Nenorocul a facut ca eu sa ma nasc in Romania si nu intr-o tara ceva mai calda, ca de pilda Iran, Irak, Pakistan, Cambodgia, etc. Daca in priviinta climei m-am resemnat oarecum, nici pana in ziua de azi nu pot pricepe mentalitatea unora care cica-mi sunt conationali si atunci ca ma voi angaja, imi va trage statul din salariu, ca genul acesta de oameni sa-si poata lua verde de Paris (sau arsenic, pentru o moarte lenta) pe reteta compensata. Cand spun acestea, gandul imi fuge la nenea Hardau, specimenul numit in fruntea Ministerului Educatiei. Pentru cunoscatori, este vorba de acel personaj care face greseli de exprimare, dar care nu se poate plimba decat in masina de 60.000$ , in conditiile in care profesorii au salarii de toata jena. Dom’le Hardau, Einstein umbla cu bicicleta, deci prin analogie, dumneavoastra ar trebui sa mergeti in patru labe si sa faceti ca trenul in gara la Sinaia.

Ca sa n-o mai lungesc aiurea (nu de alta, dar mai am si de invatat), trec direct la subiect. Dupa ce in primul semestru am avut de facut un proiect, in al doilea semestru, la franceza avem de facut… o casa. Mai precis, trebuie sa reprezentam la scara o locuinta dintr-o regiune specifica a Frantei (ramane la alegere) si sa o prezentam in detaliu, in fata clasei. Cand am auzit propunerea doamnei profesore, am zis ca, somnambul fiind, am nimerit intr-o clasa de arte si meserii si nu la mate-info. Auzi, sa fac eu, elev intr-a XI-a o casa! Pai sa-mi fie cu iertare, dar asa ceva faceam prin clasa a V-a, la educatie tehnologica. S-a tacanit lumea, e clar. Inca putin si o sa-mi fac singur lobotomie, cu surubelnita si cu patentul. Nu de alta, dar doar asa ma pot integra in “peisaj”.