Sistem de operare: Microsoft Windows CE .net 4.2 Software de navigare: iGO Europa 43 ţări / iGO Europa de EstTip display: TFT LCD cu ecran tactil Rezolutie: 480 X 272 pixeli
Diagonala display (inch): 4.3″
Procesor: Freescale MX21 266 MHz 32 bit microprocesor
Mai multe citiţi pe site-ul Chip, deşi un review complet al produsului o să fie disponibil undeva prin vară. Sincer, m-ar tenta şi pe mine un GPS, mai ales că-n toamnă o să plec din mica mea urbe provincială la facultate (Timişoara?) şi la cât de aiurit sunt, mă pierd literalmente într-un oraş cu mai mult de 10 străzi (cam atâtea-s la mine în urbe, dacă nu pun la socoteală şi potecile care aspiră la titlul de ”stradă” ori ”bulevard”, după caz). Pentru mine, principalul factor în achiziţionarea unui GPS îl reprezintă preţul- cu cât mai mic, cu atât mai bine, mai ales că n-o să-l folosesc intens. Şi, pentru că softul nu o să-l cumpăr oricum (don’t blame me, blame the society! I’m “una victima inocenta” :P), probabil c-o să achiziţionez un GPS (chiar second) de pe eBay. La urma urmei, Google are să-mi dea nişte bani pe care eu tot neglijez să-i revendic. Pe Felix nu mă mai pot baza deja, pentru c-a uitat să mă plătească pentru ultimele înjurături aplicate lui Băsescu…
By ktx on Apr 17, 2008 | Reply
in tm n-ai cum sa te ratacesti
By hacky maximus on Apr 17, 2008 | Reply
Nu pe dracu! Or făcut capitaliştii ăştia supermarket (adică minimarket) şi la mine în urbe şi de câte ori mă duc pe-acolo, mă uit ca nebunul fie după semnele care indică prezenţa unei bude, fie după alea cu Exit. Io am nevoie de spaţii deschise şi de multe puncte de reper. Mă rătăcesc şi-ntr-o casă mai mare (bine că stau la două camere)
Plus de-aia, e bun un GPS ca să-mi zică vocea aia suavă ”aţi depăşit viteza legală de mers prin urbe” de fiecare dată când schimb pe foaia mare de la bicicletă şi trec pe modul automat de ocolit babele de pe trotuar.
Referitor la ce am şi la ce n-am io nevoie, să vă zic una pe care am uitat s-o relatez pe blog. Merg io odată la un magazin cu electrice de la mine din urbe ca să cumpăr două becuri roşii de 40W, cu proiecţie (spot-uri cu dulie normală, de fapt), ca să iluminez biroul. Deşi îi explic de mai multe ori ce becuri îmi trebuie mie, doamna de-acolo nu pricepe şi, la un moment dat, exasperată de propria-i prostie, mă întreabă- ”Da’ ,auzi mă, la ce-ţi trebuie ţie becuri roşii?”. Sinţindu-mă jignit de această detractoare a comerţului (în mor cert avea becuri de-alea, dar nu ştia ea), ies pe uşă şi grăiesc profund enigmatic- ”Ehe, păi îmi trebuie mie! La chestii…”. Morală: dacă eu cred că am nevoie de ceva, chiar am