Aşa a început ziua de azi:
Ora 9 fix. Cu ochii injectaţi şi o lene colosalã în oase mã aşez în faţa calculatorului şi ,ca orice internaut care se respectã îmi verific mailul. Nici nu apuc bine sa dau -log in- cã sunã interfonul…

- De ! rãspunde subsemnatul cu un glas de somnambul.
- Bã, îs io, Ate ! Hai cu bicicleta cã e vreme fainã afarã.
- Hai sus, ca sã vorbim!
Urcã Ate sus, îl servesc cu o cafea (sic !) şi punem la punct planul nostru de atac:
- Şi ce , vrei sã plecãm pe frigul ãsta ? Uite ce gros e îmbrãcatã lumea ! zic eu arãtându-i de pe geam nişte bãtrâne care mergeau la bisericã.
- Unde-i frig bã ! Nu vezi cã a venit primãvara ? Hai nu fii mârlan cã vine şi Ţiga cu noi !
- Da ce, Ţiga o pus coada la cireaşã sau miezul la nucã de e aşa o somitate ? Iarã o sã tragem de el, ştii bine cã ãla e mai leneş ca mine.
- Nu, cã am vrobit cu el şi o zis cã vine ! Acu’ îşi reparã frâna pe faţã şi vine în mod sigur.
- Pânã îsi reparã ãla frâna ne prinde Învierea Morţilor. Şi pe unde vrei sã mergem ?
- Pãi am zis sã urcãm pe la Agrement şi de acolo sã o luãm în sus pe drumul de la Straja, pânã unde putem urca, cã încã mai e zãpadã.
- No, bine ! Vin şi io, da’ mã ajuţi sã sparg gheaţa aia din faţã de la garaj, ca sã-mi scot bicla.
- Ce sã mai spargi, arunc eu nişte sare şi gata .
- Bã da deştept mai eşti ! Ar trebui sã te nominalizeze ãştia la Premiul Nobel pentru idei tâmpite ! Şi ce-ai vrea, sã aşteptãm pânã sarea aia o sã topeascã ? Mai bine stãm aici şi aşteptãm încãlzirea globalã !
- Las’ cã se topeşte repede, nu exagera.
- Bã, mã ajuţi sã sparg gheţa, cã altfel nu pot sã-mi scot bicla .
- Da ai lopeţi ?
- Şi lopeţi si târnãcop ; le am în garaj.
- Şi cum le iei de acolo, dacã nu poti sã deschizi uşa ?
- Iarã faci pe deşteptu’ ? Lasã cã iau de la ‘nea Sandu.
- Bine. La 11 vin cu Ţiga ca sã te ajutãm la spart gheaţa.
- Bine ! Da’ , vezi poate nu te ţii de cuvânt …
Dupã lupte seculare care au durat aproape o orã, uşa a fost eliberatã din prinsoarea gheţii provocatã de o ţeavã spartã şi nereparatã la timp de edilitate (dom’ primar, sã-ţi ardã cabanele –ştii tu care, alea douã, cu patru etaje, saunã, salã de biliard, şi piscinã !-). Ne punem alene în mişcare şi pedalãm cu viteza melcului cu ardei iute în fund. Ţiga, cuprins de astenia de primãvarã, zâmbea -ca ãla din reclama de la Altex- trecãtorilor.
- Vezi bã cã ne faci firma de râs ! Mergi şi tu ca toţi oamenii, ce mama lu’ proces verbal ? îi zic eu prieteneşte.
- Taci şi pedaleazã ca toatã viaţa numa’ ai dat din gurã şi n-ai fãcut nimica !Azi noi ţi-am spart gheţa şi tu ai stat cu mâinile în buzunar şi ai injurat la primar …
- Ce bãi hahalerã, s-o umflat fasolea în tine? Dacã nu înjuran io la iedil, aţi mai fi lucrat voi cu atâta tragere de inimã ? Eu am fost imboldul, care v-a împins sã daţi la lopatã. Mãcar aţi fãcut şi voi nişte mişcare ! îi dau replica.
- Bã, voi terminaţi sau ce pana mea faceţi ? Se uitã lumea la noi ca la hoţii de cai ! ia Ate cuvântul.
- Ia nu fã tu pe filosoful, cã o sã cheleşti prematur ! Lumea e proastã, se uitã şi ea ca România la poarta Europei, ce altceva sã facã. Şi pe cine naiba ai vãzut tu cã se uitã la noi ? Nu vezi cã-s numa’ babe evlavioase, care se întorc de la bisericã ? Şi-acu, ciocu mic, privirea în faţã, capu’ la cutie ca sã fiţi cât mai aerodinamici şi piciorul în pedalã, cã ne întrece badea Cârţan cu horopârţa lui trasã de un mãgar schilod şi cu hernie la faringe ! conchid eu.
- Bã, tu deja ne cam enervezi ! Mai taci naibii din gurã cã tragi curent şi te dor mãselele.
- Pãi bã, io nu trag aer rece în gurã ca voi ca sã-mi rugineascã plombele !
- Da ce, tu ai plombe de fier ? grãieşte Ţiga .
- Îs din magneziu impregnat cu particule fine de uraniu şi se oxideazã. O plombã de-a mea costã cât amândoi rinichii tãi, aşa cã…
Douã domnişoare drãguţe, dupã aspect studente la limbi strãine şi genul de tinere care în timpul liber stau cu ‘’copilaşii’’ se uitau la noi ca la felul şapte. Râdeau cu gura pânã la urechi, spre satisfacţia lui Ţiga, care zâmbea în continuare ca prostul,.
Cu chiu - cu vai, dupã multe divergenÅ£e verbale, am ajuns în dreptul drumului spre Straja. Pe o pancardã mare, vopsitã într-un soi de alb spãlãcit, scria cu o caligrafie muncitoreascã : ‘’ Este permis doar accesul autovehiculelor 4×4 dotate cu lanÅ£uri antiderapante. Amenda 1000 RON ‘’. Cãciula noastrã : noi aveam bicicleta mountain-bike, tracÅ£iune animalã (adicã, forÅ£a propulsoare e exercitatã asupra roÅ£ii spate), cauciucuri late de trial, Å¢iga nu avea frânã pe faţã (am zis eu cã nu e în stare sã o repare !), adidaÅŸi în picioare, ÅŸepci cu ‘’ Le Mans ‘’ în cap, pantaloni de foiţã ÅŸi geci (sau ‘’geace’’, dupã noile ÅŸi tâmpitele norme gramaticale ) gen Formula 1. CredeÅ£i cã ne-a oprit penibiliatatea aia de semn ? Nu, ne-am continuat drumul, dar mai întâi am trecut pe la Agrement, ca sã vedem maÅŸinile ţãranilor care urcã cu telescaunul în Straja.

To be continued tomorrow… rãmâneţi pe recepţie !