O persoana pe care o cunosc de mai bine de 3 ani, are orientari sexuale denaturate. Desi suspectam asta inca din clasa a IX-a, acum doua zile, cand am coroborat toate datele si indiciite de care dispuneam, am ajuns la concluzia ca intr-adevar asa e. Problema este urmatoarea: eu nu-i suport pe homosexuali, dar pe asta il cunosc de multi ani si ma impac bine cu el. Este o persoana citita, cu care poti purta o discutie antrenanta si probabil tocmai acest aspect ma impiedica momentan sa-mi schimb atitudinea fata de el. Stau si ma intreb cum sa abordez problema- sa ma prefac ca nu stiu nimic, ceea ce nu-mi sta in fire, sau sa-i pun o intrebare de bun simt, la fel ca maestrul *Arghezi -” auzi bah, tu de ce te-ai facut cãcãnar?”.

Problema cu homosexualii astia este nu mai una de pricipii, ci si de fond. Cred ca v-am mai povestit cum am fost sa cumpar vaselina sa-mi ung suspensia de la bicicleta si tanti aia de acolo mi-a spus ca doi barbati au cumparat ultimele trei pungi in urma cu putin timp. Toata ziua a scartait suspensia, fapt ce m-a indispus peste masura si mi-a sporit ura fara de minoritatile astea sexuale care cumpara tot stocul de lubrifianti al tarii (acum cateva zile, tata nu a gasit aditiv pentru uleiul de motor in tot orasul, asa ca afirmatia mea se confirma). Pe langa faptul ca ne strica societatea, prin felul in care se imbraca ne trezesc in mod inevitabil instictele violente- la GayFest, cand i-am vazut pe unii cu colanti multicolori, m-a apucat pofta sa le dau picioare in fund, sa le obturez orificul si in felul asta sa-i condamn la abstinenta pentru cel putin 2 luni. “Ion si Vasile, va proclam sot si sotie”- cand o zbura porcu’, bai homalãilor! Inteleg si eu ca “dragostea e oarba”, dar la astia, dragostea intra prin fund… Ai naibii cucuristi, cred ca din moment ce din 2007 am devenit si eu european (pana acum era asiatic, probabil) sunt obligat sa-i tolerez.

Asadar, trebuie sa ma gandesc cum sa abordez problema, fapt ce-mi displace de asemeanea, pentru ca in vacanta gandesc doar ceea ce vreau eu, iar problema cu homalãii are iz de “tema pentru acasa”.

_______________________________

* Tudor Arghezi este etichetat de critica literara despre “un poet aflat intre credinta si tãgadã”. Atitudinea sa cu privire la existenta Divinului imbraca un scepticism de factura filosofica, o atitudine carateristica intelectualului care prefera dovezi palpabile in locul credintei cu accente de axioma. Credinta sa in Dumnezeu poate fii rezumata intr-un singur vers- “vreau sa-L pipai si sa urlu- este!”. Se spune ca odata, un preot l-a intrebat pe marele poet daca el crede ca Dumnezeu exista intr-adevar, iar Arghezi i-a raspuns in stilu-i caracteristic- “Auzi, parinte, da’ mata de ce nu te-ai facut cãcãnar?”. (Apropo, dobitocii care imi vor spune ca Arghezi a fost comunist, ca merita sa fie scos din manuale, la fel ca si Octavian Paler, Nichita Stanescu, Eugen Barbu, Lucian Blaga si alti mari oameni de cultura care au activat in “perioada rosie”, sunt rugati sa se abtina. E trist ca si atunci cand marele Octavian Paler a plecat dintre noi, s-au gasit unii inculti care sa-i ponegreasca memoria, in conditiile in care ei au citit doar doua carti in decursul existentei vegetative la care-i spun “viata”: cartea de munca si cartea de imobil )