Azi mã duceam cu nişte treburi pânã la non-stopul din colţ, când mã întâlnesc cu un prieten, cu mâna dreaptã pusã în ghips:
-         Da ce-ai pãţit bã?
-         M-am spart rãu de tot cu bicicleta.
-         Pãi vezi dacã eşti vitã şi nu ştii sã mergi cum trebuie. Te-ai apucat şi tu de scheme, te rupi în figuri prin faţã la Cinematograf.
-         Stai sã-ţi zic cum o fo’… Mã întorceam din parc. Bã, pe trotuar o vãd pe una, tare de tot. Avea un mini scurt de tot şi nişte tocuri de o palmã. Era o blondã suuuper, îţi venea s-o dezbraci din priviri, nu alta. Bã, da’ s-o vezi cum arãta din faţã ! Pamela Anderson, varianta româneascã, nu alta.
-         Hai Caricodele, treci la subiect cã mã apucã învierea morţilor aici lângã tine.
-         Bã Cristi, da’ tu chiar cã eşti stresant! Vrei sã te asculte alţii, dar tu sã nu-i asculţi pe ei.
-         ‘te-n pana mea ! Zici sau nu ce s-o mai întâmplat, cã m-ai fãcut curios.
-          Mergeam aşa încet pe lângã ea, ca sã admir priveliştea. Da’ ce zici mane, cã toatã lumea îşi benocla cepele dupã aia ! Merg tot aşa pânã în drept la Enculescu (un local) când dau sã cobor pe Hagher, da’ nu-mi puteam lua ochii de la aia. Mã-nţelegi, aşa ceva n-ai mai vãzut în viaţa ta ! Dau sã iau curba şi nu vãd Dacia parcatã acolo şi intru direct in ea. N-aveam vitezã, da’ am picat destul de rãu şi cu capul într-o parte, cã mã tot uitam dupã aia. Aşa mi-am luxat mâna.
-         Hai cã eşti tare ! Mr.Bean 2.  Ce-a mai râs don’şoara de mica ta cascadorie. Macho-man de Bãlegoasa !
-          Bã, dacã-ţi zic cã era tare de tot tipa ! Aşa ceva nu o sã mai vezi în rahatul ãsta de oraş.
-         În oraş poate nu, dar pe net în mod sigur. Acum hai pa cã mã înjurã tata cã nu i-am adus ţigãrile.
-         Bine mã, mai vorbim noi pe mess !
-         ‘Te dreq ! Cum tastezi tu numa’ cu stânga ?

“Un grup de lucru al Parlamentului European analizează ideea lansată de parlamentarul francez Alain Lamassoure, membru al Partidului Popular Euroepan.
Lamassoure, membru al partidului lui Jacques Chirac, a propus impunerea unei taxe de 1,5 cenţi pe fiecare mesaj SMS trimis şi de 0,00001 cenţi pe fiecare e-mail trimis.
„Acestea sunt sume infime, dar date fiind miliardele de mesaje trimise în fiecare zi, ar putea asigura venituri imense”, a declarat parlamentarul.
În prezent, bugetul UE este finanţat printr-o combinaţie de taxe vamale, venituri din TVA şi contribuţii directe ale statelor membre.
Cu toate acestea, în urma unei dispute de un an pe tema bugetului pe următorii şapte ani, stabilit în luna decembrie a anului trecut, s-a decis că modul de finanţare al UE trebuie schimbat, urmând ca propunerile să fie lansate până în 2008/2009.
Printre celelalte idei lansate până în prezent se află un proiect referitor la taxe suplimentare pe biletele de avion şi o taxare suplimentară a companiilor petroliere.
ÃŽn Italia, ideea taxării SMS-urilor a mai fost dezbătută în trecut, ca o metodă de a ajuta la eliminarea imensului deficit bugetar al ţării, dar aceasta a fost respinsă de guvern.”
(chip.ro, Lucian Bitai)

Eu propun sã aruncãm în aer sediul Parlamentului European (bine, când e gol) ca sã evitãm pe viitor astfel de propuneri deplasate. Internetul a fost şi este o imensã zonã abstractã, o giganticã bazã de date, ce poate fi accesatã farã nici o taxã. Internetul este al nostru, al tuturor, şi aşa trebuie sã rãmânã. Nu ajunge cã plãtim hosting, mai trebuie sã dãm Parlamentului European şi bani pentru mesajele pe care le trimitem ? Dacã eu am chef sã dau spam şi mã tine banda, ei ce-au cu mine ? De ce sã mai platesc pentru ceva pentru care am plãtit în prealabil (hosting/conexiune) ? Dacã aşa stau lucrurile propun şi eu ca pentru fiecare million de $, sã se plãteascã o taxã de 200.000$ . Ha, domnilor europarlamentari, vã convine propunerea mea ?

