Cazul lui Ariel a dat nastere unei noi intrebari: cine e urmatorul? Bine-inteles, problema lui Ariel este putin mai delicata, avand in vedere ca acesta invata la un liceu privat, care putea sa-si dezvolte propriul regulament de ordine interna sau externa. Imi amintesc bine ca si eu, desi invat intr-o unitate de invatamant de stat, am fost pus undeva la inceputul anului sa semnez un acord numit textual “intre elev si liceu”, in care printre altele se stipula ca eu nu am voie sa aduc nici un fel de prejudicii imaginii liceului. Cu alte cuvinte, in cazul in care imi exprim pe blog nemultumirea fata de prestatia unui cadru didactic, pot sa fiu tras la raspundere pe motiv ca prejudiciez imaginea nobilei institutii de invatamant. Acest lucru nu mi se pare firesc, iar la vremea respectiva chiar am incercat sa-l dezbat cu unii colegi de clasa care au ridicat impasibili din urmeri, zicandu-si in gand ca sunt nebun sau cel putin paranoic. Dincolo de faptul ca este putin probabil ca eu sa fiu tarat in ceva asemanator cu patania nefericita a lui Ariel, mi se pare cat se poate de nelegitim ca o terta persoana sa incerce sa-mi ingradeasca un drept constitutional si anume dreptul la opinie. In mod normal, in cazul in care “ponegream” un profesor sau liceul in sine, era normal sa fiu dat in judecata pentru calomnie, dar nu sa fiu tras la raspundere in fata consiliului profesoral… prin semnarea acelui act, practic mi-am bagat benevol capul in jug.

Ma simt insa nevoit sa afirm ca la liceul unde invat eu este putin probabil sa se intample asa ceva, intrucat cadrele didactice sunt indeajuns de competente incat sa nu le poti reprosa decat lucruri minore. Plus de-aia, nimeni de la mine din oras nu stie ca tin un blog, desi am acelasi nick de peste 3 ani, iar un simplu search pe google ar scoate la lumina me.itmania.org . Si nu in ultimul rand, sunt cunoscut drept “rau de gura” si “iute de manie” si lumea ma lasa in pace, de cele mai multe ori.

Sper ca problema lui Ariel sa se rezolve cat mai curand, iar noi toti trebuie sa mediatizam acest precendent intr-o asemenea masura incat pe viitor astfel de fapte josnice (a-ti reduce adversarul la tacere este o metoda cat se poate de perfida) sa nu mai aiba loc.