De cand cu Cioroianu, la Externe e un circ perpetuu. Pe langa ilaritatea personajului Cioroianu (pe care-l stimam intr-o vreme), frumusetea erei tehnologice ne ofera oportunitatea sa citim mailurile schimbate de o doamna(sic!) ambasador cu diverse aratari de pe esicherul politicii romanesti. Cel mai comic e faptul ca ni s-a oferit oportunitatea sa “gustam” putin din viata amoroasa imorala a celor care ne dau -de cate ori au prilejul- lectii de moralitate si de integritate. Drumul urmat de o don’soara de la bara de striptease si pana la fotoliul de euro parlamentar, nu e la urma urmei un precedent. Tind sa cred ca in politica romaneasca poti accede doar stand pe un sac de bani sau stand cu fundul in sus si in patru labe. Citesc mailurile cu pricina pe fundalul sonor asigurat de “Sinteaza zilei” a lui Mihai Gadea unde, -ati ghicit!- se dezbate exact problema mailurilor buclucase. Aproape fac pe mine de ras atunci cand oamenii isi exprima indignarea cu privire la interceptarea ilegala a corespondentei. Pe internet, unii lanseaza deja ipoteze utopice de genul “baietii destepti au spart serverele Hotmail!!111″ sau “hackerii compromit ambasada Romaniei” , etc. Unii oameni pur si simplu nu pot concepe un aspect cat se poate de simplu: in ziua de azi, intimitatea este un deziderat aproape imposibil. Unii vor replica probabil ca exista algoritmi puternici de cripare, ca exista cartele biometrice, securizare pe baza de amprenta, scanarea retinei, analiza urinei, etc. Toate acestea creioneaza o securitatea relativa. Mai devreme sau mai tarziu, o sa fie compromisa si nu neaparat din cauza tehnologiei, ci din cauza factorului uman, adica singurul element cu caracter nepredictibil. De ce sa folosesti forta bruta, cand poti rezolva totul cu putina inginerie sociala, de pilda?

Ambasadoarea avea un prapadit de cont pe hotmail. Mesajele erau plain text si mai mult ca sigur parola nu continea mai mult de 8 caractere. In mod cert s-a logat cel putin o data de pe calculatorul de la ea din birou. Calculator pe care putea sa fie instalat un key logger (hardware ori software), asa cum mi se pare si normal, avand in vedere ca trebuie sa existe un serviciu care sa supervizeze demnitarii. Sau, poate ca un nene statea linistit in buda ambasadei cu laptopul in brate si rula un sniffer… Sau, poate ca un linuxist jucaus, care avea in grija reteua ambasadei, s-a jucat cu squid si a facut redirect de pe hotmanil.com pe hotnail.com, adica a facut phishing urmand modelul alora cu brn.ro ( phishing la bnr. ro, pentru cei care nu va mai amintiti) . Indiferent de metoda folosita, accesarea mailului respectiv a fost floare la ureche. Si eu am facut asta si probabil ca ai facut-o si tu, macar o data, din curiozitate, din orgoliu, din teribilism. Ideea e ca de data asta nu a fost vorba despre mailul lui Gigel de la 5, ci despre adresa unui demnitar roman. Publicarea acestei corepondente este dupa mine, nu o ilegalitate, ci o dovada a actului democratic. Ca cetatean al Romaniei, consider ca am dreptul sa stiu cu ce se ocupa cei care ar trebui sa ma reprezinte, la fel cum probabil adminitratorul meu de retea considera interesant sa citeasca ce scriu eu pe messenger (glumeam, nu-l duce capul). Felicitari tie, celui care ai publicat mesajele pe internet!

Daca tot ai avut rabdare sa citesti pana la capat, o sa-ti dau si tie cheia de la Cutia Pandorei (sau, mai exact “Cutia Ciociolinei”).

