E greu sã descriu în cuvinte starea care mã cuprinde în aceste momente. Simt decepţie, resemnare, tristeţe şi ideal spulberat. Dupã ce şansa ne-a surâs şi soarele a rãsãrit în sfârşit şi pe strada noastrã posomorâtã, cu strãzi murdare, întortocheate şi prost asfaltate, aceeaşi soartã şi-a arãtat colţii. Am fost la un pas de victorie, preţ de câteva minute am privit lumea de deasupra, dar mai apoi, asemeanea lui Icarus, aripile ni s-au topit şi impactul ne-a trezit brusc la realitate.Ceea ce pãrea imposibil s-a realizat, ca şi când din urna sorţii românii ar fi extras biletul pierzaniei. Cine îşi imagina cã dupã prima reprizã Steaua mai poate fi învinsã ? Cu toţii am simţit mândrie, privind feţele disperate ale suporterilor englezi. A urmat un gol, şi pauza. S-a schimbat tactica, jucãtorii Stelei devenind simple marionete în faţa englezilor. A mai urmat un gol şi încã unul. Suntem aproape de victorie, simţin gustul şampaniei şi totuşi , în minutul 90 traiectoria mingii se abate asupra porţii noastre. Nu mai avem şanse, minunile nu rãsar din senin, ci ni le facem cu mâna noastrã. În continuare joc haotic, mingi pasate aiurea, galeria englezã e în extaz, românii îşi întipãresc pe faţa ridurile adânci ale dezamãgirii. Fluierul anunţã cu glasu-i ascuţit sfârşitul meciului. Asudaţi, trişti şi palizi jucãtorii Stelei par nişte cãlãtori solidari care au pierdut trenul spre Europa, care a plecat din gara lor odatã cu fluierul de final.
Un vis frumos spulberat în mii de bucãţi, milioane de inimi care au încetat sã mai batã la unison, jertfa carbonizatã pe propriul rug – asta a fost meciul ! Am avut şansa, am avut potenţialul, dar nu am profitat destul şi ne-am lãsat ameţiti prea timpuriu de aburii victoriei care se profila fantomatic. Napoleon şi Hitler au greşit atacând Rusia pe timp de iarnã, noi am greşit încrezându-ne prea mult în şansa care ne-a fãcut cu ochiul. De ce ? Din cauza lui Macaroanã, care a trebui sã dea gol în minutul 90. Suntem “ o ţarã tristã, plinã de humor”.

Mare, meci mare dom’le ! Steaua vs. cocolarii de englezoi, astãzi la ora 21 şi 45’ pe TVR1. E clar cã Steaua o sã-i lase mult în urmã de englezoii n-o sa vadã decât stopurile de la Maybach , dar am totuşi o dilemã : ce se întâmplã dacã The Houligans, supãraţi fiind de scor, sar în capul steliştilor ? Sper cã şi-au luat românii lanţurile de drujbã, grenadele lãsate moştenire de bunicul care a luptat pe Frontul de V în Rãzboiul Modial, briceagurile multifuncţionale, bâtele de mânat oile şi alte ustensile necesare în vreme de restrişte. Oricum, dacã Rãzboinicul Luminii îşi îmbracã armura şi învârte pe deasupra capului sabia împrumutatã din Star Wars, fug mai rãu ca din calea ciumei. Dacã-şi cheamã şi nepoţii, îi aleargã pânã la Debreţen. Ce mai, pe orice parte ai întoarce-o, tot românii sunt ãi’ mai tari din parcare, mai ales dacã vine şi ţãranu din Spania, cu Audi-ul lui Aseis. Hai Steaua !

     A trecut Paştele. Ouãle vopsite, sarmalele, drobul şi încã câteva feluri de prãjituri se amestecã la mine în burtã cu sucul gastric. Râgâi alene şi înjur la Guvern. De sâmbãtã pânã acum n-am facut nimic concret, omorându-mi timpul - în mare parte- cu filmele anului 2006. Ştiu, am uitat sã vã urez ‘’Sãrbãtori fericite’’, am uitat sã merg azi cu udatul pe la neamuri, n-am fost la Înviere, am ascultat Rolling Stones pânã mi-au vâjâit urechile şi n-am deschis uşa minoritarilor care au venit cu cerşitul. Sper sã mã ierte Providenţa, cã-n general nu-s om rãu la suflet, doar leneş (oarecum).

