Omul are nevoie de somn, altminteri devine irascibil si intr-un final clacheaza. In ultimele 3 zile nu am dormit mai mult de 4 ore pe noapte, intrucat am avut de terminat o lucrare pentru Sesiunea de Referate si Comunicari. Dupa numeroase lecturi si redactari in Open Office am reusit sa o scot la capat. Acum adorm in picioare si cred ca maine nu o sa ma duc la controlul medical pentru recrutare, ca sa am timp sa ma odihnesc si eu omeneste. Nu stiu de ce dracu mai ma cheama astia, din moment ce le-am specificat acum cateva luni ca nu doresc sa efectuez stagiul militar. Cu alte cuvinte, e clar ca nu o sa pun mana pe arme decat daca ne ataca ungurii ori turcii (e o chestiune de principii)… in rest, indiferent de cotropitori, n-are cum sa ne fie mai rau de cum ne e acum.

Cazul lui Ariel a dat nastere unei noi intrebari: cine e urmatorul? Bine-inteles, problema lui Ariel este putin mai delicata, avand in vedere ca acesta invata la un liceu privat, care putea sa-si dezvolte propriul regulament de ordine interna sau externa. Imi amintesc bine ca si eu, desi invat intr-o unitate de invatamant de stat, am fost pus undeva la inceputul anului sa semnez un acord numit textual “intre elev si liceu”, in care printre altele se stipula ca eu nu am voie sa aduc nici un fel de prejudicii imaginii liceului. Cu alte cuvinte, in cazul in care imi exprim pe blog nemultumirea fata de prestatia unui cadru didactic, pot sa fiu tras la raspundere pe motiv ca prejudiciez imaginea nobilei institutii de invatamant. Acest lucru nu mi se pare firesc, iar la vremea respectiva chiar am incercat sa-l dezbat cu unii colegi de clasa care au ridicat impasibili din urmeri, zicandu-si in gand ca sunt nebun sau cel putin paranoic. Dincolo de faptul ca este putin probabil ca eu sa fiu tarat in ceva asemanator cu patania nefericita a lui Ariel, mi se pare cat se poate de nelegitim ca o terta persoana sa incerce sa-mi ingradeasca un drept constitutional si anume dreptul la opinie. In mod normal, in cazul in care “ponegream” un profesor sau liceul in sine, era normal sa fiu dat in judecata pentru calomnie, dar nu sa fiu tras la raspundere in fata consiliului profesoral… prin semnarea acelui act, practic mi-am bagat benevol capul in jug.

Ma simt insa nevoit sa afirm ca la liceul unde invat eu este putin probabil sa se intample asa ceva, intrucat cadrele didactice sunt indeajuns de competente incat sa nu le poti reprosa decat lucruri minore. Plus de-aia, nimeni de la mine din oras nu stie ca tin un blog, desi am acelasi nick de peste 3 ani, iar un simplu search pe google ar scoate la lumina me.itmania.org . Si nu in ultimul rand, sunt cunoscut drept “rau de gura” si “iute de manie” si lumea ma lasa in pace, de cele mai multe ori.

Sper ca problema lui Ariel sa se rezolve cat mai curand, iar noi toti trebuie sa mediatizam acest precendent intr-o asemenea masura incat pe viitor astfel de fapte josnice (a-ti reduce adversarul la tacere este o metoda cat se poate de perfida) sa nu mai aiba loc.

Profesorul meu de matematica este o persoana destul de ciudata. Practic, dorinta sa continua de neacceptare a sistemului ticalosit l-a facut mult mai rigid si mai “necrutator” cu elevii, asupra carora probabil refuleaza. Din cand in cand insa, ii cedeaza sabia inapoi lui don Quijote si atunci vedem adevarata fata a personalitatii sale care refuza sa se resemneze.

