Acum cateva minute ma uitam la Stirile ProTV de la ora 19. Pe langa clasicele accidente cu urmari tragice, am savurat si o stire mondena. Cica fata lui Base face senzatie in PD tineret. Ehhh, cum, n-o stiti? E Elena dom’le, fiica bravului capitan de barca cu motor. Poporul o iubeste, partidul o doreste, iar un nene de pe scena ii dedica serenade lacrimogene. Ceilalti tineri democrati, muti de uimire, ii intind cu sfiala un pix si o foaie, doar-doar se pricopsesc cu un autograf pe care sa-l atarne in sufragerie. Cand urca pe scena, toata sala o aplauda frenetic si striga la unison “Mao!”, “Mao!”… scuzati - “Elena!”, “Elena!”. Dar vai, inca din prima clipa cand am zarit-o, m-a apucat o tuse cu convulsii si am stiut ca ea inseamna totul; ea e salvarea politicii romanesti, ea e raza de lumina ce patrunde prin gaura unei conserve goale. Ea e inceputul si sfarsitul, ea e speranta si virtutea, ea e idealul si nadejdea hoardelor de romani ce alearga nebuneste spre sediul PD, doar ca sa fie in acelasi partid cu … EA. Desi bolnav manga, ii dedic si eu cateva versuri:
” Sub balcon eu ti-am cantat o serenada
Sa fiu a dracu’ de o sa ti-o mai cant;
Mi-au inghetat picioarele-n zapada
Si muci-mi atarnau pan’ la pamant.”

PS: Daca nu l-ati citit inca pe Caragiale, nu mai are nici un rost s-o faceti. E mai simplu sa urmariti “comedia umana” in direct, la tieve. Cat despre mine, umilul admirator al Elenei, nu pot spune decat ca mi-e bine, din ce in ce mai bine… am trecut la injectii si cred ca ajung si la perfuzii. Mai mult ca sigur am contactat un virus modificat genetic