Edit: o mica problema la baza de date a dus la pierderea ultimelor 4 comentarii. Putea sa fie mai rau, noroc c-am facut backup de dimineata. Din pacate, dusmanii nu au motiv de bucurie

Acum o jumãtate de orã îl ajutam pe tata sã spargã vechea fainţã din baie ca sa punã una de altã culoare si cu alt design… Bine, în opinia mea astea sunt porcãrii mâncãtoare de bani aiurea, dar nu pot sã mã opun hotãrârilor alor mei. Dupã cum vã zicem, dãdeam de zor cu dalta şi ciocanul, ca sã crãp faianţa încãpãţânatã. Dau o datã, de douã ori, de trei ori şi aşa mai departe. Deja mânuiesc destul de bine ciocanul, aşa cã-mi propun sã rãpun placa de faianţã cu o singurã loviturã. Ridic instrumentul muncii în aer, lovesc cu îndârjire, dalta îmi alunecã şi inelarul de la mâna dreaptã mi se face ferfeliţã de muchia ascuţitã a faianţei sparte pe jumãtate. Tãietura e adâncã pânã la os. Durerea n-o simt iniţial, din cauza şocului. Sângele curge ca din beregata porcului proaspãt înjunghiat, lãsând pe gresia albã o dârã roşie şi caldã.

Noroc cu mama, cã e asistentã şi m-a scutit de o vizitã la spitalul faţã de care am atâta repulsie. Mi-a examinat rana care se întinde pe întreg degetul, a dezinfectat-o şi mai apoi m-a pansat cu faşã elasticã. Bine-nţeles, cã în momentul în care tastez acet mesaj, pansamentul e din nou roşu şi mi-e milã de tastaturã, ca o sã fie murdãritã cu sângele meu de porc. Mdea, mama mã bate la cap sã-mi schimbe iar pansamentul, aşa cã va las, dar nu înainte de a-mi exprima o ultimã idee – sper sã-mi iasã maţele prin rana aia şi sã scap mâine de şcoalã.

‘’Deputatul PNL Ioan Ghise a initiat un proiect de lege, prin care propune ca fiecare elev si cadru didactic din sistemul de invatamant preuniversitar de stat sa primeasca de la stat cate un laptop in valoare de 100 de dolari. Ghise a spus ieri ca, daca legea ar trece de Parlament, programul national de distributie a acestor laptop-uri ar urma sa se desfasoare in anul 2007. Potrivit deputatului PNL, un astfel de program national ar costa circa 500 milioane de dolari, laptopurile de 100 de dolari fiecare urmand sa fie achizitionate de la cel mai mare producator din lume - Quanta. Ioan Ghise nu a putut sa explice cum se va aplica proiectul lui, in conditiile in care multi elevi din zona rurala nu merg la scoala din cauza saraciei, iar la unii dintre ei nu ajung nici cornul si laptele. ‘’ (gardianul.ro)

