Pe oradeanul.com .

Astazi se implinesc 157 de ani de la nasterea marelui poet national, Mihai Eminescu. E trist sa vezi ca la televizor nu se vorbeste mai deloc despre asta si ca, odata cu trecerea timpului, poporul roman incepe sa-si piarda valorile culturale si intelectuale, sa ramana fara nici un reper de moralitate. Probabil ca Eminescu nu merita sa fie roman, sa duca o viata la limita subzistentei, sa moara in mizerie, sa suporte peste mai bine de un secol jumatate ponegririle unui limbric retardat si incet-incet sa fie tarat afara din manualele alternative. Mihai Eminescu a fost genial, a fost o stea ce a luminat puternic, pentru ca sa apuna mai apoi dupa un munte de indiferenta. Cum spunea George Calinescu, “multe ape vor seca in albie”, pana ce acest popor va mai da un al doilea Eminescu.

Intre timp, putem sa ne ascundem in continuare dupa indiferenta si incultura, dupa aere si functii, dupa un obraz gros si o gura mare si sa uitam ca 15 ianuarie este ziua in care s-a nascut Poetul. Cred ca uitandu-se la fiecare dintre noi in parte, Eminescu ne-ar spune -”o, te-admir progenitura, de origine romana!” si privind spre clasa politica, ar recita “Junii corupti”.

De la Siropel citire dand (adica citindu-i blogul), am ajuns pe blogul satiric, dedicat echipei roz:

De cand a ajuns Andrei Plesu un om pe care merita sa-l citezi? Sau ma rog, poate am ramas eu in urma cu noile tendinte kitscho-culturale…

Varul meu este un om fericit: are Dacie, are nevasta si doua fetite adorabile (inca nu merg la gradinita). Dintre toate acestea, varul meu considera ca cea mai mare realizare a sa este faptul ca lucreaza la fabrica de bere. Acest mic aspect il face sa se simta fericit, stiind ca isi aduca contributia la imbutelierea unei sticle ce-i va bine-dispune pe altii. Este si mai fericit atunci cand, intors acasa, vede ca nu mai are pe unde sa inghesuie sticlele de bere. Intr-un timp imi zicea ca s-a saturat de atata bere, dar ca ii place sunetul produs atunci cand desfaci dopul, asa ca nu se lasa de meserie.

Astazi, varul meu m-a vizitat. Mi-a adus si mie o lada de bere, pe care am depozitat-o pe balcon, la rece (click pe poza ca sa se faca mare). Desi mai am de invatat pentru teza de maine, sunt un om din ce in ce mai fericit

Pana astazi, aveam doar doua albume de la Scorpions. Le-am ascultat de nu stiu cate ori, mi-au placut, insa din varii motive am tot neglijat sa completez discografia. Animat de postul de ieri cu Dire Straits, azi dimineata m-am trezit cu intreaga discografie Scorpions pe hard. Pana acum am ascultat-o aproape pe toata si sunt mandru ca am intrat in posesia unei muzici de calitate. De acum, m-am hotarat: imi voi completa colectia cu discografiile tuturor formatiilor pe care le ascult de obicei. Problema e ca playlist-ul meu are deja aproape 12000 de melodii, iar hdd-ul de 160GB incepe sa-mi para mult prea mic. Nu tagaduiesc, am marea majoritate a discografiilor pe DVD-uri, insa mi-e peste mana sa bag DVD-ul de fiecare data cand vreau sa ascult o piesa. Cred ca e timpul sa-mi mai iau un HDD, insa voi astepta pana lanseaza Hitachi sau Samsung HDD-ul de 1TB, ca sa mai scada preturile hardurilor ceva mai mici (ma bate gandul sa aleg ceva intre 200-320GB, in functie de buget). Asa deci, pana in primavara, nu voi mai da banii pe tampenii

Oradeanul m-a taguit, asa ca trebuie sa raspund provocarii si sa va destainui cinci secrete:

1) Cand eram mic (<10) aveam halucinatii noaptea, sau cel putin asa mi se spunea. Eu sustineam sus si tare ca ceea ce vedeam erau fantome. Oricum, cert e ca elementul declansator al acestor "vedenii" era un vis, devenit lait-motiv: o poarta mare, din fier ce se deschide in fata mea. Nu ma vad pe mine, dar imi aud respiratia si pasii. Dupa ce treceam de cealalta parte a portii, ma trezeam brusc si ma duceam la geam, unde le aratam parintilor cu degetul niste formatiuni luminoase, pe le denumeam la vreme respectiva "un fel de fum" sau mai tarziu, "fantome". Dupa ca am mai crescut, documentandu-ma, am aflat ca ceea ce vedeam eu puteau sa fie orbs/fulgere globulare, o forma de inexistenta a materiei, debumita de unii spirit sau entitate. Nu stiu daca chiar vedeam acele lucruri sau aveam "halucinatii", dar cert e ca dupa varsta de 10 ani, ele au disparut. Apropo, pateam asa in fiecare noapte, insa nu-mi era frica de ceea ce vedeam; ma intriga doar faptul ca cei din jurul meu nu vad "fumul".

