Peste două zile, Hacky pleacă la Botoşani (Botoşeni) ca să se jertfească în numele ştiinţei. Având în vedere că nu revine decât peste o săptămână, vă urează ”Sărbători fericite” şi, începând de mâine seară, iniţiază procedura de moderare a comentariilor. Aloha!

Despre frustrările mele cu formatele proprietare am mai discutat aici pe blog, exemplul cel mai elocvent fiind însemnarea aceasta, care-mi aduce în continuare un număr însemnat de vizitatori de pe motoarele de căutare, semn că şi altora le e scârbă de .uif, găselniţa MagicISO. Ei bine, astăzi am scormonit un pic mai mult prin măruntaiele internetului după un utilitar care să facă conversia .uif–>.iso şi-am dat peste această mică bijuterie numită uif2iso. Fişierul .zip vine deopotrivă cu .exe pt widows şi cu sursele pt *nix ;
- cd ./src
- make && make install
- uif2iso file.uif file.iso
That’s all, folks! Din câte am văzut, există şi un GUI bazat pe GTK, dar cine naiba mai are nevoie de el când sintaxa de la linia de comandă e cu adevărat idiot-proof ?
Un screenshot cu uif2iso în acţiune găsiţi mai jos. (more…)
În prag electoral, mă simt de-odată important: toţi îmi bagă în poştă pliante, iconiţe electorale, felicitări, broşuri cu platforma-program, mă invită la mici şi bere, la plase cu ulei şi zahăr şi la concerte-n aer liber. Până acum, cel mai harnic a fost actualul primar PSD-ist, poreclit Corneluş sau Porcuşorul Dossia. Prin primăvară, specimenul ăsta patetic îmi asaltase deja cutia poştală cu nişte pliante jalnice ce se scremeau să prezinte aşa-numitele realizări din cei patru ani de mandat: un asfalt aici, unul pe dincolo, mai o cabană la munte, nişte straturi cu flori, nişte terenuri trecute pe persoană fizică… mă rog, chestiuni banale. Dacă la vremea respectivă n-am avut inspiraţia să percutez repede, de data asta i-am făcut-o la guzgan: am strâns felicitările din toate cutiile poştale de la mine din scară (vezi poza de mai jos) ! Ştiţi ce o să fac cu ele? O să şterg ”primar al municipiului ….”, o să scriu ”al vostru nepot/văr/etc, … ” şi-o să le trimit la neamuri. Hai PD-L, bagă-mi în poştă timbre, ca să nu dau banii nici pe alea. PSD-ul a fost generos, mi-a dat plicuri şi felicitări
Cât despre pliantele UDMR-iste, chiar de-or să fie tipărite carton, tot o să le folosesc pe post de hârtie igienică. E o chestiune de principii la mijloc. (more…)
Ieri, duduia de la meteo punea steguleţul galben şi pe judeţul Hunedoara, semn că-i rost de ploaie şi de posibile inundaţii. Azi dimineaţă, pe la 10 şi ceva, s-a pornit o ploaie măruntă sau ”mocănească”, cum i se zice în Ardeal. A început mai apoi să bată vântul şi să se intensifice uşor ploaia. Ploua cu stropi mari şi deşi; ploaie caldă de vară, nicidecum furtună. Câteva minute mai târziu, UPC-ul a sucombat, lăsându-mă cu ochii în puricii de pe ecran. Ca să nu se lase mai prejos, Electrica a întrerupt pentru câteva zeci de secunde alimentarea cu energie electrică, destul cât să mi se stingă socotitoarele. După alte câteva minute, scenariul s-a repetat, bietele socotitoare stingându-se din nou. A treia oară, m-am enervat, am scos din priză instrumentele şi m-am dus să-mi fac o cafea. O jumătate de oră mai târziu, când ploia s-a mai potolit, aveam să constat că nu merge internetul. Acum mai puţin de o oră a venit internetul, dar s-a luat apa potabilă. Halal ţară!
Computer: Monitor, display this document, ok?
Monitor: No prob, boss.
Computer: OK, now it looks like Mouse is moving around so, Monitor, will you move the pointer icon accordingly?
Monitor: Anything you ask, boss.
Computer: Great, great. OK, Mouse, where are you going now?
Mouse: Over to the icon panel, sir.
Computer: Hmm, Let me know if he clicks anything, OK?
Mouse: Of course.
Keyboard: Sir, he’s pressed control and P simultaneously.
Monitor: Oh God, here we go.
Computer: *sighs* Printer, are you there?
Printer: No.
Computer: Please, Printer. I know you’re there.