     În clipa în care scriu aceste rânduri, mã gândesc la ‘’Pantera Roz’’ şi râd ca prostul. Cred cã am bãut prea multã bere cât timp m-am uitat la Dan Diaconescu. Ameţesc- e de rãu. De la Paşti, internetul cade des . Cred cã adminul de reţea şi-a scufundat în alcool ultimul neuron activ şi acum se joacã cu nervii abonaţilor. Nu-i nimic, cã-i ţin eu mâine un discurs. Ba nu, şi mai bine, mi-a venit acum o idee… trãsnet, ce mai ! Are careva nitroglicerinã sau azotat de amoniu (remember Mihãileşti), ca sã-l trimit pe idiot pe lunã ? Pãrcã vãd titlurile de joi- administrator de reţea decedat într-o explozie violentã, nerevendicatã încã. Nu, n-are rost. Mai bine folosesc o butelie… sau un tub de acetilenã, uns pe la valvã cu vaselinã. Sau mai bine îi arunc o nicovalã în cap… sau un pian, ca-n Tom & Jerry. ‘’ Huston, we have a problem !‘’- n-am pian, da’ cred cã-i bunã şi canapeaua. Ştiu, sunt slab şi n-am cum s-o ridic pânã la nivelul geamului… o sã-l chem pe Daci sã mã ajute. Ciudat, ãsta n-o fi murit, cã nu l-am mai vãzut de mai bine de 4 zile ? Poate-o bãut acid, naiba ştie !

     Pe mã-ta de monitor ! Herţii lu’ soacrã-ta cu refresh cu tot ! A naibii imagine, se balanseazã dintr-o parte în alta. Ia sã încerc o demagnetizare… degauss- nici o schimbare. Ce-o mai fi pe OTV… ? Iete na, şi Diaconescu se balansezã, la fel şi invitaţii . Ciudat, cred cã mã bruiazã iredentiştii maghiari, ca sã nu pot eu sã-l ascult pe Funar. Ei drãcie, ãla nu-i Funar, i-o cântareaţã de muzicã popularã, care are pe cap o maimuţã îmbrãcatã în roz-bombom. Cred cã ãştia ne bruiazã, ca sã nu ne putem uita la folclor. Vor sã ne uitãm valorile naţionale, ca sã ne ia Ardealul şi sã ne decapiteze ca pe Mihai Viteazu. Na, cã acu’ se mişcã şi pereţii, avea dreptate Hâncu ãsta, e cutremur de-a binelea. Mi se mişcã şi mie particulele în cuvã. Bate cineva la uşã – dacã-i Pişta, îi dau io lui numa’ autonomie…ia sã-mi iau eu securea. Din pãcate, erau puradeii cu udatul. Cred cã voiau sã le umplu sticlele… ce hiperbola mea, ei nu ştiu cã apa-i pe bani ? Mânca-mi-ar metru ‘ cub, ei şi Guvernul în frunte cu pretenu’ lui Jiji- Tãriceanu, ‘’politicianul gândac’’ (citez).

      Îmi vine sã vomit… oare mã ajutã cu ceva dacã iau un pumn de laxative ? Nu ştiti nici voi. Nu-i nimic, o sã încerc, dar mai întâi sã vad cum stau cu provizia de hârtie igienicã, atât de greu de procurat în vremurile astea cãcãcioase (scuzaţi expresia, dar chiar nu m-am putut abţine). Este, se aflã, se gãseşte, existã … sinonimie + hârtie igienicã. Stau şi mã întreb cu ce se ştergea Decebal dupã ce fãcea treaba mare . Istoricii (adicã eu) spun cã ar fi folosit brusturi şi funze de stejar. Bun, dar dacã nimerea printre astea şi o urzicã ? Hmm, cred cã aşa a apãrut primul caz de hemoroizi.

Am monitor de 17’’ şi-l vãd de 21’’ . Super, am vedere dual-channel … oare pot sã-i dau şi puţin overclock? Dan Diaconescu scoate sunete ciudate; cred cã trebuie uns. Aaa, FAN-ul de pe placa video cârâie în halul ãsta. Ce bine, credeam c-o rãguşit televizorul.