Ieri, toatã presa vuia de ştirea cum cã elevii români vor beneficia de câte un laptop, cadou de la actualul guvern. Idee bunã, nu zic nu, pânã nu aflu preţul- 100$. Pãi cu banii ãştia abia cumperi un hard de laptop, darãmite întreaga maşinãrie, care costã sute de dolãroi. Pãi bine-bine, da’ ceva nu pute a lucru curat. Zic şi eu, cornul vechi şi laptele degresat le-au mai inghiţit elevii cum le-au înghiţit, dar laptopul de 100$ e prea de tot. Adicã, cum sã vã zic, aş vrea sã-mi cumpãr şi eu un BMW X3 cu 100$, dar nu-i posibil, nu-i aşa ? Presimţeam eu c-o sã mor şi tot cu bicicleta o sã-mi fac meandrele, dar mãcar privesc partea pozitivã – nu poluez !
Ca sã nu mai bat câmpii a pagubã, încerc sã revin pe cât posibil la laptopul PNL-iştilor. Ştiam eu, aşa din auzite şi citite prin ziarele vremii cã americanii au lansat proiectul laptopului de 100$, dar mi-am zis cã nu tocmai la drãcovenia aia se referea deputatul. Aha, google ãsta e mare deştept dom’le! Ştie orice-l întrebi şi nici nu percepe taxã pentru informaţii. Aşa se face cã singurul laptop de 100$ e cel ce urmeazã a fi produs de firma Quanta (voi aţi auzit de ea ?), de undeva din Orientul îndepãrtat. Laptopul e destinat ţãrilor sãrace, ca Republica Dominicanã, Cambodgia, Costa Rica, Tunisia, Argentina ,Venezuela, Sry-Lanka şi… România ! Ba mai mult, numai bun de utilizat în regiunile fãrã energie electricã, datoritã dinamului încorporat- dai la manivelã şi produci curent. Ce acumulatori, când e atât de uşor sã dai la manivelã ? De pildã, scrii ceva pe blog, dai la manivelã 5 minute, dupã care ai 40 de minute scutite de orice efort fizic. Iatã cã, am o veste bunã pentru iubitorii pinguinului- laptopul va rula Linux (probabil Red-Hat), dar si o veste proastã – nu puteţi intala nici un fel de alte programe decât cele cu care vine… din fabricã. De fapt, la ce sã ne aşteptãm de la un memory-stick care joacã rolul unui hard de 512mb ? Partea cea mai distractivã e procesorul de 366 sau 500Hmz (încã nu e sigur), produs de AMD, cei 128mb DRAM, difuzoarele încorporate, mircrofonul şi cele 3 porturi USB. Da’ cum era sã uit de piesa de rezistenţã, numai bunã sã-ţi strici vederea şi sã dai o gramadã de bani pe la oftalmolog - TFT-ul de 7’’ !
Cu toţii ne dãm seama cã laptopul în cauzã nu poate sa fie decât o glumã bunã, un gadget farã viitor şi nu un instrument valid în lumea calculatoarelor. Dacã ar vedea bãtrânul Eniac aşa drãcovenie informaticã, ar râde cu toţi megaocteţii lui de memorie. Gurile rele spun cã, la aflarea veştii cã laptopul ar intra în producţie, Bill Gates ar fi râs cu atâta poftã, incât era sã se înnece cu propria limbã. La fel au râs şi reprezentanţii Intel, probabil de ciudã cã AMD produce procesorul ãla de 366Mhz.
Lãsând totul la o parte, proiectul ãsta de lege e o glumã bunã, de care o sã râdã copios întreaga opoziţie, în frunte cu Ilici. Aşa cã, dom’le Ion Ghise, lasã-ne, lasã-ne !
PS :dacã vã intereseazã laptopul minune, click aci!

Sari lume de-ţi cumpãrã Windows cu licenţã, ca sã primeşti ecrane albastre şi crash-uri repetate. Noul Vista, varful de lance a lui Bill pare sã se fi îndrãgostit şi el de fascinantul albastru de Voroneţ. Ah, ce-aş da sã scriu eu mesaje de eroare pentru Microsoft şi sã ştiu cã milioane de oameni le citesc, dupã care încep sã urle, sã loveascã frenetic în tastaturã şi sã cearã de la vecinu’ un cd cu Knoppix ca sã-şi poate termina în tihnã munca De-acum şi pe pe vecie, alt+control+delete.

