Astazi, intorcandu-ma din recreatie, am gasit la mine pe banca o foaie de caiet studentesc. Ii arunc colegului de banca (de copiat si de suferinta) o privire de genul “Bah, e a ta” si el ridica din umeri. Intre timp, in clasa intra profesoara de romana si -evident- foaia era tot la mine pe banca, intrucat mi-era prea lene sa o duc la cos. Ceva mai tarziu, scot stiloul si astern pe foia inca virgina, semnatura mea prezidentiala, indemnandu-l pe coleg sa faca la fel. Mai apoi, dau foaia in spate zicand “semneaza si da mai departe”. Acest algoritm se repeta, pana ce toti colegii semneaza, desi nu stiu pentru ce. Cand nu mai are cine semna, imi dau astia foaia inapoi si eu, tacticos, o fac mototol si o arunc la cosul de gunoi. Se uita mirati la mine si o colega imi zice: “ba, aia era foaia cu semnaturile”. In felu-mi caracteristic, ii raspund pe masura - ” e pe dracu. Da’ cine credeti ca v-a pus sa semnati?”.

Timp de 5 minute s-au prapadit toti de ras, inclusiv profesoara, iar in final au inteles cu totii mesajul: nu e bine sa lasi foi goale la mine pe banca Sunt un nenorocit, da’ ma simt bine.