Sucks! Pentru ca imi printeaza ca idiotul tot, pe cand eu am nevoie doar de Booklet (front) si Inlay. Probabil ca cei care l-au conceput nu s-au gandit ca nu toata lumea are nevoie de o gramada de etichete pentru cd-uri. De pilda, eu am nevoie doar de partea frontala si cea dorsala (adica spatele, pentru aia care nu pricepe), nu si de restul, dar nu am cum sa printez doar partile alea. Am cautat ca boul jumatate de ora sa vad, poate ii dau de cap, dar se pare ca azi nu e ziua mea norocoasa. Acestea fiind spuse, ca sa nu-mi mai provoc migrene, o sa-mi fac treaba cu Gimp. Apropo, problema mea cu Nero Cover Designer are rezolvare, sau am cautat ca prostul in porumb? 
Senzational! Exclusiv! Inedit!
In aceasta seara, 2 cadre medicale ce-l aveau in supraveghere pe Brucan, mi-au declarat (senzational!) sub protectia anonimatului, ca batranul a decedat in urma unui atac de cord, survenit in timp ce-l urmarea pe Be-K-Lee pe OtV. Din investigatiile preliminare ale politiei rezulta ca Brucan nu a mai suportat cunoscuta sintagma folosita de Razboinicul Luminii -” Pai ce vreti de la mine bah comunistilooooor?!!Daggggg, daggggg”.
Tot in acesta seara, presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat in exclusivitate pentru cunoscutul post de televiziune Cartoon Network: ” … si a mai ramas doar Ilici”. Intervievat de reporterii Cartoon Network, notoriul pictor, Omul Lanterna, si-a exprimat dorinta de a-i ridica lui Brucan o statuie din clabuci de sapun “Duru”, in stanga bustului lui Stalin; locul din dreapta e rezervat pentru Ilici.
Nuclear energy belongs to the people! F*cking new world order
Base zice ca in 15 incepe scoala, sindicalistii spun ca nu. O parte a presei spune ca da, o parte ca nu. E exact ca in in bancul cu Alinuta, cand aceasta isi pune o intrebare existentiala : “Sa-mi tai venele, sau sa le las lungi”? Din toate astea nu rezulta decat lipsa de respect fata de elevi. De unde sa stiu eu daca maine trebuie sa merg la scoala ori ba? Cand a fost iarasi greva, situatia era exact aceeasi: nu stia stanga ce face dreapta. Adica, in toata tara era greva, dar liceul nostru nu stia in ce corabie sa se suie- in cea a sindicalistilor sau in cea a puterii (alias Base). In fiecare dimineata sunam la secretariatul scolii, intrebam care e situatia, si de fiecare data mi se raspundea “ca inca nu e sigur”. In mod invariabil, dupa un veritabil joc dublu, directorul, cu pantalonii infipti in fund, alerga in caruta sindicalistilor. Spun directorul, pentru ca din tot liceul, doar 3 profesori (printre care si directorul) nu erau grevisti, sau cel putin asa pretindeau. Cred ca nici ei nu era 100% siguri ce vor, din moment ce azi simpatizau cu sindicatele si maine cu Guvernul motociclistului Tariceanu.
A avut dreptate cel care a spus ca “istoria nu se repeta, ci doar istoricii”. Cam asa e si acum: trebuie sa ma uit pe cer ca sa ghicesc in stele sau sa citesc in urina daca maine se face sau nu scoala? Daca nu exista respect pentru elev, de ce as avea eu pentru institutia in continua decadere, numita “scoala”? Maine, la ora 10 (fie ca se incepe anul, fie ca nu) o sa fiu cu bicicleta in fata scolii. Imi iau tricoul cu AC DC, pantalonii scurti si sapca neagra , pentru a incepe cum se cuvine anul scolar. Respectul e reciproc… da, dar asa e si bataia de joc. Guvernul isi bate joc de profesori, iar Guvernul si sindicatele la un loc, isi bat joc de elevi. Daca nu sunt respectat si mi se vorbeste cu superioritate de catre un handicapat care la titularizare a luat sub 5, de ce as avea eu respect pentru el? E un gunoi, un retard care dupa 4 ani de facultate n-a fost in stare sa ia un prapadit de 5. Ce drept are el sa ma evalueze pe mine? La capsuni cu voi ba pilosilor, ca ati facut facultatea cu sacosa drept plocon si odata ajunsi la catedra, va credeti buricul educatiei. Intotdeauna le-am purtat un imens respect profesorilor capabili, dar nu si scursurilor, carora le-as da numai adidasi in gura, pana i-as transforma in pasta termoconductoare. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
e ca la ora 16 am programare la dentist. Eu nu m-as duce, dar a vorbit mama cu doctorita si na, mi-e rusine sa nu ma prezint. Partea si mai proasta e ca ultima oara am vrut sa fug de pe scaun, cand am vazut ca se apropie de mine cu masina aia de gaurit. Masina ca masina, dar cel mai rau e cand lucreza cu flexul. Bine, toate astea s-au intamplat cu un an in urma, cand am cazut cu bicicleta si mi-am ciobit 2-3 dinti, mi-am luxat mana stanga si mi-am julit ambele picioare (cred ca atunci mi-am spart si capul in 2 locuri, dar nu mai sunt sigur). Acum sper sa scap mai usor, ca e doar “un control de rutina”.