Stimata edilitate din urbea mea provincialã ne informa joi dimineaţa, cum cã vineri, jumãtate din oraş va rãmâne fãrã apã potabilã, pentru cel mult câteva ore. Vineri dimineaţa, cum era de aşteptat era apã… din pãrţi. Vineri seara, când mã întorc de la şcoalã, apa era tot undeva departe (pe la baraj). Mã duc sã iau nişte sticle de apã mineralã şi-mi zic cã situaţia trebuie sã revinã cât de curând la normal, cã doar aşa a promis edilitatea. Sâmbãtatã dimineaţa, aceeaşi situaţie. Ba mai mult, plantele mele au început sã se usuce din cauzã cã vineri era zi de udat. Îmi pun 3 bidoane de 3l în raniţã, scot jip-ul (a se citi -bicicleta ) din garaj şi purced in cãutarea unui izvor, de unde sã-mi umplu obiectele muncii, ca sã scap plantele de uscãciune. Pe stradã e plin de oameni revoltaţi, care-l înjurã pe primar. Mã întâlnesc cu un vecin şi, mirat de ce eu sunt aşa de calm şi nu înjur primarul ; îi rãspund –‘’ Primarele nostru, singura carte pe care a citit-o toatã viaţa a fost cartea de muncã. ‘Nea Moraru, chiar credeţi cã e nevoie sã ne coborâm la nivelul lui intelectual, dominat doar de instinctul de cãpãtuire financiarã ?’’. Mã aprobã, ba chiar mã ridicã în slãvi, cã cicã io-s un tânãr model (voi îl credeţi ?).

Ajung la izvor… coada e kilometricã. Bãtrâni pensionari, cu câte un bidon în fiecare mânã, îndignare în suflet şi multã rãbdare se mişcã alene, de zici cã pentru ei timpul s-a oprit în loc. Numãr oamenii din faţa mea … 35 la numãr, cam mulţi neicã! Dupã o scurtã cumpãnire a situaţiei, nu pierd prilejul de a face propagandã negativã actualului regim, de a-l persifla pe primar pânã la stadiul în care simpaticii persionari zâmbesc a satisfacţie, şi, bine-înţeles, de a-l înjura pe Tãriceanu. Nu uit nici de specimenul Nicolaescu, cel mai marionetã ministru al Sãnãtãţii. Toţi pesionarii mã aprobã, iar eu pun paie pe fac, dezbãtând pe larg problema medicamentelor compensate şi a situaţiei ingrate în care au fost puşi cardiacii, care trebuie sã plãtescã nişte preţuri exorbitante pentru medicamentele atât de necesare vieţii. Mai apoi, le expun planul meu diabolic de exterminare în masã al hoţilor, bandiţilor, ciocoilor şi baronilor locali. Le explic despre gazul Sarin şi Antrax, cum i-aş gaza sau cum ia-ş pune sã sape canalul Dunãre-Jiu. Curios e cã bãtrâneii mã ascultã cu atenţie (cred cã au fost cel mai mare auditoriu, de la blog încoace) şi mã aprobã. Ãi mai tineri, colegi de generaţie cu mine, mã apostrofeazã cã de ce ţin iarã discursuri comuniste, ce, ei nu mi-au vãzut steagul de la tereasã, e semn cã-s comunist, nu-i aşa ? Dupã ce-i întreb de ce nu se cãrãbãnesc la un concert de-a lui Guţã, tac subit, spre bucuria mea. Bine, mã mai şi ameninţã, dar nu-şi pun mintea cu mine, dupã ce l-am alergat pe unu’ jumate de stradã cu un piolet, acum vre-un an. În fine, îmi piere rãbdarea, nu mai iau nici o apã, mai spun ceva în semn de încheiere, le zic la bãtrânei ‘’Noroc bun !’’ şi mã cãrãbenesc spre casã.

Cum mergeam aşa agale numa’ ce vãd cauza lipsei de apã: o prãpãditã de ţeavã spartã. În jurul gropii, 6 muncitori tolãniţi mâncau pâine cu slaninã şi ceapã, un excavator de pe vremea Rãposatului mugea a motorinã de proastã calitate, 2 copii se jucau cu nisip şi un câine pãros se scutura de pureci. Mã apropii de grupul de muncitori şi deşi la început am vrut sã fiu puţin agresiv, mi-am dat seama cã ei n-au nici o vinã din moment ce un idiot de la edilitate nu a fost în stare sã aducã un tub de acetilenã, ca sã aibã oamenii cu ce suda. Probabil cã primarele crede cã ţeava aia de 1m diametru poate fi lipitã cu Poxipol.