Printer: NO! I’m not here! Leave me alone! (more…)
Pentru bloggerii băutori de ceai

(more…)
Sistem de operare: Microsoft Windows CE .net 4.2 Software de navigare: iGO Europa 43 ţări / iGO Europa de EstTip display: TFT LCD cu ecran tactil Rezolutie: 480 X 272 pixeli
Diagonala display (inch): 4.3″
Procesor: Freescale MX21 266 MHz 32 bit microprocesor
Mai multe citiţi pe site-ul Chip, deşi un review complet al produsului o să fie disponibil undeva prin vară. Sincer, m-ar tenta şi pe mine un GPS, mai ales că-n toamnă o să plec din mica mea urbe provincială la facultate (Timişoara?) şi la cât de aiurit sunt, mă pierd literalmente într-un oraş cu mai mult de 10 străzi (cam atâtea-s la mine în urbe, dacă nu pun la socoteală şi potecile care aspiră la titlul de ”stradă” ori ”bulevard”, după caz). Pentru mine, principalul factor în achiziţionarea unui GPS îl reprezintă preţul- cu cât mai mic, cu atât mai bine, mai ales că n-o să-l folosesc intens. Şi, pentru că softul nu o să-l cumpăr oricum (don’t blame me, blame the society! I’m “una victima inocenta” :P), probabil c-o să achiziţionez un GPS (chiar second) de pe eBay. La urma urmei, Google are să-mi dea nişte bani pe care eu tot neglijez să-i revendic. Pe Felix nu mă mai pot baza deja, pentru c-a uitat să mă plătească pentru ultimele înjurături aplicate lui Băsescu…
Aşa cum vă relatam într-una din însemnările anterioare, m-am pricopsit cu o gripă destul de agresivă, ce a debutat cu inflamarea amigdalelor, continuând mai apoi cu febră, dureri de cap, tuse şi multe, multe secreţii nazale. Din acest motiv, ieri nu am făcut mai nimic. De mers la şcoala, oricum nu mergeam pentru că sunt învoit cu olimpiada, aşa că am stat acasă şi-am contemplat pereţii. Probabil cea mai mare realizare o reprezintă vizioanarea a 4 episoade din Sopranos şi consumarea a peste 4l de apă minerală, ca să-mi mai scadă febra. Astăzi, teancul de medicamente de pe birou s-a mărit considerabil, mama promitându-mi solemn că, de nu mi se îmbunătăţeşte stare de sănătate până mâine seară, îmi pune branulă şi mă comută pe modul ”intravenos”. Ce-am făcut azi? Nimic notabil, exceptând faptul m-am simţit mai rău decât ieri şi că, de data asta, m-am uitat doar la două episoade din Sopranos. Pe lângă asta, am citit un studiu destul de interesant (şi de lung) despre securitatea sistemelor de autentificare biometrică şi nişte articole despre tacticile defensive de securitate informatică. De învăţat pentru BAC ori olimpiadă nu am fost în stare şi asta pentru că, sinapsele mele de om leneş au profitat de starea precară de sănătate şi-au refuzat să lucreze constructiv. Acum, stau cu laptopul în pat şi mă străduiesc pe cât posibil să nu strănut/tuşesc pe display. Probabil că o să-mi petrec seară consumând ceai pentru răceală şi gripă de la Fares, şerveţele nazale, Orbit Mints ca să-mi mai desfunde căile respiratorii şi o să pierd vreme pe forumuri IT şi site-uri cu review-uri hardware.
O să mă mut în Australia. Acolo e cald şi bine şi implicit, sunt şanse mult mai mici să mă răceasc. Poate o să cresc un cangur ca animal de casă şi-o să-l învât să-mi care laptopul şi termosul cu cafea în marsupiu.
PS: Geoană, dacă citeşti blogul ăsta, vreau să ştii că eşti un orator execrabil. Dacă Cicero zbiera la fel ca tine, îl sfârtecau romanii cu stiletele! Te rog impetuos apucă-te de orice altceva, dar nu mai ţine discursuri publice! Sau, dacă o faci, avertizează-i pe telespectatori să dea mai încet televizorul, ca să nu creadă vecinii că se dau realuările de la Revoluţie, când Ceaşcă urla ca apucatul de pe balcon… Mersi, luxa-ţi-ai corzile vocale!
De 4 ani de zile, trei infractori strîng averi uriaşe în Moldova. Este vorba de senatorul Cristian David, actualul ministru al Internelor, pentru care „recoltează” sume uriaşe cei din Iaşi şi Vaslui. Filiera Radu Fenechiu este completată de minune de clanul lui Vlasov, socrul ministrului. La Vaslui s-a „impus”, prin sprijinul direct al ministrului, decapitîndu-l pe Ion Vrînceanu (liderul PNL), un om fără scrupule, incult, arogant şi foarte lacom, deputatul Dan Marian, individ care s-a înconjurat de cele mai mari lichele din oraşul Huşi, determinîndu-i pe adevăraţii liberali să migreze la PD-L.
Continuare.
La mai bine de două săptămâni de la lansare, m-am îndurat să pun şi pe blogul ăsta (prin alte locuri am fost mai conştiincios) WP2.5, în întreaga-i splendoare. Upgrade-ul a decurs perfect, asta după ce în prealabil am dezactivat toate plugin-urile şi-am făcut backup-urile de rigoare, atât la baza de date, cât şi la vechile fişiere WP (nu se ştie niciodată cum merge treaba şi e bine să poţi să dai un undo relaxant). Designul panoului de control de la Wp2.5 nu m-a şocat, obişnuit fiind cu el din instalările anterioare şi, mai ales, din joaca cu versiunile alpha, beta şi RC-urile pe LAMP. Din câte am înţeles, există teme pentru interfaţa de admin, dar, sincer să fiu, nu mă mai deranjează prea tare nici actuala înfăţişare şi, fiind leneş din fire, nu o să o schimb.
Urăsc updaturile/upgradurile (mai puţin cele hardware :D). Bine măcar că pe Linux l-am pus pe Cron să se ocupe de updaturi. Tipul ăsta e al naibii de punctual. Cred că merită o bere.