Din păcate, calitatea sunetului nu excelează, însă melodia este absolut genială!

… sau substitutul unui subiect consistent.

1) Am votat şi-am fost dezamăgit de cele 3.5 procente obţinute de partitudul cu care simpatizez încă din ‘96. Deşi sper ca scrutinul din 2009 să fie ultimul pe care să-l mai prind în ţară, opţiunea mea politică rămâne aceeaşi.

2) În ulima vreme ascult Tool, A perfect Circle şi Stabbing Westward.

3) Ieri am făcut muncă de secretară în folosul şcolii. Stimabilul domn director m-a întrebat -oarecum inofensiv- dacă dau BAC-ul la informatică, iar răspunsul meu afirmativ i-a dat curajul să-mi ceară să-i scriu 4 pagini în Word.Credeam că mă pune să dreg calculatorul, imprimanta ori reţeaua sau, mă rog, să fac treburi de-astea mai … onorabile!

4) Pentru că tot am avut ceva treabă pe la garaj, am zis să încerc niscaiva sporturi extreme cu bicicleta pe zăpadă. Am lăsat cauciucul de pe spate mai moale, ca să am aderenţă, am rigidizat suspensia mediană şi-am purces mândru prin stratul de zăpadă de 3-4 degete. A fost ceva mai dificil când am dat de stratul de polei de pe drum şi-a trebuit să schimb pe foaia mică şi să mă deplasez cu viteza unei babe cu pareză la piciorul drept. Pe trotuarul acoperit cu zăpadă am schimbat din nou pe foaia mare şi-am sărit ca prostul scările din faţa blocului, uitând că roata de pe spate e aproape pe jantă. Evident, s-a auzit cum am lovit betonul cu janta, dar -spre bucuria mea- n-am făcut nici pană şi nici opturi (sau, mici de tot).

Iarna asta am timp să mă gândesc ce-mi iau în primăvară/vară şi să duc tratative cu ai mei în acest sens : Asus Eee PC sau o cursieră Magellan (chiar şi second). Între timp, am pe-acasă un cauciuc balon pe care mă gândesc să-l sacrific în numele ştiinţei, aplicându-i capse metalice, ca să mă plimb nestingherit şi iarna, pe trotuar, spre disperarea Poliţiei Comunitare.

5) Oricât aş ţine la căştile mele de suflet, trebuie să le găsesc un urmaş, dat fiind că-ncep să sune tot mai fals . M-am gândit la Genius HS-04V, dar sunt deschis propunerilor. Oricum, nu sunt dispus să dau mai mult de 70-80RON pe o pereche de căşti.

6) I’m in love with Pardus 2007.3 .

N-am vrut să scriu despre asta, dar cele peste 30% de procente ale PD-ului m-au scârbit peste măsură. Pe mine mă doare exact într-un organ anatomic de cine o să conducă ţara, dat fiind că mai am jumătate de an de liceu şi facultatea în faţă, iar mai apoi voi pleca în Canada. Eu o să fiu oricând în stare să duc un trai decent, pentru ca Dumnezeu mi-a dat ceea ce le lipseşte multora- creier. O să mă crăcănez însă de râs de fiecare dată când o să văd la TV oameni care mor de foame şi dorm prin parcuri, tineri fără loc de muncă şi fără perspectivă şi nu-n ultimul rând, întregi clase sociale defavorizate. Voi i-aţi votat (nu fac referire numai la PD, ci şi la PNL, PSD, PLD şi alţii care şi-au dat deja hoţia pe faţă în mandatele anterioare), voi să mâncaţi firimiturile ce le scapă printre degete!

Personal, am pus cu mândrie ştampila pe PRM pentru europene şi-am dat un vot de blam referendumului Băsescian, neprezentându-mă la referendum. Electoratul autohton nu este nici pe departe îndeajuns de matur ca să voteze oameni şi nu liste, cum le place PD-iştilor să zică. Atunci când Adi Minune şi Alina Plugaru vor ajunge în Parlament, o să fie prea târziu ca să mai schimbăm ceva. Bune, rele, listele scot în faţă oameni capabili, pe când uninominalul va scoate în faţă vedete.

Pentru prima oară de când am blog, închid comentariile şi asta pentru că nu am chef să-mi justific opţiunea electorală. Ţin totuşi să-i anunţ pe toţi retarzii care aşteaptă să mă înjure că eu am pus ştampila în totală cunoştinţă de cauză, nu sub impulsul momentului şi a lipsei desăvârşite de neuroni. Chiar dacă-n maxim 4 ani voi scrie mesaje din Canada, nu mă sonsider trădător- după cum am mai spus, în cazul în care integritatea teritorială a ţării o să fie ameninţată, mă voi întoarce în ţară să lupt -chiar şi de unul singur- pentru o cauză pierdută…

Cam asa arata biroul meu in zilele lui bune si evident, inainte sa-mi iau Dell-ul si sa operez o serie intreaga de schimbari. Daca atunci cand se angajeaza, cei mai multi oameni isi baga rata pentru masina si apartament, io o sa-mi bag in mod negresit credit pentru un camion de hardware. La urma urmei, fiecare om cu pasaricile (nu cu sensul utilizat de matroz) lui .

