de Romulus Vulpescu
Stau intr-o cafenea la Tîrgu Mures
Si beau cafea.
Orasu-i trist, ostil, semet si gures,
Cu lume rea.
N-am timp, n-am bani, n-am inima, n-am chef
Sa mai scriu versuri:
In fiecare prost presimt un sef
Si intrevad demersuri.
Abandonat de tine, trag tutun
Si mi-e cam sila,
Ca-n barba-aborigenele vad un
Semn de prasila.
Cum m-as scula voievodal, drept, dac,
Intr-un scurt iures,
Intreaga cafeneaua praf s-o fac
La Tirgu Mures.
Stimate cititor, te rog ghiceste autorul acestor ineptii care depasesc cu mult limita scabrosului. Autorul incearca sa suplineasca lipsa desavarsita de talent si eruditie prin utilizarea unui limbaj abject, de mahala, care se imbina armonios cu eul macinat de frustrari sexuale si -probabil- traume suferite in copilarie. Ca sa nu va fie prea greu, o sa va dau un indiciu: Basescu i-a atarnat in piept “Steaua Romaniei”, ca recunoastere a trudei literare (Da, este vroba despre acelasi Basescu care s-a inrosit ca broasca raioasa cand l-a intrebat un reporter care este ultima carte citita. Pana la urma, a scos-o cu ipocrizia la liman, dand un raspuns ambiguu, in care invoca ultima carte a aceluiasi autor decorat) .
“Si noroiu-asta gros, de caca si pipi, de hirtie de ziar botita, cu care te-ai sters la fund, de muste verzi roind si de viermi grasi suindu-se pe peretii unui closet de tara, din fundul curtii, unde-ti venea sa versi de cum ti-arunci ochii in gaura aia puturoasa si colcaitoare, se ridica, încet, in camera lui Dan, acoperind mobilele si jucariile, ingropindu-ne pina la glezne, pina la genunchi, pina la briu, incit fundul gras al Nebunului nici nu se mai vedea, si-apoi urcindu-ne caca si pipi amestecate, din zeci de funduri si pu… si pi…, si mate, pina la git, pina peste gura, peste nari, peste ochi, pina la tavan, dospind acolo o vesnicie si pastrindu-ne vii, inotind, zbatindu-ne, inghitind materia aia imund?. M-am intors si am luat-o la fuga cum nu mai fugisem în viata mea. M-am împiedicat de bicicleta de lemn si am cazut, tipind pe covor” (pg. 381 - 382).
Sictir, golane! Mergi si te trateaza!
———————
*adaptare dupa celebrele versuri ale lui Mihai Eminescu : “E usor a scrie versuri / Cand nimic nu ai a spune.”
Cartarescu nu e scriitor. E doar un om fara talent si fara simt estetic, care se joaca cu pixul pe foaie, aidoma lui Bula care se joaca cu puta in tarana. Daca cel din urma se taie la un moment dat intr-un ciob si-i raspunde genial Alinutei, ingrijorata de starea organului sexual al tovarasului ei de joaca - “o schimb cu alta, am pus capcana intre picioarele mamei!”, ma intreb ce-o sa se intample atunci cand marelui scriitor de tranzitie o sa i se termine pasta si hartia (talent n-a avut niciodata, asa ca aceasta variabila primeste din oficiu valoarea 0, motiv pentru care putem s-o consideram o constanta definitorie) ? Defrisarile sunt in floare si de pixuri e plin la orice Non-Stop de colt de strada, iar publicul ahtiat dupa Potter, Harry gusta orice indeajuns de moale, ca sa nu provoace neplaceri digestive. Ma intreb cum unii oameni, atunci cand citesc o carte nu simt mirosul de canal. Presupunand ca se tin cu o mana de nas, degetul celeilalte ajunge inevitabil in gura de fiecare data cand intorc pagina…
Anunt de importanta nationala: ma copi ma (ca sa inteleaga si aia care n-au luat BAC-ul… las’ ca poate prind si ei feribotul de toamna), lasati-l pe Harry Potter si puneti mana pe Eminescu, ca-n mod cert nu sunteti in stare sa recitati nici macar o strofa din opera celui mai mare poet roman! (Stiu ca unii il prefera pe Dinescu, dar mi-am propus sa nu ma leg de gusturile scabroase ale diferitilor indivizi, care citesc versuri pe WC. Apropo, oare tin cartea cu aceesi mana cu care se sterg la poponeata?).
Fac parte dintre baietii mai putin destepti, care citesc carti. Personal, citesc din obisnuinta. Ceea ce in clasele de scoala primara mi se parea un calvar, acum a devenit o rutina fara de care nu pot sa-mi concep viata. In vacanta aceasta am citit probabil mii de pagini de documentatie IT, abstractitati pe care , desi le inteleg pe deplin si le aplic, nu pot sa suplineasca lectura clasica, pe care tind sa o neglijez intr-o oarecare masura. O neglijez in primul rand din cauza ca mi-am propus sa urmez in viata o filiera educationala ce nu are nimic de-a face cu literatura. Pe de alta parte, nu sunt sigur cat o sa ma ajute lectura in viata. In ziua de azi, cultura a devenit ceva considerat inutil, exact cum prevestea si Ray Bradbury cu o jumatate de secol in urma, cand a asternut pe hartie “Fahrenheit 451″.