PS: Daca intr-o viata viitoare ajung ambasador in Congo, promit sa raman acelasi paranoic convins si sa le fac viata mizera celor care ar trebui sa arunce un ochi peste mailurile mele. De asemenea, nu voi uita sa trimit din cand in cand mesaje necriptate in care sa utilizez cuvinte cheie, ca : mita, prostituate, droguri, demnitari, numele presedintelui si al primului ministru, etc. Poate ca o sa inserez si o poza cu mine in timp ce-mi ud cactusii, poza hostata si normal pe un server de-al meu, ca sa pot sa vad incotro ajunge mesajul .

Mai pe la-nceputul saptamanii am cumparat cu 6RON un spot Philips de 40W, nuanta albastru marin. Dupa primele ore de functionare am remarcat culoarea spalacita, dar am zis ca, la urma urmei, nici Albastrul de Voronet nu e pe placul tuturor. In seara asta, am atins din greseala spot-ul si-am avut placuta surpriza sa constat ca era vopsit pe EXTERIOR cu ceea ce mirosea a CERNEALA. Din cate stiu eu, stratul de vopsea se aplica pe interior, sau si daca-l pui la exterior, cel putin nu utilizezi o vopsea ordinara, care sa ramana pe mana bietului cumparator. Precizez ca ambalajul era inscriptinat cu Philips, iar pe bec erau stantate de asemeanea datele de indentificare care confirmau autenticitatea sa. Ma gandesc serios sa fac plangere la OPC. Mi se pare revoltator ca un producator de talia Philips sa foloseasca o vopsea net inferioara acuarelei cu care mazgaleam intr-a II-a si, cel mai important, sa taxeze fara pic de bun simt lipsa calitatii: un spot chinezesc, no-name, era de doua ori mai ieftin…

Asadar, flegma de astazi merge spre cei de la Philips, cu urmatoarea mentiune: sper sa va ramana si voua in mana jumatate din obrazul mamei voastre bolnave de scorbut. E revoltator modul in care in Romania asta trista si totusi “plina de humor” toti incearca sa te fraiereasca, plecand in mod inevitabil de la prezumtia ca esti prost. Bãi stimabililor, astept cu nerabdare becul care sa se topeasca in dulie si sa-mi curga pe covor !

Prima oara am auzit de nefericitii de la RBD de la o vecina, care ma intreba daca am un CD cu ei. Eu, intelegand BSD, era cat p-aci sa-i dau un CD cu FreeBSD si unul cu Freesbie (fratele mai mic, Live CD). Astazi, cand am vazut ca trei persoane din lista mea ascultau RDB, m-am ingrijorat si-am simtit moraliceste necesar sa-mi pun o intrebare de bun simt: astia se spala in urechi? Nu pot concepe cum un om fara dopuri de ceara poate sa asculte o asemenea poluare fonica. Mie-mi vine sa strang bucile doar cand aud numele trupei…

Apropo, stiati ca primul matelot al tarii asculta manele ?

Tocmai am pus mana pe discografia Laurei Pausini, adica pe muzica ce se preteaza cel mai bine caniculei; mai ales pe timpul noptii…

 Cartarescu nu e scriitor. E doar un om fara talent si fara simt estetic, care se joaca cu pixul pe foaie, aidoma lui Bula care se joaca cu puta in tarana. Daca cel din urma se taie la un moment dat intr-un ciob si-i raspunde genial Alinutei, ingrijorata de starea organului sexual al tovarasului ei de joaca - “o schimb cu alta, am pus capcana intre picioarele mamei!”, ma intreb ce-o sa se intample atunci cand marelui scriitor de tranzitie o sa i se termine pasta si hartia (talent n-a avut niciodata, asa ca aceasta variabila primeste din oficiu valoarea 0, motiv pentru care putem s-o consideram o constanta definitorie) ? Defrisarile sunt in floare si de pixuri e plin la orice Non-Stop de colt de strada, iar publicul ahtiat dupa Potter, Harry gusta orice indeajuns de moale, ca sa nu provoace neplaceri digestive. Ma intreb cum unii oameni, atunci cand citesc o carte nu simt mirosul de canal. Presupunand ca se tin cu o mana de nas, degetul celeilalte ajunge inevitabil in gura de fiecare data cand intorc pagina…

Anunt de importanta nationala: ma copi ma (ca sa inteleaga si aia care n-au luat BAC-ul… las’ ca poate prind si ei feribotul de toamna), lasati-l pe Harry Potter si puneti mana pe Eminescu, ca-n mod cert nu sunteti in stare sa recitati nici macar o strofa din opera celui mai mare poet roman! (Stiu ca unii il prefera pe Dinescu, dar mi-am propus sa nu ma leg de gusturile scabroase ale diferitilor indivizi, care citesc versuri pe WC. Apropo, oare tin cartea cu aceesi mana cu care se sterg la poponeata?).