‘’ Hristos a înviat !’’ … adevãrat cã sunt un pic (puţin de tot, aproape imperceptibil) beat.

PS : Jiji, forţa fie cu tine, şi nepoţii şi Marinarul şi… restu. Steaua campioanã, ca sã-i dai cu cupa peste nas lui Bodu şi altor hahalere… dâggdâgggdâggg. Apropo, când are Debreţen meci, ca sã-mi trimiteţi nitroglicerina aia din timp ?

Vine Paştele ! Toatã lumea e curprinsã de febra cumpãrãturilor, a curãţenei generale, ca sã întâmpinesãrbãtoarea aşa cum se cuvine. Din pãcate pentru mine, mama m-a silit sã-mi fac curãţenie în camerã .
-         Nu crezi cã ar mai fi cazul sã-ţi faci ordine în camerã ? E ca o cocinã ! Fã bine şi adunã-ţi ciorapii ãia de sub masã şi pune-i în dulap ca tot omul. Uite ce-i aici : haos şi debandadã. Peste tot numai sârme, cãrţi aruncate aiurea, cd-uri, haine pe sub pat … Treci şi fã curat ca vine Paştele şi te gãseşte cu dezordinea asta.
-         Mmmmm, ştiu şi eu, pânã la Paşti mai îs 3 zile, am timp…
-         Faci curat acu’ sau nu te mai las la calculator o sãptãmânã !
-         O sãptãmânã ?? O zi mai ziceam şi eu, dar chiar o sãptãmânã pentru puţinã dezordine ! Plus de-aia ştii bine cã am ulcer şi nu pot sa fac efort.
-         Ce-are a face ulcerul cu efortul ? Pe mine mã minţi mã? Treci şi fã curat cã-l chem pe taicã-tãu şi-ţi taie cablurile de la calculator cã nu avem altã soluţie . ( s-a întâmplat sã-mi taie cablul de alimentare, motiv pentru care am 2 de rezervã, cã-s ieftine – 2 la 10 lei)
-         Ştii bine cã am alergie la praf !
-         De când ai tu alergie la praf ?
-         De când îmi ies bube pe faţã ! Uite, vezi … ? zic eu arãtându-i mamei un coş adolescentin, ieşit pe obrazul stâng.
-         Asta nu-i erupţie alergicã (ştie mama ce ştie, cã doar lucrã de 27 de ani în sãnãtate) ! Putoare ordinarã, ţi-am zis bine sã te dai cu crema aia de 2 ori pe sãptãmâna ca sã nu mai faci coşuri ! Şi aia ţi-e lene …
-         Are gust amar , îmi face greaţã crema aia a ta !
-         Pãi nu o mânci, o masezi uşor pe faţa umedã, ca sã elimine excesul de sebum.
-         Trebuie sã ţin gura deschisã ca sã respir şi-mi ajunge pe buze !
-         Da tu nu poţi sã respiri pe nas ? Numai pe gurã, şi te mai întrebi de ce te dor dinţii .
-         Am polipi, ştii bine !
-         Vedem noi ce e şi cu polipii tãi, cã dupã Paşti te duc la ORL-ist ca sã te consulte. Dacã ai polipi ţi-i scoate !
-         Nu, pãi ãştia îs polipi în stare latentã. Dacã îi scoţi se regenereazã şi se fac şi mai mari ! Am vãzut eu pe Discovery un documentar despre polipi.
-         Crezi cã eu îs prietenii tãi ca sã-mi îndrugi tot soiul de baliverne ? Treci şi fã curat. Pânã mã întorc (de la cumpãrãturi) sã fie lunã sau ai încurcat-o !
