Marius Tucă semnează în Jurnalul Naţional un articol vomitiv la adresa bloggerilor români, pe care-i desconsideră fără să-i dea prin tărtăcuţa lui cheală că şi alde Ciutacu, Bombonel ori Ilici intră acum tot în tagma bloggerilor… Trebuie totuşi să recunoaştem că pe această cale, Mariusică a atras asupra sa nu numai flegmele bloggerilor români, ci şi titlul de ”Freud de Caracal”, judecând după profilul psihologic pe care s-a scremut să-l facă. Prima oară mi-am ieşit din pepeni, dar după ce i-am văzut poza din stânga articolului, mi-am dat seama că se îmbracă la fel ca Steve Jobs, am râs de m-am rupt şi-am renunţat la idee

Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat, arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali, bloggerii din România nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus, gata să inunde spaţiul cu banalităţi şi originalităţi ştiute şi vehiculate de toată lumea, un fel de masturbare comună, dar vîndută pe afiş ca un mic secret care ne va schimba filozofia de viaţă, fără inspiraţie şi fără talent, cei mai mulţi dintre ei, ca să nu zic toţi, se cred victime ale sistemului, cînd, de fapt, nu sînt altceva decît nişte victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului şi îi comentează pe alţii doar că pe ei îi apără poza studiată, poza care ţine loc şi de cuvinte (…)

Apropo, abia acum m-am prins că între Tucă şi Boc există similitudini: primul scrie la fel cum vorbeşte al doilea, adică utilizând fraze interminabile, unde predicatul rămâne suspendat undeva în eter.

No, aşa ceva-i de neconceput! Am văzut că la tot mai multe dugheni IT, vânzătoarele sunt pipiţe care cel mult ştiu să deseneze în Paint şi să schimbe background-ul cu unul mai fluffy, cu ursuleţi, căţei şi inimioare sclipitoare. Astăzi i-am explicat timp de 5 minute unei dudui că IO vreau acumulatori R3 nu R6. Văzând că nu pricepe aşa, i-am zis  placa aia cu AAA şi AA, pe litere, ca să nu creadă pepuşa că încerc să o agresez sexual. În cele din urmă mi-am călcat pe lene, am scos mâna din buzunar şi am arătat spre raft, zicând pe-un ton ironic, deşi ea l-a preceput probabil drept condescendent - ”alea-s!”. A făcut ”hihihihi”şi mi-a dat acumulatorii.

Apăi, să mă …. pe mentalitatea ălora care angajează pipiţe pe post de vânzătoare cu încadrare de ”consultant vânzări” ! Magazinele IT nu-s show-uri cu maşini, ca să le animaţi cu dudui simpatice, care pricep diferenţa dintre baterii doar dacă le exprimi diametrul fiecăreia în ţoli şi-o măsoară cu gura (să mă scuze doamnele care-mi citesc blogul ). Io-l vreau pe roackărul ăla pletos, cu care puteam discuta despre chipseturile plăcilor de bază şi latenţele memoriilor. Huoooooooo! Ţara asta se pipiţizează (adică se umple de pipiţe) tot mai tare…

După 6 zile traumantizante fără PC, am revenit pe meleagurile natale întreg la minte şi la trup, dar plin de scârbă pentru iresponsibilii din fruntea Ministerului Educaţiei, în frunte cu domnul ministru Cristian Avomiţei, de profesie inginer constructor. ( În caz că nu aţi observat, Avomiţei are privirea aceea tipică oamenilor săraci cu duhul, care se uită cu frică-n toate părţile, ca să nu-i la lumea la mişto şi să-i pună  să numere steluţele de pe steagul uie, de pildă). Închizând la propriu paranteza, ţin să menţionez că organizarea olimpiadei a lăsat mult de dorit, aspect ce mă face să cred că toţi cei care şi-au adus aportul la organizarea jenantă a acestui eveniment au fost nişte nesimţiţi sadea, care merită să fie îmbarcaţi într-o barcă din pamperşi folosiţi, ca să plutească în derivă pe Oceanul Atlantic. Cât despre vechiul meu prieten, domnu’ Avomiţei şi gaşca lui de neaveniţi cu priviri tâmpe, mă simt nevoit să le dedic, în numele tuturor participanţilor trataţi în bătaie de joc, o melodie sugestivă (gura mare Avomiţei, aşa, ca la dentist!) : larga larga, esta muie larga.

