Anul trecut, pe vremea asta, incercam sa ma conectez prin FTP la serverele lx.ro, ca sa urc WP-ul. Bine-inteles, inca de pe atunci lx cam era in declin, asa ca n-am reusit sa termin treaba decat folosind managerul vizual web2ftp, care rula undeva pe serverele lor (parca acum l-au scos, din motive de securitate, dar nici nu ma mai intereseaza). In timpul acestui an am cunoscut oameni noi, mi-am facut prieteni noi (stiu ei care ) si m-am implicat in diverse activitati de care probabil ca nu aflam daca nu era blogul. Stiu ca nu am fost un blogger prea constiincios si poate de aceea numarul de vizitatori este aproape constant in ultimele 2-3 luni, dar niciodata nu m-a prea interesat capitolul “trafic”. Ma uit in statistici de maxim 3 ori pe luna si atunci doar de curios sa vad cum ajunge lumea la mine.
Nu mi-am facut blog pentru ca era/este la moda (si Cartarescu este la moda; de-aia eu citesc Cioran) si nici pentru ca aveam prea mult timp liber (mint, nu ma luati in seama). Mi-am facut blog pentru ca uneori imi place sa scriu, dar cel mai important, imi place sa am opinie. Inca de mic mi-a placut sa ma aud vorbind, sa tin mici “discursuri” familiei in care sa-mi impun punctul de vedere (inca se mai aplica stratagema asta) si sa arat lumii ca si parerea mea conteaza, intr-un fel sau altul. Cred ca pentru mine, blogul nu este nimic altceva decat evolutia naturala a scrisului pe pereti, pe banca ori pe coperta cartii de matematica.
La urmatoarea aniversare (2 ani) o sa zic ceva mai interesant