Trebuie sa recunosc ca nu-l prea am la inima pe acest domn profesor, din cauza lipsei dumnealui de obiectivitate intr-o conjunctura consumata in timpul clasei a IX-a. Astazi a fost insa una dintre acele zile in care s-a comportat perfect normal, adica si-a canalizat toata ura asupra sistemului si nu asupra nostra, care am jucat rolul de “tampon” de nu mai stiu cate ori. Ne-a vorbit despre ministrul Hardau, un ministru iresponsabil care nu ia act de derapajul continuu in care se afla invatamantul romanesc, de servitismul politic, de setea de putere si de generatia Becali, tot mai prezenta in scoli. Evident, pestele de la cap se impute, iar ministrul cu nume de latrina da tonul la duhoare in ministerul educatiei (scris intentionat cu litere mici). Ne-a spus ce nici unul dintre colegii lui nu-l agreeaza pe acest ministru de celuloid, ce nu face decat sa impinga si mai mult trupul inert numit “invatamant” in gropa cu dejectii.

De astazi, mi-am schimbat radical parerea despre profesorul de matematica, un om transfigurat social din cauza neacceptarii situatiei decadente in care se prezinta tara. Ca o mica adaugire, domnul profesor a avut bunul simt sa nu se exprime in termeni asa de duri, astfel ca eu am fost “nevoit” sa condimentez putin ideile exprimate de acesta, spre a se incadra in tiparul “discursului” meu.

E ora 5.30 dimineata. Afara ploua, lumea doarme iar de la vecini nu se mai aud manele. Ca de obicei, aseara am invatat mai mult de o gramada, motiv pentru care m-am trezit cu noaptea in cap. Acum invat la istorie… din manual, ca nu-mi gasesc caietul. Profesorul de istorie este o persoana cat se poate de ciudata, care nu accepta si alte reformulari pe langa cele pe care ni le dicteaza el in cele 4-6 pagini. Probabil se considera un mare ganditor si se astepata ca, dupa moarte sa-i publice cineva ideile pe un bax de hartie igienica. Per-total este un om integru, insa cu o gandire mai mult decat ingusta, motiv pentru care, nu numai ca priveste dintr-o singura perspectiva, dar nici nu accepta nici un fel de reformulare a ideii enuntate de el. Cu alte cuvinte, se asteapta ca noi sa invatam mot-a-mot tot ce ne dicteaza. Ehehe, pai in cazul asta, mi-as dona cu bucurie alocatia unui papagal si m-as muta intr-o tara mai calda, de pilda Congo. Bine-inteles ca, am idee pe unde am aruncat caietul dar, pentru a n’spea oara, ma ambitionez sa invat din carte si sa nu scriu la lucrare dupa “autodictare”. De altfel, ceea ce pretinde (nu pretinde pe fata, taxeaza la nota) stimabilul profesor este o absurditate mai mare decat perlele debitate de nemuritorul Jiji noaptea, cand Diaconescu cade pe sub masa de somn.

Am de invatat si la informatica algoritmii lu’ peste, de care -mai mult ca sigur- nu o sa am nevoie niciodata. Pe langa asta, trebuie sa fac programe pe foaie, in timpul lucrarii… ma mir de ce nu folosim tot cartele perforate. Trebuie sa vad care coleg se ofera sa fie debuggerul meu, avand in vedere ca platesc bine, in directive de preprocesor (termen insusit acasa; la scoala nu ni se spune mare lucru, pe langa portia de “trebuie tocit by default”). Partea interesanta e ca eu am ramas tot la studiat compilatoare, iar la scoala folosim un Borland de prin ‘90, care e asa de prost, incat nu stie nici ce sunt alea zone de nume. Trebuie sa instalez Cygwin cu prima ocazie pe XP-ul patetic pe care il ruleaza calculatoarele primite de la minister.

Asadar, mai am de invatat si la engleza si romana, unde suntem de asemenea procititi. Norocul meu e ca sunt recunoscut drept “aberatorul sef”, care lungeste o idee pana se satura auditoriul, asa ca la romana nu am note mai mici de zece (ma laud, am luat un 9 printr-a VIII, in teza).