Momentan sunt ocupat cu upgrade-ul la Ubuntu Hardy Heron şi cu frunzărirea miilor de feeduri adunate în ultimele zile, dar o să revin puţin mai târziu la bătaia de joc patronată de Avomiţei, devenit acum Adormiţei, pentru că doarme ca zidarul în bocanci, în timp ce învăţământul românesc se-ndreaptă cu paşi mari spre o spoială de cultură naţioală. Apropo, dacă Hans Reiser a fost găsit vinovat pe baza unor probe mai circumstanţiale decât în cazul Elodia, Cioacă, ce sistemul meu de fişiere mai caută în libertate? Bietul Hans, sper doar să nu scape prea des săpunul…

Pe forumul Chip, există un thread unde lumea postează screenshot-uri cu desktopul din dotare. În general, forumiştii au wallpapere cu domnişoare despuiate, peisaje, căţei, mâţe, procesoare, logo-uri sau pinguni. Forumistul din poza de mai jos a ţinut însă să-şi pună drept background poza în care dă mâna cu Băsescu, la raionul ”prăjituri” al unui supermarket. Când lumea a început să-l ia peste picior, ultrasul s-a ofuscat nevoie mare şi, după ce şi-a expus în linii magistrale crezul său politic, s-a dus probabil să se culce cu capul pe perniţa lui portocalie, cu gândul la Nuţi din Pleşcoi. Suji bini băi, că te fac celebru în blogosferă!

Ultraşi spălaţi pe creier cu pipi de Guru Bivolaru, priviţi partea bună a lucrurilor: puteţi face crop în Photoshop/Gimp/Corel/cacamaca, ca să vă puneţi moaca voastră ! (vezi modelul de mai jos) (more…)

Ţin să le mulţumesc mirobolanţilor angajaţi RDS pentru promptitudinea de care au dat dovadă, având nevoie de aproape 24 de ore pentru a schimba un amărât de switch Trendnet, cu 8 porturi, de-ăla de-l găseşti la mai puţin de 40 de lei. Drept urmare, până azi la amiază n-am avut nici internet şi nici reţea, ceea ce mi s-a părut cu adevărat sublim în condiţiile în care nu am întârziat niciodată cu achitarea facturii şi le-am legat eu firele de la switch înapoi la tabloul electric, când nu ştiu care din vecini le-a smuls şi ne-a lăsat fără internet. Mersi băi, aceştia!

Aşa cu ne-a obişnuit, PD-L -ul  mizează şi de această dată pe votul analfabeţilor, altfel nu-mi explic de ce pe messengerul de la mine din urbe circulă următorul mesaj:

VOTATI PDL MERITA UITATIVA SI VOI IN CE GUNOAIE TRAIM NOI DACA NU VOTATI PDL DATI MAI DEPARTE POATE ALTI VOR SA VOTEZE 

 În primul rând, corect din punct de vedere logic (gramatical vorbind, textul e varză) era ”alături de ce gunoaie trăim”, afirmaţie care, venind taman de la propagatorii acestui mesaj, se constituie într-o veritabilă autocaracterizare. Trage-v-aş în ţeapă (prin cavitatea bucală) !

Ca să văd ce s-a mai întâmplat în scumpa şi mirifica noastră ţară, abia ieşită din nebunia Summitului NATO, m-am uitat la ştirile de la ora 19, de pe ProTV. Ca de obicei, pe la jumătatea jurnalului, reciclează ştirile morbide prezentate la ora 17. Acum au dat o ştire despre o fetiţă care, jucându-se cu chibriturile, şi-a dat foc şi a murit. În primul rând o astfel de ştire nu constituie niciun fel de interest pentru opinia publică şi-n al doilea rând, să-i pui titlul ”Fetiţa cu chibrituri” mi se pare nu numai o încununare a cinismului jurnalistic şi a lipsei de lectură şcolară, dar şi o dovadă de cretinism congenital. Probabil că redactorul care a scris ştirea e tare mândru de el . Ei bine, bă loază, nu-i aşa:

a) Dacă tot vroiai să te dai mare cu lecturile de clasa a IV-a, trebuia să ştii că Hans Christian Andersen (sau ”Anderson” pentru tine, ca să zici că-i neam cu Pamela) a scris ”Fetiţa cu chibriturile”, nu ”Fetiţa cu chibrituri”.
b) Fetiţa din poveste a murit degerată, nu incinerată.
c) Aveai de-a face cu o tragedie care, pe lângă faptul că n-avea ce să caute în jurnalul serii, trebuia tratată cu mai multă decenţă, nu cu cinism de jurnalist care-n sinea lui se crede probabil mare scrib. E ca şi cum ai scrie un articol cu titlul ”20.000 de leghe sub mări”, în care să vorbeşti despre scufundarea sumarinului nuclear Kursk şi sfârşitul tragic al echipajului.

Ce circ jurnalistic jenant!

Îl suspectez pe popa ungur de la biserica reformată de peste drum de reşedinţa mea că mai nou face focul cu cadavre, nu cu anvelope de Dacie, ca până acum. Minoritarul ăsta cocalar (când eram mai mici ne fugărea ca apucatul de fiecare dată când ne jucam pe dealul din spatele bisericii) doreşte-n mod cert să distrugă echilibrul climatic din ţara noastră, altfel nu-mi explic de ce face focul cu tot felul de materiale producătoare de mult fum urât mirositor. Până acum se limita la cauciucurile de Dacie, la papucii rupţi primiti ca ajutor de la fraţii nemţi şi la alte materii plastice menite să elimite cât mai mult dioxid de carbon în atmosfera românilor. Astăzi însă a renunţat la combustibilii antemenţionaţi, în favoarea cadavrelor, dat fiind mirosul de crematoriu nazist ce vine din direcţia casei popii ! Sau poate c-a uitat să dezlipească vulpea de pe unul din cauciucurile cu care se-ncălzeşte, nu pentru că n-ar avea bani să-şi procure lemne ori cărbuni, ci pentru că e un nesimţit cu certificat de autenticitate. Domn perinte, mâncă-mi-ai …. , că-s obligat să-mi închid geamurile din cauza nesimţirii tale! Pe lângă asta, cred că furnalul ăsta cu sutană stă toată ziua pitit după altar şi-l citeşte pe Petofi Sandor, ”poetul” ăla şovin de pe malul Balatonului, de scria despre ”sângele spurcat” ce curge prin venele românilor…

Speranţa moare totuşi ultima, nu-i aşa? Poate că între timp îşi dă popa-furnal singur foc; sau poate că şi-a dat deja şi de-acolo pute-n tot cartierul a crematoriu.

Am şters din greşeală ultima însemnare. Culmea ironiei e că la ora 00:00 se genera automat backup-ul la baza de date şi-acum e 23:50 …

Printul Nicolae: “Sint pregatit sa fiu Regele Romaniei” (…) Printul Nicolae, al treilea in ordinea succesiunii dinastice la tronul Romaniei, acorda un interviu pentru prima data in viata. Cotidianul a stat de vorba la Londra cu tinarul (cu â, băh!) de viţă (vită) regala pe care romanii si-l amintesc doar ca pe copilul blond care, in 1992, era uimit de entuziasmul multimii venite sa-i salute bunicul. (citeşte întreaga scârboşenie)

Hai, da-te-n sceptrul meu, da’ împăratul muştelor de bălegar nu vrei?Alteţă, ia-l pe Mihai de mână şi mergeţi amândoi pe urmele lui Brucan, chit că ăla era comunist sadea. Şi când te gândeşti că nu Ceauşescu e ăla pe care trebuia să-l împuşcăm. Scuzaţi, am pus verbul la singular… corect era la plural, deci ”să-i împuşcăm”. Oricum, vă sugerez să citiţi articolul până la capăt… e distractiv rău prinţul Niciolaie.