Domnu’ Orban, fi-v-ar flaşneta de râs, luaţi aminte de la Matroz cum se face corect un accident de circulaţie! Nu cum ai făcut mata, de-ai călcat-o pe Elodia pe trecerea de pietoni şi te-ai tirat printre fulgii de zăpadă, ca să nu te prindă Miliţia. Păi de, Matrozul a făcut un accident corect din următoarele motive: nu există o prezumptivă victimă la care să bată turceştii la uşă, familia victimei nu are chifle ca să le dea în cap la turceşti, nu există niciun cetăţean chitit prin balcon care să filmeze scena şi nici o gaşcă de deontologi care să caute cu limba scosă o victimă de pripăşeală. Aşadar…

Popeye, cu trei zile înainte de începerea Summitului NATO, cel mai important eveniment politic găzduit de ţara noastră de la invazia romanilor şi până în prezent, îşi conducea maşina lui de om cinstit, familist şi simţitor la nevoile poporului- un Golf 4 (sau 5, că-s biciclist şi nu le ştiu prea bine). Sincer vorbind, îl compătimesc pe Popeye… putea să-i împrumute ”Gogoşica lu’ tata” una dintre maşinurile ei de fitze, ca să nu-l vadă Bush pe Animal Planet, conducând o maşină de amărăştean, probabil luată-n leasing pe 5 ani. Cum mergea Popeye cu maşina pe bulivar, l-a apucat de-odată nostalgia şi, privind cu ochi mari şi umezi (ca tonomatu’ de Ciutacu) spre balconul primăriei capitalei, a intrat în curul unei Dacii, gest deosebit de obscen dat fiind că a şifonat liniile armonioase ale maşinii românului. Aşa cum vă ziceam, l-a întrebat probabil pe celălalt conducător auto ”cum te simţi bă găozarule?”, după care au plecat împreună la Puliţie, ca să dea declaraţii, fiecare-n felul lui- caligrafie de securist, respectiv caligrafrie muncitorească(ghiciţi voi care cum). Băi, sincer vă zic: mă bucur nespus c-a intrat în Dacie şi nu-n maşina lui Jiji Cruciatul, că la cât de sofisticată e monstruozitatea aia pe roţi, nici nu se clintea din loc. Eventual, Jiji primea un mesaj cu ”new hardware found”, dădea install şi se trezea cu Golful lui Popeye în portbagaj, lângă valiza cu ieuroi, coleţia de brichete ”Zippo” pentru meciurile Steaua-Rapid şi diplomatul cu icoane & cruciuliţe. (more…)

Mă simt dator să le ofer cititorilor fideli nişte explicaţii care să justifice desăvârşita-mi absenţă din peisajul blogosferic, din ultimele 4-5 zile. În primul rând, am avut de învăţat pentru olimpiada de română, unde m-am şi calificat la naţională, ceea ce-nseamnă că o să am de mers până-n celălalt colţ al ţării, la Botoşani ( Botoşeni). În al doilea rând, trecerea în nefiinţă a domnului George Pruteanu m-a întristat îndeajuns de mult ca să-mi piară cheful de bloguit. Din câte văd, între timp a apărut şi wordpress 2.5, aşa că mai pe seară o să trebuiască să upgradez vreo 4 bloguri… Vorba lui Charles Bukowski: ”red shit, baby, and the gloves of banality”.

via @rlug

As in fon.com Astăzi am primit jucăriile comandate în urmă cu aproape 3 săptămâni de pe fon.com (cu invitaţie, deci cu un discount substanţial. O să vorbesc altă dată despre asta), adică un router wireless extrem de simpatic şi-o antenă direcţională de 7dBi. Micul La Fonera e atât de simpatic încît m-a făcut să uit de durerea de măsea ce m-a chinuit toată ziua, însă n-a putut să mă scutească şi de întâlnirea cu dentistul, programată pentru joi (c-aşa-i la noi: plomba ţine un an-doi. Ce-mi plac versurile mele, mai ales acum, când am luat un pumn de calmante şi văd în ultraviolet.). Ca să nu vă mai plictisesc cu aberaţiile unei minţi chinuite de durerea de măsea, vă las în compania câtorva poze cu noile mele animale de companie:

(more…)

Vineri a fost frumos şi soare, fapt ce m-a determinat să-mi fac planuri pentru sâmbătă- prima sesiune de ciclism pe anul 2008 . Ploaia de sâmbătă mi-a stricat însă planurile, iar frigul instalat brusc duminică dimineaţa m-a silit să bag în casă cei doi crini imperiali scoşi pe balcon cu o săptămână înainte, ca să se bucure de soarele de primăvară. Moşmondind prin balcon doar în pijama, m-am ales şi cu o răceală exasperantă. Ca tabloul să fie complet, astăzi a început să ningă la fel de copios ca-n decembrie. Pentru mâine o să scot din debara geaca groasă de iarnă, şapca prevăzută cu urechi şi ghetele. Aşa ţară, aşa primăvară !

Am făcut şi câteva poze: primele două sunt făcute vineri, iar ultima are o vechime de mai mult de 3 ore. Cred că-n aprilie îmi schimb vechiul Samsung Digimax A402 cu un Fuji Finepix S5700, deci veţi avea parte de poze ceva mai bune, chiar dacă sunt făcute de încununarea antitalentului artistic, în speţă io. Mă duc să-mi fac un ceai cald. Sincer, mi-aş lua cactuşii şi m-aş muta în Florida. (more…)

Am şters din greşeală ultima însemnare. Culmea ironiei e că la ora 00:00 se genera automat backup-ul la baza de date şi-acum e 23:50 …

Tocmai a ridicat-o mama de la poştă, că io n-am avut timp să mă deplasez până acolo, dat fiind că-n ultimele zile am fost silit de oligarhi să învăţ pentru olimpiada de română, să mă gândesc ce fac pentru atestatul la informatică (o inutilitate desăvârşită, dacă mă-ntrebaţi pe mine) şi să mai studiez ceva pentru BAC-ul patronat de un ministru zidar (inginer constructor la Educaţie? Hai sictir, mai bine puneau un electronist, ca-n vremea CDR-ului la Agricultură).

While the number of PC users increased, a rather mysterious fringe element developed within this population: hackers. This term, popularized in 1983 by Newsweek magazine, describes users who prefer to dig into the innards of a computer, rather than simply use it. They are playful and curious, individualistic and smart, and have a passion for computers and networks. And they are also the nightmare of network administrators, security services and even the FBI.

Chiar dacă articolul publicat pe THG nu este unul nici exhaustiv, dar nici prea corect, se constituie într-o lectură uşoară şi plăcută, ce trece în revistă marii ”hackeri” (îmi rezerv dreptul de a pune ghilimele, având în vedere faptul că autorul articolului a cam abuzat de acest termen în unele cazuri), aşa cum au rămas ei în conştiinţa colectivă a internetului.

Pe date de 8 martie vă spuneam că am un crin imperial, presupus a fi alb, ce stă să înflorească. La vreamea respectivă, preconizasem că bobocii se vor deschide în cel mult două zile. M-am înşelat însă: în primul rând, crinul nu e alb (e roz cu alb) şi-n al doilea rând, a înflorit abia ieri, prilej cu care l-am mutat din hol în bucătărie, ca să beneficieze de mai multă lumină şi de mângâierea soarelui de primăvară.

(more…)

E ora 12:45 şi eu nu pot să adorm, cu toate că noaptea trecută am fost la ziua unui coleg şi -cumulat- nu am dormit mai mult de 5 ore în ultimele două zile. Beau un ceai negru, citesc ceva interesant despre cum să subtitui un certificat SSL şi astept ora 1, ca să urmăresc reportajul despre ”Triunghiul Bermudelor”, difuzat pe National Geographic. De aproximativ un sfert de ceas, vecina de la 5 târâie ceva pe parchet, provocând un zgomot agasant. Nu e cadavrul bărbatului ei, pentru că n-are aşa ceva şi nici al vre-unui amant, pentru că-i o babă frigidă. Cel mai probabil, în nesimţirea ei târâie masa, ca să-i deranjeze pe vecini, la fel cum a făcut şi-n multe alte dăţi…