PS: La cererea publicului, am scotocit prin hard dupa o poza ceva mai recenta (are aprox 2 luni, de atunci am mai schimbat, dar nu radical). Daca e cineva interesat de Bârlog, pot face mai multe poze-n weekend, cand fac si curat. (more…)

Senzațional, cum ar exclama Ogică și Dan Diaconescu: Nimfa din Pleșcoi și-a tras (scuzați valențele) blog! Păi, era și culmea- virulul ‘nea Nelu are blog și ea, profesoară universitară, sfătuitor de taină a lui Popeye Turmentatu’ și soție de cocoș, să nu aibă? ”Iubi, vreau mașină de-aia de 1000 de cai, cum are Monica. Îmi iei?” așa și cu blogul: ”Are Adrian, are Nelu… auzi mă, are până și Prostănacul. Vreau și eu!”. Și unde pui că n-a fost nevoie de 5 zile, de apă, lut și cuvânt, ci doar de wp-install.php .

L-am privit de sus, l-am privit de jos și chiar din dungă (prilej cu care-am constatat că display-ul de la laptop are unghiuri de vizibilitate mici) - blogul e neinteresant, neinspirat, neinspirant, plat, sec și-n ultimul rând manipulator (pun capăt apelativelor din respect pentru limba română). Singurul lucru care-ți trezește interesul e poza alb-negru din header, care-mi amintește de reclama aia absolut tâmpită la vin de masă sau nu știu ce dracu. Pe scurt, e vorba de o fătucă ce coboară din avion, de niște reporteri din anii ‘70, de un nebun călare pe tractor care tot strigă ”mi belo, amore” și face semne sexuale disperate. Într-un colț, stă retras unul pe care-l iei la prima vedere drept Carlos Șacalul- ochelari de soare pe jumătate de față, freză macho (adică gay), costum negru impecabil, papuci strălucitori (nu par totuși ciocate de manelist) și-un aer de detașare ce sporește misterul. Duduia coboară pe scări și-și pune foalele în cap, nebunul cu tractorul strigă-n depărtare ”mi belo!”, ziariștii fac poze ca apucați de convulsii, în timp ce Carlos schimbă priviri complice cu ea. Mai apoi, nu știu cum se face, dar Carlos ajunge într-un elicopter de care agață statuia lui Lenin; de la o vilă, zeci de dudui fac cu mână și strigă ceva ciudat într-o limbă pe care telespectatorul oricum nu o pricepe. Carlos le întoarce gestul și se apleacă peste bord ca să se dea mare în fața bustului lui Lenin. Într-un final, spre bucuria telespectatorului care așteaptă continuarea la ”Dan Diaconescu”, cei doi protagoniști trec în ultimul stagiu, un fel de fântână publică, unde duduia se bagă în apă până la brâu și-l cheamă și pe Carlos, ca să desăvârșească aceast act clar de voieurism.

Așa cred că-i și cu Nuți din Pleșcoi. Se visează și ea adorată exact ca aia din reclamă, de un tractorist nebun, sute de fani, zeci de reporteri și Carlos Șacalul, care-i aduce în dar bustul lui Lenin. Prin deducție logică, Carlos nu poate să fie decât Popeye, omul care se luptă cu mogulii și oligarhii, este trădat de cei 322 și de vechiul lui prieten, Călin. Nuți-l vede ca pe un Edmond Dantes, care, după ani de mizerie și lupte interminabile cu hoții, găsește comoara lui Anania și se întoarce la ea, aducându-i în dar bustul lui Ilici. Pe Nuți n-ar supăra-o tutuși nici tractoristul nebun, care aduce puțin a Orfeu, amețit de respirația lui Verlaine.

Acum e cert, Nuți mă privește de acolo din header. M-am dat la stânga, m-am dat la dreapta- ochii nimfei mă urmăresc mai ceva ca ”Ochii din sertar” ai celor de la Cargo. Când am dat să plec, a vărsat o lacrimă ce-a șters jumătate din containerul css, și-a stricat layout-ul paginii. Am vrut să-i șoptesc ”mi belo”, să-i mângâi pixelii și să o invit la o baie în fântăna publică, însă diferențele sociale fac imposibil acest demers: Nuți stă la bloc, la apartamentul 1, deci la parter și nici nu cred că are gratii la ferestre. E mult prea puțin pentru aspirațiile mele și unde mai pui că am o fobie legată de posibilii pretendenți ce pot să sară pervazul, nebunul cu tractorul și de reporterii exaltați. E bine totuși că i-am aflat numărul de mobil- o s-o sun în miez de noapte ca s-o întreb cât e ceasul, după care o să sar repede la compiuter și o să apăs “syncronize with Nuți’s clock”, ca să împărțim aceeași realitate temporală.

