Tocmai m-am întors dintr-o drumeţie nocturnă (vreau să se ştie că urăsc întunericul!) până la nişte cunoştinţe, unde am avut plăcerea de-a le deparazita PC-ul. Cum era de aşteptat, dobitocii nu s-au sinchisit să repare în totalitate iluminatul stradal, la fel cum nici primarul nu s-a sinchist să arunce o mână de nisip nici măcar pe gheaţa din faţa blocului unde stă. E de prisos să spun c-am derapat cu ghetele şi-am ajuns în fund şi, chiar dacă nu era lume pe stradă, l-am înjurat pe primar . Ca tabloul sideral să fie complet, vântul mi-a zburat şapca din cap, pentru că eu, fiind deştept, atunci când afară e frig de-ţi crapă plombele şi vântul zboară ţiglele într-o veselie, port şapcă. Evident, scara unde stau antemenţionatele cunoştinţe era scufundată într-o beznă totală pentru că, aşa cum aveam să aflu, vecinii sunt mult prea mârlani ca să cumpere un bec cu un leu şi preferă mai bine să-şi rupă gâtul pe scări. Noroc că, scobindu-mă adânc prin buzunare am dat peste lanterna mea preferată, subacvatică, anti-şoc şi cu 10 leduri super-flux, asta după ce am constatat că bezna mârlanilor de pe palier e prea intensă ca s-o penetreze display-ul telefonului. La-ntoarcere am mai tras o trântă, l-am mai înjurat pe primar, am strâns şapca ca să nu mi-o mai zboare vântul şi m-am scobit după cartela de la interfon…