“E toamna,e fosnet, e somn…
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol…
Si-i frig, si bureaza.

Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate-
Iar frunze de vesnicul somn
Cad grele, udate.

Eu stau si ma duc, si ma-ntorc,
Si-amantii profund ma-ntristeaza-
Imi vine sa rad fara sens,
Si-i frig si bureaza.”
(G. Bacovia)