Undeva în gara din Suceava… eu mă crăcănam de râs

În prag electoral, mă simt de-odată important: toţi îmi bagă în poştă pliante, iconiţe electorale, felicitări, broşuri cu platforma-program, mă invită la mici şi bere, la plase cu ulei şi zahăr şi la concerte-n aer liber. Până acum, cel mai harnic a fost actualul primar PSD-ist, poreclit Corneluş sau Porcuşorul Dossia. Prin primăvară, specimenul ăsta patetic îmi asaltase deja cutia poştală cu nişte pliante jalnice ce se scremeau să prezinte aşa-numitele realizări din cei patru ani de mandat: un asfalt aici, unul pe dincolo, mai o cabană la munte, nişte straturi cu flori, nişte terenuri trecute pe persoană fizică… mă rog, chestiuni banale. Dacă la vremea respectivă n-am avut inspiraţia să percutez repede, de data asta i-am făcut-o la guzgan: am strâns felicitările din toate cutiile poştale de la mine din scară (vezi poza de mai jos) ! Ştiţi ce o să fac cu ele? O să şterg ”primar al municipiului ….”, o să scriu ”al vostru nepot/văr/etc, … ” şi-o să le trimit la neamuri. Hai PD-L, bagă-mi în poştă timbre, ca să nu dau banii nici pe alea. PSD-ul a fost generos, mi-a dat plicuri şi felicitări

Cât despre pliantele UDMR-iste, chiar de-or să fie tipărite carton, tot o să le folosesc pe post de hârtie igienică. E o chestiune de principii la mijloc. (more…)

Ieri, duduia de la meteo punea steguleţul galben şi pe judeţul Hunedoara, semn că-i rost de ploaie şi de posibile inundaţii. Azi dimineaţă, pe la 10 şi ceva, s-a pornit o ploaie măruntă sau ”mocănească”, cum i se zice în Ardeal. A început mai apoi să bată vântul şi să se intensifice uşor ploaia. Ploua cu stropi mari şi deşi; ploaie caldă de vară, nicidecum furtună. Câteva minute mai târziu, UPC-ul a sucombat, lăsându-mă cu ochii în puricii de pe ecran. Ca să nu se lase mai prejos, Electrica a întrerupt pentru câteva zeci de secunde alimentarea cu energie electrică, destul cât să mi se stingă socotitoarele. După alte câteva minute, scenariul s-a repetat, bietele socotitoare stingându-se din nou. A treia oară, m-am enervat, am scos din priză instrumentele şi m-am dus să-mi fac o cafea. O jumătate de oră mai târziu, când ploia s-a mai potolit, aveam să constat că nu merge internetul. Acum mai puţin de o oră a venit internetul, dar s-a luat apa potabilă. Halal ţară!

Nu mai pot! De câteva zile, de câte ori pornesc televizorul, dau peste o discuţie despre candidatura acelei jumătaţi de buletin negroide, a piticului Barbă-Dop cu guturai. Oricât aş încerca să înţeleg ce-i atât de interesant că un pitic de circ se lasă de giumbuşlucuri în favoarea politicii, nu reuşesc. Cred că nici în Italia, când a candidat Ciociolina, nu s-a făcut atâta caz! La noi însă, deontologii ăştia cu transpiraţie în jurul gurii dezbat ca proştii un subiect jenant, ce-l are drept protagonist pe unul atât de mic încât, ca să-şi conducă maşina de fitze, a fost nevoit să dea gaură prin bord şi prin capotă şi să-şi monteze periscop ca la submarin, ca să vadă când dă în marşarier. Dacă nu se făcea atâta caz pe această temă, limbricul se limita la a-şi promova imaginea doar la el în cătun, prin afişele în mărime naturală, cât poza de buletin. Aşa însă, toată ţară e la curent cu intenţiie acestui mare politician în devenire! Muri-v-ar lavaliera în direct, deontologii lu’ peşte, ca să nu mai apucaţi să faceţi propagandă la tot stolul (cra-cra-cra, mereţi în Italia!) ! V-a trebuit vot uninominal? Atunci, n-au decât să vă conducă ăştia ca piticul Barbă-Dop (”dop” vine de ce are în blujii ăia D&G&Louis_Vuton)… io plec în Canada!