… sau cam p-acolo, daca e sa judecam dupa o imagine (terifianta de altfel, mai ales daca iti aluneca ochii spre partea dreapta a pozei) care graieste prin pixeli:

No, vedeti, de-aia o sa plec io in Franta, ca Romania noastra tinde sa devina o America mai mica. N-aveti decat sa ramaneti voi cu grasele, cu Nicoletele Lucioase, Pistoalele Gine, Roxanele Unguroaice (care oricum nu se tin de cuvant, rusine!)… si manelistele.

Azi dimineata m-am trezit la 6:45 . Mi-am facut o cafea, am citit niste stiri ce tindeau sa putrezeasca in Akregator, am mai urcat niste mp3-uri de la Iris pe player, m-am imbracat si-am coborat la garaj sa-mi iau bicicleta. Asa se face ca, dimineata la 7:05 eu pedalam prin mijlocul orasului. Practic, erau doar eu, oamenii de la salubrizare, vanzatorii de ziare si … taximeTRISTII. Dupa aproximativ 10 km de pedalat, am ajuns intr-o zona semi-locuita si mi s-a parut brusc ca sunt urmarit, de undeva de dupa boschetii de pe marginea drumului, asa ca m-am intors intrucatva cu morcovul in loc de sa. Ajuns acasa, am facut o baie rece si m-am culcat.

Sunt trezit de mai putin de 10 minute. Am strigat dupa ai mei sa-mi faca ceva de mancare, dar nu e nimeni acasa si mie mi-e lene sa deschid frigiderul. Noroc cu jumatatea plina a sticlei de Coca-Cola, cu zaharul ramas pe fundul cestii de cafea si cu ultimii 5 covrigei cu sare, ca altfel riscam sa mor deshidratat. Si cand te gandesti ce bine tindea sa inceapa ziua…

Azi dimineata m-am trezit cu o pofta ciudata de a urla. Uitandu-ma pe geam, l-am obervat pe un nefericit cam tuciuriu, care dadea cu pietre dupa Nughi (sau Intel, cum il alint eu), un comunitar inofensiv, pripasit pe langa bloc. Bucuros ca am la cine urla, am urlat (logic, ca doar nu era sa vorbesc in soapta sau sa fac semne): “Baaaahhhhhhh, cioara! ******* ma-tii ! Ca-ti rup picioarele alea bronzate daca mai dai cu pietre dupa Intel. Dobitocule! Sa te mai prind p-aici numa’, gunoiule!”. Cred ca e din cauza caldurii si a inceputului de insolatie…

Si-acum, pentru iubitorii Stirilor de la ora 5, niste poze pentru care mi-am julit genunchiul:

(more…)

Femeia cu nume imposibil (pi?pi*), cunoscuta in cercurile mogulilor drept “Alinuta”, scrie un nou articol cu tenta de compunere scolara intr-unul dintre oficioasele de serviciu, unde se spala orice, de la cadavre si pana la sticle goale de whiskey. Am citit de doua ori, am navigat printre virgule puse aiure, fraze interminabile si constructii ce se vor inteligente si intr-un final m-am straduit indelung sa vad daca, pe langa pupincurism, mai transmite ceva. Asadar, doamna draga, in mod cert e vorba de “dilema repetentului” si nu de “dilema repetentei”, nu de alta, dar autorii tind de cele mai multe ori sa se indentifice cu opera ?

______________

Lamuriri: in .nix, ? si * se numesc metacaractere (wildcards). ? inlocuieste un singur simbol in locul unde apare, in timp ce * inlocuieste unul sau mai multe simboluri.