“E toamna,e fosnet, e somn…
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol…
Si-i frig, si bureaza.
Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate-
Iar frunze de vesnicul somn
Cad grele, udate.
Eu stau si ma duc, si ma-ntorc,
Si-amantii profund ma-ntristeaza-
Imi vine sa rad fara sens,
Si-i frig si bureaza.”
(G. Bacovia)
“Barbat ori femeie, fiecare ins e o curgere, o viata curgatoare. Si nu putem curge unul fara celalalt, asa cum nu poate curge un rau fara maluri.Unul dintre malurile riului vietii mele e o femeie, iar celalalt e lumea.â€
D.H. Lawrence
Ieri, am trecut pe la anticarii din oraÅŸul vecin. Am rãscolit printre sutele de cãrÅ£i înÅŸirate pe tarabe, iar în cele din urmã am achiziÅ£ionat un exemplar cartonat al romanului “Jean Louis†de Honore de Balzac ÅŸi douã romane semnate Cezar Petrescu – “OraÅŸul Patriarhal†şi “Aurul Negruâ€. Anticarul, un bâtrânel simpatic avea chef de vorbã, aÅŸa cã , preÅ£ de mai bine de jumãtate de orã, am discutat despre literaturã ÅŸi nu numai. De pildã, îşi exprima regretul faţã de ‘’îndobitocirea’’ românilor, care pun din ce în ce mai puÅ£in preÅ£ pe culturã. Am discutat despre Dostoievski, Proust, Stendhal, Hector Malot, Bacovia, Blaga, Eminescu ÅŸi alÅ£ii de care acum nu-mi mai amintesc. M-a surprins cât de cultivat era acest om, care a trãit o viÅ£a întreagã printre cãrÅ£i, în propriul lui univers fantastc, liber de contingenÅ£ele cotidianului. Cu durere în glas îmi vorbea despre taxele maxime pe care le pune Guvernul acesta ‘’tiran’’ pe culturã, despre promovarea kitch-ului în materie de literaturã. Am discutat despre noua modã ca fiecare politician sã scrie câte o mizerie literarã (nu generalizez) numitã ‘’Memorii’’, în timp ce adevãraÅ£ii scriitori nu au banii necesari editãrii cãrÅ£ilor, iar oamenii, la rândul lor, nu-ÅŸi mai permit sã cumpere cãrÅ£ile tot mai scumpe de pe rafturile librãriilor. Mi-a vorbit despre fenomenul isteric Harry Potter si Cohelio. DeÅŸi îmi fãcea placere sã discut cu el, mi-am luat rãmas bun întrucât aveam de rezolvat ceva treburi exact în cealãlalt capat al oraÅŸului.
    Acasã, am observat cã pe foaia de titlu a romanului “Oraşul Patriarhal†era scrisã o dedicaţie, destinatã vechiului proprietar. Îmi plac cãrţile de la anticariat. Fiecare are propria-i istorie, propria personalitate. Cãrţile noi, editate pe hârtie albã, de calitate, îmi par sterile şi monotone. Fiecare carte veche ascunde, în spatele filelor scorojite de trecerea anilor , o istorie proprie, ce aşteaptã sã fie descifratã. Mã întreb câte mâini au rãsfoit aceastã carte, câte tâmple s-au sprijit visãtoare în palmã, meditând la rândurile citite ? Oare cine a fost vechiul proprietar, de ce a ajuns cartea la anticariat ? 
Pentru sãptãmâna trecutã, la ÅŸcoalã am avut de citit “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi†de Camil Petrescu. Mi-a fãcut plãcere sã citesc romanul, mai ales cã pentru mine stilul proustian ÅŸi implicit ‘’fluxul memoriei ‘’ (alias memoria involuntarã) a fost ceva nou.
Ceilalţi colegi s-au pregãtit cum au putut : unii au citit romanul dar dupã 2 zile au cam uitat numele personajelor, alţii au invãţat rezumatul din cartea de comentarii. Aşa se face cã, atunci când a venit vorba sã rãspundã , fiecare a scos cãmaşa cum a putut …
În timp ce unul dintre colegi debita nişte prostii mai mari decât el, mie mi-a venit ideea unei interpretãri a romanului în termeni informatici. Aşa se face cã îmi iau frumos pixul în mânã şi pe spatele caietului de românã aştern cu o caligrafie oligofrenicã (am un scris puţin inteligibil, aş putea fi chiar obiect de studiu pentru grafologi ) :
{ Ştefan Gheorghidiu o suspecta pe Ela cã dã retur cu un alt programator şi ca sã gãseascã dovezile incriminatoare îi studia cu atenţia procedura în oricare loop. Dupã ceva timp îşi dã seama ca ea nu e integer ci flotantã. Încearcã sã o rescrie, dar de fiecare datã dã eroare chiar înainte de compilarea cu codul adiţional. Enervat la culme şi rãnit în orgoliul propriu schimbã projectul şi o declarã pe Ela ca share. Utilizatorul G. , care fãcea de mult audit la output-ul Elei o copiazã la el în hard, dupã care porneşte firewallul şi îi dã block, ca sã fie sigur cã n-o sã-l pãrãseascã, indiferent de starea rutinelor. Refãcut sefleteşte, Gheorghidiu se apucã de graficã 3D, lãsându-i Elei tot trecutul : codul sursã,licenţa, chiar şi compilatorul… }
