…sau ziua in care am rostit memorabila fraza “sa-mi bag sosetele” !
De data aceasta a trebuit sa lucram din nou toti 4 la un loc, intrucat trebuia sa “acceptam provocarea” si sa scriem un articol despre un liceu concurent. Eu si Ionut i-am luat interviu domnului director, care ne-a primit cu bunavointa si ne-a pus la dispozitie toate informatiile de care aveam nevoie. M-am urcat pe banci, pe garduri, ba chiar si pe o bara de covoare, ca sa fac poze cat mai reusite liceului. Am vorbit cu elevii si cu profesorii… in general aveau o parere buna despre liceu. Ceilalti doi i-au luat interviu unei doamne profesoare ce parea turmentata. Bine-inteles ca, specimenul didactic in cauza a ponegrit imaginea liceului, a profesorilor si a elevilor. Doar pe sine nu se vedea, ori avea o idee mult prea buna despre propria-i persoana. Intorsi la redactie, ca de obicei, m-am apucat eu sa redactez articolul si sa injur la tastatura in romana, cu care imi vine greu sa cooperez. Am inceput cu un scurt istoric al liceului (are aproape 100 de ani), am continuat cu interviul domnului director si, tocmai cand doream sa aduc in discutie rezultatele scolare, prezenta la clasa a elevilor, viciile si interviurile cu elevii, s-au trezit aia doi sa-mi bage sub nas interviul cu profesoara respectiva. Le-am spus frumos ca nu se cade sa-i reproducem opinia in ziar, ba mai mult, sa-i mentionam si numele. Ne-am certat pe marginea acestui subiect, mi s-a reprosat ca nu mentionez aspectele negative, ca articolul are caracter laudativ si alte cele. Am ascultat cat am ascultat, dupa care am sters tot ce-am scris si la iesire le-am zis “sa-mi bag… sosetele!”. Ionut plecase cu cateva ore inainte, pentru ca nu avea chef de cearta, asa ca “cei doi magnifici” au ramas stapani pe maidan. Nu stiu cum au scris sau ce au scris si pur si simplu nu ma interesaza. Un lucru e cert insa: si-au dat in petec si cred ca pana sa redacteze un articol de o calitate indoielnica au suflat indelung in buze. Ei nu pot sa inteleaga ca nu poti sa-ti exprimi parerea personala si ca trebuie sa fii obiectiv. Dupa capul lor, era perfect daca abordam subiecte “siropoase” de genul: “stresat de profesorii cu mentalitate comunista, un elev de clasa a XII-a si-a pus capat zilelor sarind in piscina fara apa. Familia baiatului marturiseste: profesorii l-au determinat sa faca acest gest!”. Probabil ca articolul ala arata foarte bine pe aceasi pagina cu “Marturiile unui sinucigas” si “Un copil infectat cu HIV din urbea X, si-a pus capat zilelor spanzurandu-se de bara de covoare din spatele blocului”.
Bine ca maine fac din nou echipa doar cu Ionut…
PS: Binecuvantat fie ctrl+z (sau undo). Iete ca articolul semi-terminat a fost conservat de catre cei doi colegi. Ce nu face lipsa de idei 
(gata, mi-a trecut supararea si asta pentru ca tin mult la ideile mele si pentru ca am intotdeauna dreptate…cel putin in acceptiune proprie si personala).
