Astăzi am făcut cel mai inteligent lucru din ultimele 7 zile, adică mi-am oferit condiţii mai bune de căcare (scuzaţi vulgaritatea termenului, dar dacă o tanti a dat o căruţă de bani pe nişte poşete, eu de ce n-aş avea voie să vorbesc vulgar?). Se face că aveam un minicas Sony, cumpărat pe vremea când aveam puţin peste un deceniu de viaţă. Minicasul (adică walkman-ul, pentru ăia mai pretenţioşi) cu pricina m-a servit ireproşabil până ce-a trecut vremea lui şi l-am aruncat într-o cutie din debaraua de pe balcon. După cum aveam să aflu azi dimineaţă, când l-am regăsit accidental, l-am lasat cu tot cu bateriile (două Toshiba AA) în el. În cei peste patru ani de când n-a mai fost băgat în seamă, bateriile alea au curs până la ultima picătură (alcaline my ass!). Deşi mirosea îngrozitor şi era plin de acid (bănuiesc…), arăta în continuare ireproşabil la exterior, aşa că am decis să-i dau o nouă întrebuinţare.

Într-o primă fază am curăţat locaşul bateriilor cu vată îmbibată în acetonă şi contactele cu puţină hârtie abrazivă. Pentru că se încăpăţâna să nu funcţioneze, am pus mâna pe multimetru şi l-am desfăcut, ca să-i iau pulsul. Cum era de aşteptat, scurgerile afectaseră şi o parte din circuit. Pentru că ieşirea audio de la difuzorul încorporat era complet distrusă de acidul din baterii, am anulat-o şi-am măsurat ieşirea jack. Suprinzător, asta funcţiona fără probleme, aşa că nu mi-a mai rămas decât să fac un mic reroute la două fire, să montez walkman-ul la loc şi să mă bucur de el în baie! A, nu v-am zis că intenţionam să-l pun în baie? Problema stă în felul următor: când stau pe tron, iau cu mine playerul mp3, iar când fac baie/duş, ataşez acelaşi player la nişte boxe Lifetec, 2.0. De la un timp mă săturasem însă să tot car playerul cu mine şi-am decis să apelez la o soluţie audio permanentă, îndeajuns de ieftină ca să nu regret atunci când o să fiu nevoit s-o arunc din cauza aburilor, care nu prea se împacă cu circuitele electronice. Pentru o astfel de menire, vechiul meu walkman de la Sony părea ideal, mai ales că prinde excelent posturile de radio din banda FM. L-am prins frumos cu o agăţătoare de cuier şi le-am zis alor mei să-l lase acolo, ca să pot asculta ştirile de fiecare dată când stau pe tron ori mă bălăcesc. Că tot a venit vorba de statul pe tron, uite c-ajungem şi la subiectul principal al acestei însemnări absolut plictisitoare…

Am băut suc de piersici, am mâncat iaurt, am băut o cafea, am mai băut iarăşi suc de piersici, am digerat şi-ntr-un final apoteotic, am făcut diaree, adică am găsit prilejul perfect pentru a testa soluţia audio din baie. Aşa se face că stăteam io liniştit pe tron, meditând la crampele intestinale şi ascultând Kiss FM, când m-a trăznit taman în moalele diareei o ştire mondenă: Elena Udrea, reprezentantă de seamă a deontologilor şi conferenţiar universitar, are poşete în valoare de două miliarde de lei vechi. Pentru că nu-mi venea a crede, m-am mai scremut o dată şi-n timpul ăsta, domnişoara de la microfon a repetat ştirea: poşete în valoare de două miliarde de lei vechi. Cum în acele momente de încordare maximă nu-mi permiteam să mă ridic de pe WC şi să schimb postul, spre a scăpa de mondenităţile astea penibile prin protagoniştii lor, am ascultat în continuare Kiss FM, unde don’soara întreba acum ce-ar cumpăra telespectatorii cu doua miliarde de lei. N-am fost atent ce-au declarat ăia, dar eu în mod cert aş cumpăra o viză de Congo (care bănuiesc că nu are contract de extrădare cu România) şi-o mitralieră.

PS: Abia acum văd că, după mai bine de jumătate de an de utilizare, bateria Dell-ului meu ţine la fel ca-n prima zi. Asta chiar că-i cul :d