Silit, m-am apucat şi eu de curãţenie. ‘’ Greu la deal cu boii mici şi la vale cu hãiciuţi’’ ar spune ardeleanul nevoit sã-şi care pãlinca dintr-un sat în altul, ca sã scape de FISC. E drept cã şi mie mi-a fost cam greu sã dau cu aspiratorul din poziţia stat pe scaun, dar m-am obişnuit cu ideea. La urma urmei e mai rãu sã te ridici brusc dupã o periodã îndelungatã de stat pe scaun ; am vãzut eu pe Discovery un documentar despre flebitã … poţi chiar sã mori din cauza asta ! Îţi porneşte un cheag spre inimã şi dai mâna cu nenea Nicu. Periculoasã dom’le activitatea asta fizicã, nu degeaba oamenii mor la locul de muncã ! Câţi oameni au murit stând pe scaun, în propria lor casã ( fãcând abstracţie de faptul cã acum cãţiva ani Bush s-a înnecat cu covrigul în timp ce se uita la pr0n. Situaţia lui e scuzabilã, cã doar nu poţi sã faci douã lucruri de-odatã : sã mesteci şi sã faci muşchi la încheietura mâinii drepte –  21 schimbã mâna !).
Dupã cum vã spuneam, ca omul gospodar, mã apuc sã-mi orânduiesc lucruşoarele din camerã. Pe masã, sub nişte cãrţi de Balzac dau de Cd-ul cu Rolling Stones, pe care l-am cãutat ca sonatul cu o zi în urmã. Hehhhh, gãsesc şi LED-urile mele albastre ; dacã dau şi de punguliţa cu rezistori m-am scos. La partea cu hainele aruncate pe scaune şi pe sub masã se cam complicã treaba. Are careva idee cum se porneşte maşina de spãlat ? Mã gândeam eu cã şi voi sunteţi aerieni… Dom’le e revoltãtor ca un mare producãtor de hardware de-ãsta electrocasnic ca Wirlpool sã nu punã pe lateralul maşinii o schemã cu intrucţiunile de utilizare. De unde sã ştiu eu unde se bagã detergentul, balsamul, mr. Muscolo ãla sau alte drãcovenii ? Lasã, cã vine ea mama şi le pune la spãlat ! Pânã una alta, se supãra cineva dacã arunc hainele în debara ? Nu… aşa mã gândeam şi eu .
Urmeazã o descoperire epocalã, mai rutundã decât roata, mai tare decât Viagra, mai rapidã decât melcul şi mai scandaloasã decât jumãtate-de-Bãsescu- calare pe jumatate-de-partid-şchiop.Monitorul meu nu are nici un fel de probleme cu luminozitatea şi contrastul ! Praful era de vinã . Nu a avut nevoie decât de o cârpã curatã şi puţin Pronto pentru mobilã.
          Dupã douã ore de lupte crâncene, o epuizare fizicã peste mãsurã, şiroaie de transpiratie care ar determina un spray Rexona sã se sinucidã aruncându-se în foc, ordinea a fost restabilitã. Curios e cã, acum nu mai gãsesc nimic ! Unde naiba e mufa aia jack ? Zici cã e Tringhiul Bermudelor : nu mai îmi gãsesc nici pixul norocos, deci nu am cum sã-mi scriu tema la mate. Plus de-aia vacanţa e pentru recreere, ce pana mea ?
        În timp ce trebãluiam de zor (recunosc cã am aruncat câteva cocoloaşe de hârtie dupã dulap, dar –între noi fie vorba- cine le observã acolo ?) am avut timp sã meditez asupra diferitelor aspecte existenţiale care ne frãmântã zilnic, împingându-ne adesea la limita dintre agonie şi luciditate, la punctul terminus al rãbdarii, atunci când frustrarea cere sã refuleze (ştiti voi, ca şi canalizarea). Astfel, o întrebare aparent retoricã mi-a macinat eul meu de om calm (hai sictir !) : ‘’ cine l-a pus pe un idiot admin de reţea , ca sã închidã iarãşi portul 21 ? Cineeeeeeeeeeeeeeeeeeeee ? ‘’. Recunosc- omul ãla (am zis om ? e maimuţã toatã ziua ) m-a adus la sapã de lemn. Cred ca o sã-l leg cu scotch de un tub de acetilenã şi-o sã-l trimit pe lunã, ca sã routeze asteroizii !   Paşteţi Fericiţi !

