile noi, editate pe hârtie albã, de calitate, îmi par sterile şi monotone. Fiecare carte veche ascunde, în spatele filelor scorojite de trecerea anilor , o istorie proprie, ce aşteaptã sã fie descifratã. Mã întreb câte mâini au rãsfoit aceastã carte, câte tâmple s-au sprijit visãtoare în palmã, meditând la rândurile citite ? Oare cine a fost vechiul proprietar, de ce a ajuns cartea la anticariat ? :(

-->

Părerea ta... hâc!

-->