Si cand te gandesti ca Pardus Felis chaus imi face cu ochiul, la fel ca si perna ramanasa calda… si singura. Dupa ce revin de la scoala, o sa instalez in mod cert Pardus (am rulat Calisan si a fost dragoste la prima vedere) si o sa satisfac si perna. Dar, ce mai atata tura-vura: imi pierd timpul scriind tampenii pe blogul meu deprimant; si cand te gandesti ca nici nu invat si nici nu mi-am depus inca actele pentru viza de Congo…

Ma trece un gand ce are legatura cu stomacul- oare ce s-ar intampla daca as face brusc o diaree cu nabadai si nu as putea merge la scoala? Am pe masa o cana de cafea, o cana de ceai negru pe jumatate goala (ramasa de aseara), o banana si o ciocolata no-name (am aruncat ambalajul, nu stiu de cine e produsa). Ce ziceti, sunt sanse?

Maine este ziua perfecta: dau 4 lucrari de control ! Banuiesc ca stimabilii dacali vor sa arate ca produc ceva mai mult decat rumegus (PAL?). Apropo, care dobitoc a facut afirmatia asta la TV, nu de alta, dar am ratat stirile?

Liceul meu, la fel ca mai tot invatamantul romanesc, este carmuit spre bancurile de nisip, pe care, desi toti le observa, nimeni nu are curajul sa traga de carma sau cel putin sa opreasca motoarele… sau sa dea alarma! Cladirea ridicata de comunisti, a suferit o serie de modificari/modernizari, care-l fac pe director sa afirme cu mandrie ca este unul dintre cele mai moderne licee dintr-o anumita regiune geografica, uitata de lume. Au modernizat tot, inclusiv grupurile sanitare: gresie, fainta, wc-uri noi, o noua compartimentare, etc. Numai ca, au uitat de hartia igienica. N-au uitat sa o puna in suport, cum poate isi imagineaza unii, ci au uitat sa puna suportul in sine! Situatia este mai mult decat comica, in conditiile in care, toaleta are de toate, mai putin hartie igienica! Sau, poate ca in acest grup sanitar se face doar pipi, urmad sa construiasca o budã, undeva in curte, pentru treaba mare. Sau poate ca vor pune paie, ori brusturi, la fel ca in secolul XV, desi ma indoiesc, avand in vedere ca aceasta situatie predomina de mai bine de doi ani.

Ora de matematica mi-a dat timp sa reflectez asupra acestei stari de fapt, ce are drep inaintas o stare de flatulenta si dureri stomacale. M-am gandit ca e o idee destul de buna (si profitabila pentru liceu), ca in fiecare toaleta sa fie instalat cate un automat de hartie igienica. Orice constipat, in schimbul unei sume modice (cativa lei) va beneficia de o portie de hartie igienica romaneasca (de-aia tare, de te irita), din moment ce prin hartia de import intra degetul. Poate ca in felul acesta, se vor preintampina tentativele unora de a se sterge pe pereti (inca nu s-a intamplat, dar mai bine nu dau idei), vorba cantecului: ” Voi, acei ce stati pe vine si alene va cacati/ Stergeti degetele bine si pe pereti nu mai dati”.

Ieri va spuneam ca “semne bune semetrul are”… ei bine, nu este asa! Astazi am aflat ca profesorii s-au decis sa ne prociteasca ora de ora, spre “a nu ne lasa pe tanjeala”. Desi ei spun ca soarta ii va alege pe “norocosii” carora le vor evalua cunostiintele, catalogul este putin masluit(din fabrica): de fiecare data se deschide la mijloc, adica exact acolo unde sta fumos scris N.C.V. (stiu ca am nume de presedinte, dar nu e vina mea).