PS: Aline, mersi pentru… ştii tu ce. Dau o cafea - pe USB

Pe forumul Chip, există un thread unde lumea postează screenshot-uri cu desktopul din dotare. În general, forumiştii au wallpapere cu domnişoare despuiate, peisaje, căţei, mâţe, procesoare, logo-uri sau pinguni. Forumistul din poza de mai jos a ţinut însă să-şi pună drept background poza în care dă mâna cu Băsescu, la raionul ”prăjituri” al unui supermarket. Când lumea a început să-l ia peste picior, ultrasul s-a ofuscat nevoie mare şi, după ce şi-a expus în linii magistrale crezul său politic, s-a dus probabil să se culce cu capul pe perniţa lui portocalie, cu gândul la Nuţi din Pleşcoi. Suji bini băi, că te fac celebru în blogosferă!

Ultraşi spălaţi pe creier cu pipi de Guru Bivolaru, priviţi partea bună a lucrurilor: puteţi face crop în Photoshop/Gimp/Corel/cacamaca, ca să vă puneţi moaca voastră ! (vezi modelul de mai jos) (more…)

În ultimele zile am fost dominat de o stare de lehamite generală. Poate e astenia de primăvară, poate e lenea sau poate e scârba tot mai acută pe care mi-o provoacă apropierea alegerilor locale, patronate de mici, bere şi steguleţe, de misionari electorali care te-opresc pe stradă şi nu-n ultimul rând, de candidaţii care apelează la demagogie nu ca la un instrument de disimulare ori manipulare, ci ca la o formă de mascare a intelectului rarefiat. Cu toate acestea, azi mi-am zis că nu e rău să frunzăresc retrospectiv ziarele online. Mare mi-a fost bucuria când am aflat că Cioroianu şi-a dat demisia, ca urmare a scandalului cu românul mort de inaniţie în Polonia. Probabil că acum o să aibă destul timp ca să se ocupe de ceea ce ştie el cel mai bine să facă, adică nimic.

Cioroianu ăsta n-a realizat în timpul mandatului său absolut nimic notabil. Am scuzaţi- a luat masa cu Condoleezza şi-n timpul întrevederii a scos cel mult trei cuvinte, după modelul actorului cu cea mai lungă replică ce mi-a fost dată s-o aud în frageda-mi pruncie, când TVR1 difuza şi piese de teatru, nu doar emisiuni -în pare parte- jenante, ca-n prezent. După cum vă spuneam, actorul ăla, deşi a asistat la un dialog destul de lung, n-a fost în stare să rostească decât un enigmatic ”apăi hî!”. Aşa a făcut şi Cioroianu, doar că el a rostit ”apăi hî” în engleză. Pe lângă asta, fostul ministru de externe s-a remarcat şi prin comportamentul de Scooby Doo de la dineurile oficiale. Aşadar, amintim: semnul OK (bine măcar că nu a confundat degetele!), hi5 (”bate laba!”, în traducere), bătutul amical pe umăr şi nu-n ultimul rând, utilizarea  total eronată a formulelor de politeţe.

Nu pot totuşi să mă bucur pe deplin de plecarea lui Cioroianu, din două motive: deşi stângaci ca deplomat, Cioroianu nu a fost implicat în niciun scandal de corupţie; în al doilea rând, posibilitatea ca-n locul lui să fie pus unul mai capabil, tinde spre infinit pe axa absudităţii. De dragul circului pe bani publici, îmi doresc totuşi ca noul Ministru de Externe să fie Elena Băsescu. Nu de alta, dar sunt curios să văd cum spune ”succesuri” în engleză.

”O, ţară tristă, plină de humor!”, vorba poetului.