   

Probabil v-aÅ£i întrebat (sau poate nu) cum aratã tipul ãla care vã exaspereazã destul de des. Ei bine, ãsta de mai jos e Hacky ! kiss me …

Cititorul fidel (dacã am aşa ceva) probabil cã-şi aminteşte de pãţania cu şoarecele buclucaş, care şi-a dat duhul la mine pe pad. Dacã nu vã aminţiti, atunci n-aveţi decât sã cititi postul anterior ca sã vã lãmuriţi. Cum vã spuneam, un rãu nu vine niciodatã singur, aşa cum enunţau în secolul trecut murphyştii, sau mai concis –când crezi c-ai scãpat, atunci dai de Dracu împreunã cu întreaga sa familie de încornoraţi. Aşa se face cã, dupã ce m-a slujit fidel încã din 2003, CD-RW meu a luat-o pe urmele mausului.
Vineri dimineaţa…. Pe la 8 mã trezesc şi eu ca tot omul, mãcinat de un singur gând – ‘’ ce şapca mea ne mai cheamã ãştia şi vineri la şcoalã ?’’. În fine, surmontez şi aceastã dilemã de ordin moral şi ca sã-mi mai sarã lenea din cap, pornesc niţel Led Zeppelin. Între timp îmi amintesc cã trebuie sã-i fac un CD cu Knoppix unui coleg. Caut îndelung prin toate sertarele dupã un nenoricit de Cd gol şi nu gãsesc. Mã uit şi pe masa, dar fãrã nici un rezultat. Mi-e lene sã ies afãrã dupã sidi , aşa cã dau erase la un rewritable pe care aveam ceva backup-uri vechi la baza de date. Pun Knoppix la ars şi mã duc, ca tot omu’ , la baie, sã-mi fac nevoile. Stau liniştit pe tron (WC) cu ‘’ Cele mai mari organizaţii secrete’’ în mânã şi reflectez asupra factorilor care au dus la declanşarea Primului Rãzboi Mondial când brusc, se ia curentul. Îi injur în gând pe aia de la Electrica, îmi scurtez domnia (aia de pe tron) ca sã verific siguranţele. Toate bune şi frumoase, siguranţele sunt intacte şi nu e luminã nici pe scarã. Cobor la parter ca sã verific siguranţa aia de pe palier , cã de pe partea vecinilor… Nu e nici de acolo, aşa cã mã intorc resemnat, cu gândul cã mãcar nu are curent tot cartierul. Peste nici 5 minute vine şi tata de pe afarã şi-mi zice – ‘’ Decuplare generalã. Nici bunã-ta nu are curent ! ‘’. Bestial, nemaipomenit ! Ce bine mã simt când stau în faţa unui monitor negru şi nu aud zgomotul celor 5 FAN-uri pe care le-am înghesuit în carcasã…
Dupã aproape 2 ore, vine şi curentul (cred cã am lasat eu geamul deschis). Pornesc socotitorul, aştept sã-şi verifice Windowsul tanda şi cu manda. Bun, nu am erori, toate bune şi frumoase, OS-ul e la locul lui, ecranele albastre sunt undeva departe. CD-RW se încãpãţâneazã sã nu se deschidã. Nu se aprinde LED-ul, nu schiţeazã nici un fel de mişcare. Îl deschid cu un ac şi scot din el CD-ul scris pe jumãtate. Încerc cablurile de alimentare, îl pun pe master, ca doar-doar şi-o da drumul. Nimic, nimic şi iar nimic. Îl mãsor şi constat cu stupoare cã prin el trece curent. Nu trebuie sã aibã mare brânzã, aşa cã o sã-l meşteresc dupã ce mã întorc de la şcoalã, cã între timp s-a apropiat ora 1 pm. Pe la 3 şi ceva ajung acasã şi desfac drãcia. Îl alimentez aşa desfãcut şi constat cã placa aia integratã se incãlzeşte ca naiba şi pute a ars. S-a dus naibii ! E în scurt-circuit pe undeva şi nu mã pricep sã-l dibuiesc. Il arunc pe masã şi-mi continui activitãţile zilnice pe la PC.
Azi, musai sã-mi iau writer şi cum la mine în oraş (unii zic cã-i municipu, da’ mie îmi seamãnã a cãtun) nu prea ai firme serioase, mi-am zis sã merg pânã în urbea vecinã, situatã la cca 20 Km. În microbuz cineva îşi dã în continuu aere. Stau cu nasul ridicat înspre turelã, ca sã iau o duşcã de aer nepoluat. Înjur în gând pe ãla care a invetat iahnia de fasole, varza muratã şi alte mâncãruri ce se transformã în gaze naturale prin burţile românilor. Ajung la destinaţie (Depozitul de Calculatoare) ameţit de excesul olfactiv de care am avut parte în microbuz. Gãsesc în sfârşit un CD-RW pe placul meu : Asus QuietRack, negru. Logic cã, ajuns acasã l-am montat şi am început sã-i fac rodajul, motiv pentru care acum sunt cam ocupat şi nu prea mai am chef sã vã povestesc una-alta (poate mai desearã). 

