In calitatea mea de filosof de urbe, ma simt moraliceste nevoit sa va vorbesc despre emanciparea taranului manelar, care, spre deosebire de stramosii sai, nu se mai imbraca la “genul hip-hop”(Parazitii). Acum “este” la moda tricourile mulate, de nuante metalizate, tipatoare si de prost gust. Pe langa muschii dobanditi in urma consumarii unor cantitati colosale de steroizi (fapt ce ne claseaza pe locul I in topul celor mai dopati ieuropeni, evident, dupa Mutulica care trage careul pe nas), mai sunt expuse si suncile de pe burta, care se balangane asemenea raciturilor de fiecare data cand manelarul ii spune vecinului de suferinta intelectuala: “manca-ti-as, frate, dai si mie albumul hala nou de la Guta, ca io nu l-am gasit pã disi”. La toate aceste se adauga si cantitatea industriala de gel din scafarlie, care trezeste interesul mustelor si a altor vietuitoare atrase de vid si gust dulceag (vid in cap, pentru cei care nu s-au prins).

Liceul meu e plin de astfel de specimene, mai ales de cand a venit primavara si “e” din nou la moda tricourile mulate pe imitatia de pectorali. Stau sprijiniti de perete, fac schimb de elastice de borcane ca sa si le atarne la incheieturi si poarta discutii pe seama ultimelor aparatii editoriale:” Guta, manele de manele”, “Manele fantastice si fara numar”, “Manele reloaded ” , etc. Un ochi antrenat, ca al subsemnatului filosof de urbe, isi da imediat seama ca este vorba de o gasca de maneleri care sprijina tencuiala si tocul usii, insa un strain ii poate confunda foarte usor cu o ceata trista de participanti la Gay-Fest.