Când a aflat că Diaconescu e candidatul PSD la Primăria Capitalei, Batman a reacţionat în felul următor: (more…)

Îl suspectez pe popa ungur de la biserica reformată de peste drum de reşedinţa mea că mai nou face focul cu cadavre, nu cu anvelope de Dacie, ca până acum. Minoritarul ăsta cocalar (când eram mai mici ne fugărea ca apucatul de fiecare dată când ne jucam pe dealul din spatele bisericii) doreşte-n mod cert să distrugă echilibrul climatic din ţara noastră, altfel nu-mi explic de ce face focul cu tot felul de materiale producătoare de mult fum urât mirositor. Până acum se limita la cauciucurile de Dacie, la papucii rupţi primiti ca ajutor de la fraţii nemţi şi la alte materii plastice menite să elimite cât mai mult dioxid de carbon în atmosfera românilor. Astăzi însă a renunţat la combustibilii antemenţionaţi, în favoarea cadavrelor, dat fiind mirosul de crematoriu nazist ce vine din direcţia casei popii ! Sau poate c-a uitat să dezlipească vulpea de pe unul din cauciucurile cu care se-ncălzeşte, nu pentru că n-ar avea bani să-şi procure lemne ori cărbuni, ci pentru că e un nesimţit cu certificat de autenticitate. Domn perinte, mâncă-mi-ai …. , că-s obligat să-mi închid geamurile din cauza nesimţirii tale! Pe lângă asta, cred că furnalul ăsta cu sutană stă toată ziua pitit după altar şi-l citeşte pe Petofi Sandor, ”poetul” ăla şovin de pe malul Balatonului, de scria despre ”sângele spurcat” ce curge prin venele românilor…

Speranţa moare totuşi ultima, nu-i aşa? Poate că între timp îşi dă popa-furnal singur foc; sau poate că şi-a dat deja şi de-acolo pute-n tot cartierul a crematoriu.

Faptul că mirifica mea urbe e condusă de tâmpiţi, nu mai e un lucru nou pentru nimeni. Ajunge să te uiţi la faţa primarului schimonosită de vidul din cutia craniană, ca să te convingi că aşa un om nu e în stare să gestioneze corect nici măcar un ştrand, darămite o urbe proclamată pe sub mână ”municipiu”. Spun ”pe sub mână”, pentru că nu întrunea toate criteriile necesare pentru a-şi schimba titulatura din oraş în municipiu, dar interesele şi orgoliile au primat. Despre beculeţele penibile ale primarului cu mai puţine clase decât numărul cd-urilor mele nepiratate, am mai discutat şi-n alte dăţi, punând accentul mai ales pe felul în care specimenul din fruntea urbei a reuşit să manelizeze Craciunul. Ei bine, deşi suntem la jumătatea lunii martie, deştepţii de la Enel au uitat să taie sârmele unei instalaţii, aşa că pe o stradă de la mine din cartier e un Craciun perpetuu. Cel mai trist aspect al acestei comedii cu proşti aflaţi în funcţii de conducere e faptul că, de când a dat căldura, copiii maneliştilor din cartier se strâng sub beculeţele primarului şi-l strigă pe Moş Craciun. Având în vedere că e an electoral, Moş Craciun e posibil să-ţi facă apariţia, în persoana primarului, călare pe o sanie vopsită în culorile PSD-ului şi trasă de consilierii pupincurişti.

Evident, urbea mea este fictivă, la fel ca oraşele de provincie din opera lui Caragiale. Bătrâna coardă care-şi face deja campanie nu există în realitate, primarul şi restul personajelor sunt totalmente imaginare, pe mine mă interesează bunul mers al societăţii şi nu-n ultimul rând, poza de mai jos nu are niciun fel de legătură cu textul de mai sus, adică nu reprezintă sub nicio formă locaţia fictivă la care făceam referire anterior.  Primarul e deştept- dacă-i pui o carte  în mână, o duce la gură. Obiceiul ăsta l-a  preluat de la nevastă-sa. (more…)

Russian Police School- am râs până era să fac infarct şi să mor. Atenţie ! Recomand să strângeţi întreaga familie şi să râdeţi la unison.