Dupã câteva ore de agonie, vechiul meu şoarec şi-a dat obştescu sfârşit. Frumosul lui LED roşu nu s-a mai aprins, cursorul a rãmas inert pe ecran, mâna a început sã-l trânteascã de birou, dar fãrã rezultat. Dupã aproape 3 ani, timp în care mi-a fost prieten devotat, despãrţirea a fost grea, dureroasã şi plinã de vicisitudini de ordin moral. Cu toţi trecem prin momente grele, care ne stigmatizeazã pentru tot restul vieţii, însã existenţa îşi continuã ciclul. Azi moare un maus, mâine altul şi tot aşa… Dupã de l-am dat de perete mi-a fost milã de el, am încercat sã-l refac, sã-i vãd pentru ultima datã lumina roşie. Nu am reuşit, s-a dezmembrat în bucãţele , cablul PS2 îi atârna asemenea unui gigantic hemoroid lãsând sã se vadã la capãtul sãu circuitul integrat, rola de scrool a ajuns pe sub pat, în timp ce jumãtate din carcasã zãcea zdrobitã undeva lângã piciorul mesei. Toatã noaptea am avut coşmaruri, vechiul maus îmi apãrea aievea, cãlare pe un pad cu gel şi cu discheta cu drivere în dinţi. Mã privea mustrãtor, lumina sa roşie îmi penetra retina, ticãitul click-ului îmi chinuia auzul. În cele din urmã, zdrobit asemenea lui Nemessis, m-a lãsat singur în planul oniric : doar eu, fãrã driver sau adaptor USB.
    Astãzi, mi-am luat alt şoarec cu care sper sã mã înţeleg la fel de bine ca şi cu predecesorul sãu . Faceţi cunoştiinţã cu A4tech Shinig Zoom 5K !

Dupã ce, timp îndelungat , blog-ul lui Zoso s-a situat deasupra Nicoletei Luciu şi a lui Prigoanã, Trafic.ro a decis sã-i taie macaroana. Astfel, blog-ul a fost mutat abuziv de la secţiunea ‘’Personal’’ la ‘’Divertisment’’. De ce ? Nici ei nu pot oferi un rãspuns plauzibil, ci doar se se ascund dupã degetul mijlociu al vizitatorilor indignaţi, considerând cã ‘’divertisment’’ este categoria cea mai potrivitã pentru un blog personal. Ce sã mai spun – iatã demnii urmaşi ai tablagiului Pristanda – ‘’ Curat murdar, monser, dar Elucubraţii, tot la divertisment rãmâne ! Datoria, coanã Joiţica, coanã Joiţica. ’’.
Zoso, câutând nişte explicaţii, a trimis mailuri suportului de la trafic.ro . Rãspunsul a fost sec, stereotip, lãsând sã se înteleagã ceva de genul ‘’scopul scuzã mijloacele !’’ (dicere de la nemuritorul Gambeta, nu-i aşa mã inteligenţilor într-ale categoriilor ?). Aaaa, pãi Zoso pe primul loc, cam stricã peisajul pitoresc din clasament, aşa cã hai sã-l trimitem la divertisment, sã dea mâna cu Bulã şi Strulã , ca sã uite lumea de el. Bine cã nu mai trãim în comunism, cã ar fi fost în stare sã-l deporteze în Siberia, ca sã mulgã greierele de stepã.
M-am lãmurit cu bãieţii de la trafic.ro. Nu-mi mai pun monitorul lor mine pe blog, şi le urez sã aibã parte de un cactus gigant adânc infipt în partea anatomicã cu care decid cui ce categorie i se potriveşte. Trãiasca cenzura cripto-comunistã !
În cazul în care nu v-aţi prins, ceea ce am scris mai sus nu este un pamflet . Recunosc totuşi cã la partea cu cactusul am cam exagerat- un baton de TnT le-ar rezolva mai repede problema !

Mã doare capul de nu mai pot, aşa cã azi nu o sã scriu nimic. Mã revanşez mâine…