În mod surprinzător pentru cititorul deprins cu modul meu de-ai înjura pe repetenţii neamului, titlul nu face referire nici la preşedintele ţării şi nici la preşedintele PSD, ci la doi peruşi - Polo (stânga) şi Coco (dreapta). Vor sta la mine până miercuri, când îi voi face cadou verişoarei mele mici, care-şi doreşte un alt animal de companie, pe lângă peştii cu care nu se poate juca. Polo şi Coco par drăgălaşi, dar sunt -asemenea perechii de peruşi pe care am avut-o şi eu pe vremuri- nişte mici tirani care-şi fac nevoile din minut în minut, fără să ţină seama că-mi murdăresc mâna, mâneca, monitorul, biroul, biblioteca, masa, canapeauna sau chiar cana de cafea (cred c-au făcut asta intenţionat, ca să-şi bată joc de mine). Pe lângă asta, fac cumplite crize de isterie atunci când nu-i scot afară din colivie, deşi joi, înainte de a-i cumpăra, stăteau ca sardelele într-o colivie neîncăpătoare, la pet-shop-ul de la mine din urbe. Destul de des, autoritatea masculină (adică a lui Coco) e suprimată de Polo, care-l cafteşte de nu se vede atunci când o … inoportunează cu giugiulelile. Deşi puţin agresivă, Polo e mult mai sociabilă decât Coco, aşă că-mi stă liniştită pe umăr atunci când butonez la PC, în timp ce Coco urlă de nebun şi face ture de cameră, făcându-şi nevoie pe unde apucă, spre disperarea mea care mă văd nevoit să curăţ găinaţul înainte ca mama să constate oripilată ca papaglul meu i-a lustruit mobila. Dimineaţa, pe la 7 şi ceva, indiferent dacă e lumină sau nu, animalele mele constipate se dau de ceasul morţii, cerându-şi porţia de boabe. Pentru că nu-s neam de caisă, le dau drept desert câte-o feliuţă de portocală, nişte morcov răzălit ori mere. Azi au mâncat şi puţin piure (nu le daţi cartofi cruzi!) şi-au început să cârâie mulţumiţi. Cică trăiesc între 10 şi 20 de ani, asta în condiţiile în care acum nu au nici măcar un an. Sunt extrem de mulţumit că miercuri o să-i expediez, cu tot cu obsesia lor ridicolă pentru Slayer .

Poza de mai jos e oribilă din mai multe motive: e făcută de un dobitoc care nu ştie să ţină un aparat foto în mână aşa cum se cuvine, camera era slab luminată şi nu-n ultimul rând, Samsungul meu (Digimax A402) e destul de bătrân şi implicit, destul de naşpa. Asta înseamnă că trebuie să fac lobby pentru achiziţionarea unuia nou. Gata, mă duc să-i apostrofez, c-au început să roadă tabloul.

Coco tocmai l-a înjurat pe Băsescu. Nu-mi permit totuşi să reproduc ciripiturile pe blog. Puţină decenţă, băi, acesta !