Cititorul fidel (dacã am aşa ceva) probabil cã-şi aminteşte de pãţania cu şoarecele buclucaş, care şi-a dat duhul la mine pe pad. Dacã nu vã aminţiti, atunci n-aveţi decât sã cititi postul anterior ca sã vã lãmuriţi. Cum vã spuneam, un rãu nu vine niciodatã singur, aşa cum enunţau în secolul trecut murphyştii, sau mai concis –când crezi c-ai scãpat, atunci dai de Dracu împreunã cu întreaga sa familie de încornoraţi. Aşa se face cã, dupã ce m-a slujit fidel încã din 2003, CD-RW meu a luat-o pe urmele mausului.
Vineri dimineaţa…. Pe la 8 mã trezesc şi eu ca tot omul, mãcinat de un singur gând – ‘’ ce şapca mea ne mai cheamã ãştia şi vineri la şcoalã ?’’. În fine, surmontez şi aceastã dilemã de ordin moral şi ca sã-mi mai sarã lenea din cap, pornesc niţel Led Zeppelin. Între timp îmi amintesc cã trebuie sã-i fac un CD cu Knoppix unui coleg. Caut îndelung prin toate sertarele dupã un nenoricit de Cd gol şi nu gãsesc. Mã uit şi pe masa, dar fãrã nici un rezultat. Mi-e lene sã ies afãrã dupã sidi , aşa cã dau erase la un rewritable pe care aveam ceva backup-uri vechi la baza de date. Pun Knoppix la ars şi mã duc, ca tot omu’ , la baie, sã-mi fac nevoile. Stau liniştit pe tron (WC) cu ‘’ Cele mai mari organizaţii secrete’’ în mânã şi reflectez asupra factorilor care au dus la declanşarea Primului Rãzboi Mondial când brusc, se ia curentul. Îi injur în gând pe aia de la Electrica, îmi scurtez domnia (aia de pe tron) ca sã verific siguranţele. Toate bune şi frumoase, siguranţele sunt intacte şi nu e luminã nici pe scarã. Cobor la parter ca sã verific siguranţa aia de pe palier , cã de pe partea vecinilor… Nu e nici de acolo, aşa cã mã intorc resemnat, cu gândul cã mãcar nu are curent tot cartierul. Peste nici 5 minute vine şi tata de pe afarã şi-mi zice – ‘’ Decuplare generalã. Nici bunã-ta nu are curent ! ‘’. Bestial, nemaipomenit ! Ce bine mã simt când stau în faţa unui monitor negru şi nu aud zgomotul celor 5 FAN-uri pe care le-am înghesuit în carcasã…
Dupã aproape 2 ore, vine şi curentul (cred cã am lasat eu geamul deschis). Pornesc socotitorul, aştept sã-şi verifice Windowsul tanda şi cu manda. Bun, nu am erori, toate bune şi frumoase, OS-ul e la locul lui, ecranele albastre sunt undeva departe. CD-RW se încãpãţâneazã sã nu se deschidã. Nu se aprinde LED-ul, nu schiţeazã nici un fel de mişcare. Îl deschid cu un ac şi scot din el CD-ul scris pe jumãtate. Încerc cablurile de alimentare, îl pun pe master, ca doar-doar şi-o da drumul. Nimic, nimic şi iar nimic. Îl mãsor şi constat cu stupoare cã prin el trece curent. Nu trebuie sã aibã mare brânzã, aşa cã o sã-l meşteresc dupã ce mã întorc de la şcoalã, cã între timp s-a apropiat ora 1 pm. Pe la 3 şi ceva ajung acasã şi desfac drãcia. Îl alimentez aşa desfãcut şi constat cã placa aia integratã se incãlzeşte ca naiba şi pute a ars. S-a dus naibii ! E în scurt-circuit pe undeva şi nu mã pricep sã-l dibuiesc. Il arunc pe masã şi-mi continui activitãţile zilnice pe la PC.
Azi, musai sã-mi iau writer şi cum la mine în oraş (unii zic cã-i municipu, da’ mie îmi seamãnã a cãtun) nu prea ai firme serioase, mi-am zis sã merg pânã în urbea vecinã, situatã la cca 20 Km. În microbuz cineva îşi dã în continuu aere. Stau cu nasul ridicat înspre turelã, ca sã iau o duşcã de aer nepoluat. Înjur în gând pe ãla care a invetat iahnia de fasole, varza muratã şi alte mâncãruri ce se transformã în gaze naturale prin burţile românilor. Ajung la destinaţie (Depozitul de Calculatoare) ameţit de excesul olfactiv de care am avut parte în microbuz. Gãsesc în sfârşit un CD-RW pe placul meu : Asus QuietRack, negru. Logic cã, ajuns acasã l-am montat şi am început sã-i fac rodajul, motiv pentru care acum sunt cam ocupat şi nu prea mai am chef sã vã povestesc una-alta (poate mai desearã).