Am înscris-o pe bunica la tombola Nimfei din Pleșcoi și-am răspuns în locul ei la cele două întrebări. Dacă am norocul să câștig marele premiu, o trimit pe bunica la Parlamentul European să-mi aducă acadele și vată pe băț. Dacă iau premiul II, păstrez eu laptopul și-i dau bunicii ceasul cu cuc de pe perete, iar de câștig locul III, țin pentru mine iPod-ul și-i dau bunicii playerul meu Teac, ca să asculte cântece bisericești de fiecare dată când vorbește Băsescu la TVR1. Premiul de consolare, un tricou cu pede, îi revine în totalitate bunicii, ca să-și facă spălătoare și cârpe de praf.

PS: un prieten- ”Bă, dacă mai înjuri mult la pedişti, te fac pierdut ca pe Elodia!”

Pentru cei care nu ştiu, un mic blog de tehnologie din .ro (nu-i dau numele, nu donez trafic) lansează un concurs pentru bloggeri, în urma căruia trei norocoşi pleacă acasă cu un Asus Eee. Frumos, zic, doar că pute-a … ţeapă! In primul rând că nu există niciun anunţ oficial din partea Asus România şi-n al doilea rând, pentru că băieţii veseli n-au în mod cert de unde să scoată aproximativ 3300RON din buzunar, în condiţiile în care au site-ul răcăşit de Adsense (nu-i nimic rău în asta, doar că cineva care-şi permite să doneze 3 laptopuri nu mai are nevoie de reclamă contextuală). Aşadar, săriţi domnii mei, faceţi apel la lume să vă voteze, ca să se umple distinşii domni de vizitatori. Cât despre premii… hm, sper ca raţionamentul meu să fie incorect

1) Mi-a ajuns detectorul WiFi. Frumoasă jucărie şi destul de bună pentru banii investiţi, dar păcat că băieţii de la spot.ro nu ştiu cum să pună corect bateriile (unde pui limba şi ustură e +), motiv pentru care au stat în scurt până le-a luat naiba. Am dat 5lei pe altele noi şi-acum merge totul ok. Trec peste faptul că prezintă aspecte de uzură (se vinde la bulk), aspect ce nu mă prea deranjează atât timp cât ptodusul nu-mi face probleme. Când îmi face, fac pachet, scuip îl el şi trimit înapoi la sediu

2)Maimuţele PD-iste au un noroc chior, Providenţa scoţându-le în cale tot pe domnia mea, de fiecare dată când încearcă să intre în scară. La referendum, i-am scos politicos afară, iar acum le-am închis uşa în nas, sugerându-le să nu încerce să sune la interfon, pentru că oricum o să cobor din oră în oră să le rup afişele lipite în mod ilegal pe casa scării. Înainte de asta, le-a spus pe acelaşi ton politicos că eu doresc să-i ghilotinez pe hoţi, nu să-i votez şi le-am împărtăşit de asemeanea sentimentele intense pe care le încerc de fiecare dată când aud de Popeye Marinarul şi de restul găştii. Dintr-o ultimă urmă de bun simţ, am luat un pliant, l-am mototolit în faţa lor şi l-am băgat în buzunar, ca să am un backup când rămân fără hârtie de budă. În mod surprinzător, au protestat extrem de puţin- probabil sunt familiarizaţi cu astfel de reacţii din partea oamenilor. Dacă mâine găsesc pliante în scară (deşi le vor rupe vecinii până atunci), le voi aduna meticulos pe toate, urmând să printez pe ele schema unei ghilotine şi să le pun la loc acolo unde le-am găsit. Capu-n asfalt, papagali potocalii! (ca de obicei, aştept doleanţe pe adresa redacţiei).

3) Poliţia comunitară de la mine din urbe mi-a adus acasă cartea de alegător (hă, hă- şi de-a dracu, votez tot cu buletinul!), la aproape un an după ce-am devenit major. Pentru prima oară în viaţă am găsit o întrebuinţare comunitarilor de la mine din urbe- îi transformăm în serviciu de curierat (dacă comunitarii au ceva cu bicicliştii şi io am ceva cu ei- ghinion, cum s-ar zice!) !

4) UDMR-ul nu are maimuţe de campanie? Poate-i prind şi pe ăştia la poarta blocului, ca să mă distrez copios

I’ll block your entire subnet you stupid lamers… I am ROOT!
In sfarsit, pot sa merg la somn cu zambetul pe buze.