Ajuns acasã, tata mã trimte sã cumpãr douã bidoane de Noroc la 2l, ca sã nu stea cu unchiul la taclale pe uscat. Zis şi fãcut, sticlele se destupã una dupã alta, paharul meu se umple odatã şi încã o datã, pânã când tata îşi dã seama cã am bãut aproape o sticlã. Fiind brusc însufleţit de licoarea lui Bachus, îmi vine pofta de pedalat pânã la primãrie, dar unchiul îmi aminteşte cã e sâmbãtã şi nu mai e nimeni pe acolo, aşa cã mã resemnez la ideea cã nu o sã mai ţin azi nici un discurs (lucru care mã indispune).

Pe la zece seara, unchiul se cãrãbãneşte la el acasã iar eu stau cu ochii lipiţi de monitor şi încerc sã-l fac pe un idiot sã înţeleagã ca nu poate sã punã dual-channel,pentru cã Sempronul nu ştie ce-i ãla. El ţine una şi bunã, cã are chipset Nf3 şi ãla ştie dual-channel. În cele din urmã îl las în dobitocia lui şi mã uit la ceas – 11 seara şi apã din pãrţi ! No, asta nu-i treabã ! Abia aştept ziua de luni, cã sã mã duc peste ãia de la Apele Române şi sã mã iau de tot familionul lor, pânã la neamurile de gradul 4. Cred cã o sã expediez pe adresa primãriei o carte de gramaticã şi un abecedar, cu dedicaţie specialã pentru domnul primar. Cred cã îmi vâjâie capul şi o sã vomit cât de curând. Ceapa mã-sii de primar, cã de era apã n-aş fi bãut atâta bere şi nu-mi era rãu. Cred cã adorm… tu’ţi primaru mã-tii !

FTP-ul de la lx.ro, are mofturi în program încã de ieri searã. Mi-au ieşit peri albi tot încercând sã uploadez un prãpãdit de html şi o galerie foto. Cred cã mã dau bãtut şi încerc mâine, cã poate-poate. Le-am trimis celor de la lx un mail, pentru a le aduce la cunoştiinţã caracterul defãimãtor, xenofob şi antisemit al penibilitãţii numite asalt.lx.ro. Aştept sã vãd ce mãsuri vor lua, sau mai bine zis, când le vor lua.
În altã dezordine de idei, mã duc sã mã culc şi mã rog sã se termine cât mai repede perioada tezelor/lucrãrilor, ca sa mai am timp sã scriu câte ceva pe blog şi sã cetuiesc cu pretenii

Vã mulţumesc decizia care v-a adus la pagina mea. În viaţa noastrã rapidã acel e câştigãtorul, cel care strânge şi schimbã mai multe informaţii. Cu acest scop s-a înfiinţat acest site, deoarece conţine informaţii, care sunt necesare zi de zi, sau simplu, e bine ca sã le şti.

 Citind blog-ul lumea de dincolo, am ajus la pagina stimatei doamne, care aşa cum se laudã, ştie limba românã la un nivel superior. Atât de superior, încât eu nu-l înţeleg… dar de ce mã mir ? La urma urmei nu sunt decât un profan, un prãpãdit de elev al sistemul educaţional din scumpa noastrã Ţarã Româneascã. Sunt un nimic (aşa cum probabil vã considerã şi pe voi) pe lângã geniile neafirmate încã, pe care Eminescu îi numea cu distinsã ironie – ‘’poetarzi’’ şi ‘’epigoni’’, pentru ca mai apoi, în scrisoarea a III-a sã exprime esenţa epicii româneşti printr-un vers memorabil, cu subsidiar de pamflet –‘’ te stimez progeniturã de origine romanã !’’. Bine-nţeles, am spus toate astea ca o simplã parantezã, fãrã legãturã cu articolul în cauzã sau cu persoana la care am fãcut referire în primele rânduri. Pur şi simplu am simţit nevoia sã-l parafrazez pe poet . De ce ? Vã las sã ghiciţi singuri.

