Am format doua echipe de cate doua persoane. Eu si Ionut am avut de redactat un articol despre oamenii fara adapost, in antiteza cu “alintatii societatii” iar cealalta echipa a trebuit sa dezbata problema tinerilor care se implica in politica. Sincer, am tanjit dupa subiectul lor, pentru ca nu era nevoie de munca de teren si terminam articolul de o pagina in maxim 40 de minute, dupa care puteam sa plec acasa si sa-mi beau cafeaua linistit. In fine, m-am conformat si am iesit cu Ionut pe teren. Timp de trei ore am colindat orasul in lung si-n lat in cautare de boschetari. N-am gasit nici urma de ei, cred ca i-a strans politia ori i-a speriat caldura. Lipsit de inspiratie, l-am intrebat chiar si pe un politist comunitar “unde pot sa gasesc boschetari”? Curios e ca, fara sa inceapa sa rada, mi-a indicat cateva locuri frecventate de oamenii strazi. Cum nu i-am gasit nici acolo, ne-am multumit cu poza unui batranel alcoolic si imbracat in zdrente. L-am fotografiat din spate, cum traversa o pasarela cu bastonul in mana si o traista confectionata dintr-un sac de rafie in spate. I-am zis ‘nea Ion si, dupa ce am facut o poza (reusita, dom’le!) la Mercedesul unui elev, parcat ostentativ in fata intrarii in liceu, ne-am intors la redactie. Aici am incropit o povestioara credibila si lacrimogena, am introdus cateva mesaje subliminale de propaganda proletara si o prelegere filosofica (destul de lunga, motiv pentru care nu am publicat-o, din lipsa de spatiu -ocupasem deja o intreaga pagina). Ne-am primit laudale si am plecat spre casa. Ceilalti abia se apucau sa-si redacteze articolul. Din cate ne-au povestit, au mers si ei pe teren… nici acum nu inteleg de ce, dar tind sa cred ca o cautau pe Elena Basescu sau pe Boureanu, sa le ia interviu. (Apropo, are cineva incredere intr-un om al carui nume contine particula “bou”? Stiu, si pe voi va “trece” rasul )