Nici măcar nu am curăţat praful de pe ventilatoare, ca să lumineze mai tare. Apropo, maimuţoiul ăla roşu e Mr. Evil, care se chinuie să suplinească lipsa unui pinguin miniatural (unde găsesc aşa ceva?) :P. Ca lectură suplimentară se recomandă …

PS: după un uptime de 8 zile, Fedora 8 refuză să-mi mai monteze automat unităţile de stocare amovibile (adică stick-ul, camera, etc). Hmm, /etc/fstab e OK, deci cred că se cere un restart, având în vedere că update manager-ul a instalat nişte kernel headers şi se tot plângea că e nevoie de un system reboot. Până una alta, mount/umount merg de minune- back to the good old days of CLI supremacy.

Voi începe prin a clarifica un lucru- nu-mi place de Cioroianu, mi-e antipatic, îl detest și l-am înjurat pe blog de câte ori am avut ocazia. De data aceasta însă, nu pot să nu-i dau dreptate, când o adevărată haită de deontologi reciclați s-a năpustit asupra lui, făcându-l rasist, xenofob și cel mai grav- fascist! Toate acestea au pornit de la propunerea ministrului de a trimite toate scursurile sociale ce fac necinste acestei țări, indiferent de etnie, în deșertul Egiptean. Personal, rezonez cu propunerea ministrului, pe care o găsesc mai mult decât potrivită acum, când ne aflăm în prag nu numai de criză diplomatică, ci și socială. În condițiile în care, în scumpa noastră țărișoară, infracționalitatea eclozată sub aripa protectoare a organelor statului, a atins paroxismul, avem nevoie de măsuri imediate și radicale. ”Reeducarea infractorului”, ”reintegrarea în societate”- utopii scornite de oameni nebuni, îmbuibați, infatuați și fără nicio tangență cu realitatea! Din cele mai vechi timpuri, ordinea a fost impusă doar prin represiune. Ce e rău în a-i trimite pe infractori în deșert, dar mai ales, de ce unii au ținut morțis să preia ad-literam o construcție metaforică, ce face referire la măsuri urgente de stopare a elementului infracțional? Până când, de dragul toleranței, să ne lăsăm călcați în picioare și să distrugem și ultima frântură de filon civic al acestui popor? Când cineva vine cu o idee bună, aplicabilă, toți deontologii pustii din media și politica autohtonă sar pe el ca hienele. Toți vor să mănânce mierea, dar nu se îndură nimeni să pună mâna pe fagure, pentru că-i lipicios !

Trăgând linie (pentru că nu am vreme să scriu pomelnice pe blog), rămân următoarele idei de bază:

1) Cioroianu a făcut o declarație legitimă, la care-n mod cert aderă peste 80% dintre români.
2) Nu a făcut referire la țigani (nici de e să mor nu o să le zic rromi- cui nu-i place, n-are decât să scuipe ori să mă reclame la ONU sau la alte organisme fripturiste pe care oricum nu le recunosc), ci la ”infractori”. Dacă pleiada de organizații ce apăra drepturile țiganilor, șoarecilor de câmp, hobiților ori gândacilor de Colorado identifică termenul de ”infractor” cu etnia antemenționată, e problema lor și nu fac decât să ne reconfirme ceva ce știam deja.
3) Cine crede că-n 2007 (secolul XXI, pentru repetenții de la ONG-urile anti-discriminare), mai poți deporta oameni (fie ei și infractori) în deșert, făra ca teritoriul țării să-ți fie inavadat de cavalerii dreptății călare pe hot-dog, e dobitoc prin excelență și mă face să regret că împart același Univers cu el.
4) Italienii procedează corect, în mare parte. Sunt un popor care a ajuns la capătul răbdării cu nelegiurile infractorilor nomazi. E regretabil însă că românii sunt băgați uneori în aceeași categorie cu țiganii, uitându-se de substratul latin comun. Tind totuși să cred că situația nu este atât de apocaliptică pe cât o prezintă presa autohtonă…
5) Militez în continuare pentru reintroducerea pedepsei cu moartea și mă ofer să creez o ghilotină acționată computerizat (cron tab și bandă rulantă, ca să eficientizăm procedeul).

Dacă cele scrise de mine aduc atingere unei persoane, grup etnic sau social, vreau să se știe că am dorit acest lucru. Nu candidez la Miss America, deci nu trebuie să-i iubesc pe toți și nici nu sunt rudă cu Bono, ca să salvez balenele.

PS: sunt în continuare un bou, pentru că mi-am pierdut 15 minute din viață, scriind tâmpenii pe blog, în condițiile în care oricum nu voi modifica percepțiile nimănui. Și mai trist e că am scris textul ăsta din Vista