Prefer sa raman prost pana la sfarsit, motiv pentru care astazi am dat o raita pe la anticarii din oras. M-am intors acasa cu cinci carti publicate pe vremea Odiosului (adica atunci cand actiona Cenzura, dar nu erau puse taxe maxime pe cultura): “Despre om si umanism”- Marx.Engeis.Lenin , “Scrieri filozofice”- Herbert Marcuse , “Rapirea Giocondei”- Winfried Loschburg si “Proces pentru erezie”- Neri Pozza . Am decis de asemenea ca de maine sa public pe blog recenzii la cartile citite. Tot maine o sa va povestesc ce inteleg dobitocii de la magazinele IT prin “garantie lifetime”. Noapte buna! (asta in cazul in care reusiti sa inchideti un ochi din cauza caniculei)
Astazi s-a dat proba scrisa la limba romana si, dupa notele mari de la oral, lumea a inceput sa se lamenteze, pe motiv ca varianta 78 era mult prea grea pentru elevii cu un sigur neuron, de care (din pacate) nu ducem lipsa. Ce-a fost ma asa de greu? Se cerea UN MINIM de cultura, se cerea sa citesti cel putin 10 poezii in viata ta si sa fii atent la explicatiile profesorului… sau sa deschizi (macar din curiozitate) o carte de comentarii, ca tot s-au dat subiectele de la inceputul anului, ca sa toceasca tot poporul. Daca eu, un elev mediocru (media generala 8,60), rezolvam fara nici un fel de problema subiectele SIMPLE de la romana, atunci nu vad de ce fac unii spume la gura ca au fost prea grele si nu se pretau pentru BAC. Nu se preta lipsa de cultura a elevilor pentru a promova clasa a XII-a, asta-i adevarat!
Ptii, ce m-am enervat !
“-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp…. am raspuns eu.Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; că îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. (more…)
“… Ceasul de fericita plenitudine a spiritului european, daca va mai bate undeva, va bate cu toate certitudinea aici in Sud-Estul nostru, care pana mai ieri era situat in spatele lui Dumnezeu” (Lucian Blaga, 1940)
Doctorul incearca sa-l convinga pe un pacient ce sufera de mania persecutiei ca simturile sunt subjugate mintii si ca anihilarea lor nu este decat o chestiune de vointa si exercitiu intelectual. Afirma de asemenea ca factorii externi nu trebuie sa influenteze starea sufleteasca a individului, din moment ce trairile sufletesti sunt produsul mintii, pe care o poate controla astfel incat sa genereze starea sufleteasca dorita. Drept exemplu, i-l da pe Diogene, care, desi traia intr-un butoi, era mai fericit decat regii planetei.
Pacientul, intelectual desavarsit, facand referire la salonul murdar si umed unde este obligat sa-si duca existenta grefata de accese de nebunie, ii raspunde genial:
” Diogene n-avea nevoie de odaie calda pentru ca Grecia e o tara calda si plina de soare. Sa tot stai culcat in poloboc si sa mananci masline si mandarine! Dar, daca ar fi trebuit sa traiasca in Rusia, atunci , nu in decembrie, ci chiar in mai s-ar fi rugat sa-l primeasca cineva in casa! L-ar fi dat gata frigul…” (A. Cehov, “Salonul nr. 6″)
Astazi se implinesc 157 de ani de la nasterea marelui poet national, Mihai Eminescu. E trist sa vezi ca la televizor nu se vorbeste mai deloc despre asta si ca, odata cu trecerea timpului, poporul roman incepe sa-si piarda valorile culturale si intelectuale, sa ramana fara nici un reper de moralitate. Probabil ca Eminescu nu merita sa fie roman, sa duca o viata la limita subzistentei, sa moara in mizerie, sa suporte peste mai bine de un secol jumatate ponegririle unui limbric retardat si incet-incet sa fie tarat afara din manualele alternative. Mihai Eminescu a fost genial, a fost o stea ce a luminat puternic, pentru ca sa apuna mai apoi dupa un munte de indiferenta. Cum spunea George Calinescu, “multe ape vor seca in albie”, pana ce acest popor va mai da un al doilea Eminescu.
Intre timp, putem sa ne ascundem in continuare dupa indiferenta si incultura, dupa aere si functii, dupa un obraz gros si o gura mare si sa uitam ca 15 ianuarie este ziua in care s-a nascut Poetul. Cred ca uitandu-se la fiecare dintre noi in parte, Eminescu ne-ar spune -”o, te-admir progenitura, de origine romana!” si privind spre clasa politica, ar recita “Junii corupti”.