     Închid paranteza şi revin la ideea de bazã. Dupã cum vã spuneam, doamna Biro Rozalia este o profundã cunoscãtoare a limbii române, motiv pentru care (aşa cum se vede în citat) îşi permite sã facã niscaiva dezacorduri, sã omitã necesitatea prepoziţiilor, a acordurilor în gen şi numãr şi în final, sã eludeze un aspect simplu, învãţat prin clasa a IV-a : propoziţia trebuie sã transmitã un mesaj ! Iete mesajul, nu e mesajul … da, iete dezacordu’ ! Dom’le, mare mai e dezacoardele astea, de se vãd taman de la Budapesta. Ei, ca sã nu fiu misogin trebuie sã recunosc ca doamna este antreprenoare şi vrea sã obţinã o diplomã  la Cambridge, din moment ce limba românã o stãpâneşte cu atâta dexteritate epicã, de se rãsuceşte Creangã în mormânt la gândul c-a înventat degeaba abecedarul. Stimaţi lingvişti ai patriei, fiţi cu ochii-n patru, cã provincialii vã ameninţã scaunul. Dar staţi puţin, ce li-e dat ochilor mei sã vadã ! In perioada ’96-97 a activat ca ‘’profesor suplinitor economie politicã, filozofie” (corect – ‘’filosofie’’) . Va sã zicã, l-a citit pe Schopenhauer ,Voltaire şi Proust ; toatã spumã filosofiei a trecut prin filtrul nivelului superior de cunoaştere al limbii române. Ştiinţe politice, i-auzi. Hehheee, de-ar vedea Iorga sau Brãtienii cine-i pomeneşte, ar pãrãsi Shambala pentru a se integra în absolutul lui Bivolaru.  Noi sã fim sãnãtoşi, ca sã-i vedem în detaliu pe cei care se perindã pe de-asupra capului nostru şi ne considerã plebe, cã la urma urmei, umorul e tot ce-are mai de preţ românul când alţii se declarã stãpâni pânã şi pe propria lui limbã.

     Ce sã facem, cum încercãm sã zicem ceva, ni se strigã în ureche – ‘’ antisemit, extremist, şovin ‘’. Da, cum sã nu ! Noi suntem cei care organizãm mitinguri în care cerem autonomia unor judeţe, noi am omorât români în gropile cu var în 1942, noi facem filme instigatoare (Trianon) şi pledãm în victime. Noi suntem veneticii, ei reprezintã rasa arianã, care a stãpânit Ardealul cu mult timp înainte ca Burebista sã joace barbut cu Deceneu şi la o sticlã de pãlincã sã punã la punct formarea Daciei. Ei au fost aici înainte de BIG-BANG iar erele glaciare i-au prins tolãniţii unii peste alţii prin peşterile din Carpaţi. Dar vai, cum mi-am permis sã spun toate astea ? Sunt antisemit,şovin, extremist, ultranaţionalist şi instigator; merit sã fiu stigmatizat, sã devin persoana non-grata în ţara mea, sã-mi fie tãiate mâinile pentru a nu mai aduce astfel de invective, sã fiu ars pe rug în Sala Unirii şi cenuşa sã-mi fie aruncatã ostentativ la baza unei plãcuţe bilingve. Mulţi poate nu observaţi cã la noi în ţarã suntem consideraţi venetici şi cã tot ceea ce zicem e riguros etichetat ca fiind instigator şi de rãu augur pentru mult prea fragilul echilibru etnic. Haideţi sã privim în trecut, sã activãm fluxul memoriei şi sã facem o analizã lucidã a tuturor evenimentelor, iar la final sã concluzionãm – ‘’ suntem sau nu români?’’. De ce-a murit Avram Iancu, Mihai Viteazu ; strãdania lor a fost chiar în van? Ce-a construit un lung şir de generaţii distrugem noi într-un aflux de resemare la condiţia impusã, la tãcerea dictatã, la docilitatea de sorginte sclavagistã, la gândirea restrânsã şi inoculatã… Ne-am obişnuit cu lumina palã şi sângerândã a soarelui nostru prins în lanţuri, a universului mãrginit de linia unui orizont sumbru,  a viitorului mic, negru şi perfid. Din urna sorţii am ales cartea proastã şi am acceptat-o, ne-am obişnuit cu ideea de a fi simpli urmaşi nedemni de trecutul glorios, jertfit pe altarul patriei. George Cãlinescu se întreba câţi ani vor trece pânã când pãmântul românesc va da naştere unui al doilea Eminescu. Eu mã întreb, când istoria va plãmãdi din mrejele fumegânde ale nationalismului zdrobit un al doilea Avram Iancu ?
Şi cu gongul de final/ Mici şi bere la grãtar/ Ca sã m-alegeţi primar !