Fac parte dintre baietii mai putin destepti, care citesc carti. Personal, citesc din obisnuinta. Ceea ce in clasele de scoala primara mi se parea un calvar, acum a devenit o rutina fara de care nu pot sa-mi concep viata. In vacanta aceasta am citit probabil mii de pagini de documentatie IT, abstractitati pe care , desi le inteleg pe deplin si le aplic, nu pot sa suplineasca lectura clasica, pe care tind sa o neglijez intr-o oarecare masura. O neglijez in primul rand din cauza ca mi-am propus sa urmez in viata o filiera educationala ce nu are nimic de-a face cu literatura. Pe de alta parte, nu sunt sigur cat o sa ma ajute lectura in viata. In ziua de azi, cultura a devenit ceva considerat inutil, exact cum prevestea si Ray Bradbury cu o jumatate de secol in urma, cand a asternut pe hartie “Fahrenheit 451″.

Prefer sa raman prost pana la sfarsit, motiv pentru care astazi am dat o raita pe la anticarii din oras. M-am intors acasa cu cinci carti publicate pe vremea Odiosului (adica atunci cand actiona Cenzura, dar nu erau puse taxe maxime pe cultura): “Despre om si umanism”- Marx.Engeis.Lenin , “Scrieri filozofice”- Herbert Marcuse , “Rapirea Giocondei”- Winfried Loschburg  si “Proces pentru erezie”- Neri Pozza . Am decis de asemenea ca de maine sa public pe blog recenzii la cartile citite. Tot maine o sa va povestesc ce inteleg dobitocii de la magazinele IT prin “garantie lifetime”. Noapte buna! (asta in cazul in care reusiti sa inchideti un ochi din cauza caniculei)