In ultima perioada, s-a incercat o asa-numita aducere a invatamantului romanesc la standarde americane. Unii spun ca e vorba de standarde europene, dar mi-e greu sa cred ca valorile educationale ale batranului continent s-au putut altera intr-o asemenea masura. Tind sa cred ca un nene, de undeva de la minister s-a uitat prea mult la filme americane si i-a placut la culme metoda de predare a celor de acolo. Era mult mai bine daca ii placeau si conditiile din mediul educational, ceea ce include, bine-inteles si salariile profesorilor. Era bine sa se puna accentul pe recladirea structurii educationale pe standarde moderne (renovarea si dotarea scolilor, cresterea salariilor cadrelor didactice si nu in cele din urma, “instigarea la cultura”) , si nu pe metoda de predare. Aceasta trebuia atent slefuita pe parcurs, desi cred ca invatamantul romanesc este destul de matur incat sa-si dezvolte propria metodologie de predare. Ministrul de carton, acest Hardau (nu ma leg de numele lui, desi ar merita), a adoptat teoria “formelor fara fond”, utilizata de Titu Maiorescu, atunci cand acesta facea referire la modernism. Ceea ce facem noi in momentul de fata se numeste spoiala de cultura; incercam sa umflam baloane cu vid, in speranta ca acestea vor zbura.

Stau si ma intreb daca ministrul Hardau are sau nu fundatie la casa. Probabil ca vila sa se sprijina direct pe eter, nemaiavand nevoie de acest alement arhitectonic vital, numit “fundatie”. Tind sa cred ca, pana la urma, ministrul Hardau leviteaza asemenea calugarilor tibetani; altminteri nu mi-as putea explica de e atat de aerian in ceea ce priveste starea jalnica in care se balaceste invatamantul romanesc.

Dupa intelectul unora din minister, elevul roman nu are altceva mai bun de facut, decat referate, portofolii, proiecte pompoase si sa deseneze sigla lectiei. Probabil ca profesorul roman, prost platit si privit cu aroganta de o anumita parte a clasei politice, trebuie sa faca munca de voluntariat, intocmind “rapoarte” despre evolutia la invatatura a elevului. Acelasi profesor trebuie sa-i predea elevului lectia prin Haiku (sper ca asa se scrie; oricum, nu ma prea intereseaza) si prin tot felul de metode “intuitive”. Dupa toate aceste metode interactive, testul suprem il reprezinta nenorocita de sigla a lectiei, pe care trebuie sa o deseneze elevul. Nu contest eficienta acestor metode in cadrul invatamantului primar, insa ele sunt folosite chiar si la liceu! Ori suntem un popor de handicapati, ori Hardau si gasca sa ne subestimeaza, comparandu-ne cu propria lor persoana (si intelectul aferent).

Spuneti ca Nostradamus a fost clarvazator? Ei bine, el paleste comparativ cu geniul lui I.L. Caragiale, care a reusit sa creioneze perfect starea societatii romanesti, peste veacuri la moartea sa. Acum cateva saptamani, la televiziunea devenita de prost gust -OTV-, am fost martorii casatoriei dintre doi caini. Tanti Bahmuteanu, da-ti-i naibii lui Bubico “ciucalata”, ca sa nu faca pipi pe masa somnambulului Dan Diaconescu. “O scrisoare pierduta” se joaca de multa vreme in randul alesilor poporului. Bine-inteles, rolul principal este ocupat de matelot, in timp ce mai multi agarici turnatori la Secu, isi disputa rolul lui Catavencu. Trebuie sa multumin Providentei ca rolul lui Pristanda este ocupat de temerarul Emil Boc, omul care face “poc” in regia emisiunii lui Andrei Gheorghe. Domnul Goe? Ei bine, il puteti gasi cu usurinta in randul puslamalelor demnitarilor.

Cel mai trist e ca, sub domnia lui Hardau, invatamantul romanesc a devenit ” Un pedagog de scoala noua”. Asa ca, domnule ministru, din moment ce stati bine cu “gramatika”, faceti gura mare si spuneti “Portocalia!”. Meritati ca dacalii romani sa va spuna “treci la loc, loaza”…