S-a dat ceasul cu o ora inapoi, semn ca iarna e la o aruncatura de bat. Astazi, locul soarelui lenes, de toamna, a fost luat de norii grei de ploaie. A plouat lent, ca la ardeleni; ploaie mocaneasca, de toamna.Vantul a inceput sa bata din ce in ce mai tare si sa aduca miros de zapada. Tind sa cred ca predictiile meteorologice nu au fost in van si in zonele de munte o sa cada lapovita si ninsoare.

Ma bucur nespus ca vine iarna. Nu pentru ca as practica vre-unul din sporturile specifice acestui anotimp, ci pentru ca toamna ma deprima. Urasc frunzele care cad necontenit, urasc soarele palid care abia mai incalzeste pamantul presarat de roua zorilor monotoni, urasc ploaia lenta, care parca ma dilueaza. Urasc trotuarele pustii si umede pe care trebuie sa le strabat in drumul meu spre scoala. In dimineatile mohorate, fantoma propriilor mei pasi ma urmareste indeaprope, sunand cadentat pe acelasi asfalt umed si trist. Iarna ma izbaveste, sau cum ar spune George Calinescu -”ninsoarea haosului sideral spala mizeria umana”.