2) Nu sunt chiar atat de insensibil/nenorocit pe cat cred unii.

3) Pe langa rock, mai ascult si Celine Dion, Dido, Laura Pausini si George Strait.

4) Sunt un anarhist convins.

5) Ma bate gandul sa intru in politica pe la 20 de ani

Leapsa merge mai departe, la: Graymer, Omu’ Disparut, Emi, Moxx, Panzer.

Mai multe birouri

Explicatii dupa cum urmeaza:

Am facut poza doar la jumatate din birou, pentru ca pe celalata jumatate am impins toate prostiile ce erau imprastiate pe intreaga suprafata a biroului: un multimetru digital, un DVD cu Suse Enterprise Server + 2DVD-uri goale, “Programare C si C++ pentru Linux” (nu ca as deschide cartea asta prea des :P), o cana de cafea goala, niste pixuri cu 5lei, un creion mecanic si niste foi goale. A da, mai sunt si cateva bomboane de pom (adica erau, ca le-am mancat in timp ce scriam aceste randuri). Biroul este de la o mobila facuta pe vremea lui Ceasca. Imi place ca e solid si arata bine, dar la capitolul functionalitate sta cam prost. In rest, puteti remarca sistemul meu audio de 30RON (mai e o boxa de cealalta parte a monitorului)

Citeam pe blogul Deei despre ceea ce au insemnat pentru ea cei 4 ani de liceu. Probabil ca in vara anului 2008 voi scrie si eu un post asemanator, asta daca nu mor calcat de elicopterul lui Jiji. Pana acum, liceul a insemnat pentru mine un mod de a-mi pierde 3 ani din viata, fara a face ceva cu adevarat util. Sau, cum ne spune in adese randuri profesoara de romana -”Scoala e un filtru de nebuni”. Tind sa-i dau dreptate doamnei profesoare, probabil unul dintre putinii dascali de la care ai intr-adevar ce sa inveti, pe langa lectia de zi.

Intotdeauna am considerat ca este o mare diferenta intre “profesor” si “dascal”. “Profesor” desemneaza o meserie, pe cand “dascal” desemneaza o vocatie. Toti dascalii sunt si profesori, insa nu toti profesorii sunt si dascali. Din pacate, invatamantul romanesc este dominat de profesori si nu de dascali.

Uneori ma intreb daca nu o sa fim o generatie de ratati. Nu neaparat in plan profesional, ci judecand dupa ceea ce vom realiza pentru societate si pentru tara. In istoria Romaniei exista doua generatii geniale: generatia pasoptista si generatia interbelica. Ei au avut un scop, un tel pentru care au luptat si spre care si-au ghidat viata toata. Eu ce tel am, ce scop? Sunt un epigon care a avut ghinionul sa se nasca intr-o societate bolnava, ce dilueaza tot ceea ce inseamna frumos, adevar, virtute, ideal si dreptate. Uneori ma intreb daca nu m-am nascut intr-o epoca gresita. Probabil locul meu era undeva in Parisul boem, al inceputului de secol XIX…

  Ieri am terminat de luat discografia Dire Straits. Am ascultat-o pe toata o data, iar acum o reascult pentru a doua oara. Pana acum cateva zile, nu am dat o prea mare importanta acestei formatii. Imi placea intr-adevat “Sultans of swing”, insa dupa ce am ascultat “Money for nothing”, am fost vrajit. Pot spune ca Dire Straits sunt un bine-venit “respiro” dupa o lunga perioada in care am ascultat numai Iron Maiden, Manowar, Ozzy Osbourne, Rammstein, Judas Priest, etc.

Melodii preferate: “Sultans of swing”, “Money for nothing”, “You and your friend”, “On every street”, “Romeo and Juliet”, “Ticket to Heaven”, “Brothers in arms” si “Hand in hand”. Daca vreti sa ascultati muzica unei generatii pierdute, o muzica relaxanta si de calitate, va recomand cu caldura Dire Straits.