Este incredibil! Nu-mi vine sa cred ca cei care se considera “poporul ales” sunt in stare de astfel de gesturi josnice. Si mai implica si copii; le inoculeaza ura pentru musulmani, ii manipuleaza. Nici acum nu-mi vine sa cred, sau refuz sa cred in veridicitatea pozei de mai sus, care prezinta doua israelince ce scriu mesaje pe rachetele ce urmeaza sa fie lansate asupra Libanului. Rachete care omoara copii, care omoara civili, care distrug orase… rachete care spulbera destine. Cata rautate, cata dorinta de razbunare, cat sadism! A-ti lasa semnatura pe o arma a mortii e cel mai josnic lucrul la care se poate preta animalul numit om. Sa-ti lasi semnatura fatala cu zambetul pe buze e de neconceput! Ce au vrut sa demonstreze prin acesta fotografie? Ca intruchiparea puritatii -copiii-, sustin un razboi marsav si nejustificat? Nu se mai aplica “preoti cu cruce-n frunte, caci oastea e crestina”; crima e crima si sangele nu-l poti spala daca te ascunzi dupa degetul amenintator sau coperta roasa a unui carti religioase. Credem in Divin, mergem la biserica, ne inchinam si facem acte de caritate, dar nu vedem ca suntem toti niste abjecti. “Razboiul Sfant” este o minciuna, un paravan pentru razbunare si ura.
Daca am spus toate astea inseamna ca sunt antisemit? Daca laudam macelul initiat de Israel, eram lucid si uman? In cazul acesta, prefer sa fiu antisemit. Ii urasc pe toti… inclusiv pe mine.
In imaginea de mai sus este infatisata una dintre victimele rachetelor israeliene. Un copil, o fiinta nevinovata. Un copil la fel ca cei care, cu zambetul pe buze, semnau pe rachetele ucigase. Un copil care nu are nimic de-a face cu teroristii, un copil numit statistic “victima colaterala”. Un copil pe care scuzele nu-l mai pot readuce la viata.
Stimabilul carmuitor al tarii s-a mutat cu biroul la carciuma din colt. Alesii poporului reprezinta interesele romanilor la un pahar de vin, urmarind eventual dansul unei don’soare semi-despuiate. Asa ne trebuie daca l-am votat pe “Sa traiti bine”; la viitoarele alegeri, propun sa nu mai mergem la vot. Dumnezeu cu mila!… si Base cu paharu’. Ma duc sa vomit.
Cativa oameni s-au gandit sa puna bazele unui site de stiri/articole din domeniul IT. Nu facem asta din dorinta de a ne face cunoscuti, ci pur si simplu pentru ca ne place IT-ul. Te asteptam pe e-utile.ro 
Acum cateva minute faceam niste cabluri IDE rounded (da, mi-a iesit!) si ca sa nu ma plictisesc, am dat pe Kiss FM. Muzica buna, nimic de zis. La un moment dat, DJ-ul anunta cu surle si trambite Directia 5, cu melodia “Toamna in doi”. Inca de la inceput mi s-a parut ceva ciudat in legatura cu titlul (premonitie?), dar cum imi era prea lene sa pornesc XMMS, am ascultat in continuare. La un moment dat, solistul, cu o voce vizibil afectata de pierderea iubitei, declara patetic “esti ca picatura de ploaie din desert”. Cine naiba scrie versurile cantecelor? Daca eram fata si cineva imi zicea “esti ca picatura de ploaie din desert”, il intrebam: “draga, tu esti bou?”. Pai cum vine asta? In imensitatea desertului ce conteaza o picatura de ploaie? Intr-adevar, este un lucru rar, dar care nu are nici un fel de influenta benefica asupra mediului. Cu ce il incanta pe nenea cactus ca o picatura de ploaie a cazut la 100m de el? Nici macar nu-si intinde spinii in directia aia; il doare exact in radacinile lui pivotante.E ca si cum Hacky (adica eu, dar daca vorbesc la persoana a III-a, ma simt mai important), fiind beat mort, urineaza in Marea Neagra. Printr-o simpla analogie, deducem ca in viata “lui”, “ea” nu a insemnat nimic. Bun, si atunci de ce plange cu lacrimi de crocodil dupa “ultima toamna in doi”? Mai mult ca sigur, tipul sufera de un acut sindrom maniaco-depresiv si cu ochii cat cepele isi cauta picatura de ploaie. Si pana la urma, ce poate sa fie atat de romantic la o toamna in doi? Primavara zic si eu, vara iara, dar toamna? In octombrie ti-e si frica sa iesi in parc cu bicicleta (doar nu credeti ca merg pe jos!), ca sa nu-ti pice o nuca in cap sau sa nu aluneci pe frunzele ude. Toamna, parcurile sunt bantuite doar de manelistii care in nemasurata lor iubire pentru partener, se ingroapa in frunze. Anul trecut era sa calc doua specimene din astea, care stateau ca figurinele de ceara pe un morman de frunze. Revenind la subiectul initial, tin sa va anunt ca textele unor melodii ii tampesc pe oameni sau ii aduc in stare sa-si taie venele pe muzica lui Fizz, atunci cand genialul interpret urla din capatul fuduliilor: ” am nevoie, de o femeiiiieeee!!”.
Totusi,daca ma gandesc bine, Dracul nu e chiar atat de negru pe cat pare (Michael Jackson, tu esti, bah?). Cred ca mi-a zburat ideea din varful oaselor metarcarpiene… Revin cu alta noua: daca ii zicea “Toamna in trei”, avea iz de gang-bang sau nu?
Andreea Marin, daca citesti postul asta (stiu ca ma adori), vreau sa-ti spun ca te iubesc precum iubeste orbul libertatea si sclavul lumina.
Cica eram azi in oras cu un preten si discutam politica .La un moment dat, trece prin fata noastra una blonda. Ba, da buna rau tipa. Imi picau plombele dupa ea, nu alta! Si asta, calm, dupa ce trece fatuca de noi ii striga:” Don’soara, ati scapat un partz!”. Asta se uita repede inapoi si nu se prinde. Eu ma cacasem deja pe mine de ras