7 materii aproape zilnic… 7 lectii de invatat, asta ca sa nu mai punem la socoteala stresul ce poate sa duca la caderea parului, ulcer, diabet, etc. Halal mentalitate, coane Fanica! Intereseaza pe cineva ca eu nu o sa am nevoie de 80% din ce ni se preda? Nu! Intereseaza pe cineva ca eu mai vreau sa invat/citesc si altceva, decat ceea ce este in programa? Nu! Intereseaza pe cineva de ce revista liceului se vinde cu de-a sila, de ce e scrisa cu greseli de ortografie si de ce unii vor sa faca radio in scoala, ca sa difuzeze probabil manele? Nu! Intereseaza pe cineva faptul ca intr-o nota nu se reflecta cunostiintele unui om sau capacitatea lui intelectuala? Nu ! … dom’le Hardau, va dau microfonul. Aaaa, inca ceva, stimatii mei colegi v-ar introduce microfonul intr-un orificiu situat posterior

 Astazi m-am intors de la scoala cu carnetul de note in buzunar si cu gandul ca media mea (8,60) o sa starneasca indignarea  parintilor. Dupa aproape o ora, timp in care le-am prezentat dicursul meu anti-sistem/anti-social, m-au lasat in plata Domnului, gandindu-se probabil ca s-ar putea sa am probleme cu gatul de la atata elocventa. Am concluzionat glorios, spunandu-le ca “mediile sunt fals in acte oficiale” si ca “nu determina viitorul unui om”.

Acum stau relaxat pe scaun, mananc niste covrigei destul de buni (”Rontzy”, pe numele lor) si ma simt asemenea celor din Accepted. Parintii inca imi deplang soarta in bucatarie…

Sunt roman si-n consecinta las totul pe ultima zi. Asa se face ca, desi am avut tot week-endul la dispozitie, azi dimineata m-am trezit la ora 5 fara ceva, ca sa invat pentru cele doua lucrari preconizate. Drept urmare, desi am baut mai multe cafele, sunt realmente rupt de somn si in timp ce scriu aceste randuri, visez la nurii unei perne catifelate. Nu stiu cum rezista Micea Eliade sa doarma doar 4-5 ore pe noapte; eu daca nu dorm cel putin 7, sunt bun de nimic toata ziua.

Nenorocul a facut ca eu sa ma nasc in Romania si nu intr-o tara ceva mai calda, ca de pilda Iran, Irak, Pakistan, Cambodgia, etc. Daca in priviinta climei m-am resemnat oarecum, nici pana in ziua de azi nu pot pricepe mentalitatea unora care cica-mi sunt conationali si atunci ca ma voi angaja, imi va trage statul din salariu, ca genul acesta de oameni sa-si poata lua verde de Paris (sau arsenic, pentru o moarte lenta) pe reteta compensata. Cand spun acestea, gandul imi fuge la nenea Hardau, specimenul numit in fruntea Ministerului Educatiei. Pentru cunoscatori, este vorba de acel personaj care face greseli de exprimare, dar care nu se poate plimba decat in masina de 60.000$ , in conditiile in care profesorii au salarii de toata jena. Dom’le Hardau, Einstein umbla cu bicicleta, deci prin analogie, dumneavoastra ar trebui sa mergeti in patru labe si sa faceti ca trenul in gara la Sinaia.

Ca sa n-o mai lungesc aiurea (nu de alta, dar mai am si de invatat), trec direct la subiect. Dupa ce in primul semestru am avut de facut un proiect, in al doilea semestru, la franceza avem de facut… o casa. Mai precis, trebuie sa reprezentam la scara o locuinta dintr-o regiune specifica a Frantei (ramane la alegere) si sa o prezentam in detaliu, in fata clasei. Cand am auzit propunerea doamnei profesore, am zis ca, somnambul fiind, am nimerit intr-o clasa de arte si meserii si nu la mate-info. Auzi, sa fac eu, elev intr-a XI-a o casa! Pai sa-mi fie cu iertare, dar asa ceva faceam prin clasa a V-a, la educatie tehnologica. S-a tacanit lumea, e clar. Inca putin si o sa-mi fac singur lobotomie, cu surubelnita si cu patentul. Nu de alta, dar doar asa ma pot integra in “peisaj”.