Azi dimineata m-am trezit cu o pofta ciudata de a urla. Uitandu-ma pe geam, l-am obervat pe un nefericit cam tuciuriu, care dadea cu pietre dupa Nughi (sau Intel, cum il alint eu), un comunitar inofensiv, pripasit pe langa bloc. Bucuros ca am la cine urla, am urlat (logic, ca doar nu era sa vorbesc in soapta sau sa fac semne): “Baaaahhhhhhh, cioara! ******* ma-tii ! Ca-ti rup picioarele alea bronzate daca mai dai cu pietre dupa Intel. Dobitocule! Sa te mai prind p-aici numa’, gunoiule!”. Cred ca e din cauza caldurii si a inceputului de insolatie…

Si-acum, pentru iubitorii Stirilor de la ora 5, niste poze pentru care mi-am julit genunchiul: