De cand cu Cioroianu, la Externe e un circ perpetuu. Pe langa ilaritatea personajului Cioroianu (pe care-l stimam intr-o vreme), frumusetea erei tehnologice ne ofera oportunitatea sa citim mailurile schimbate de o doamna(sic!) ambasador cu diverse aratari de pe esicherul politicii romanesti. Cel mai comic e faptul ca ni s-a oferit oportunitatea sa “gustam” putin din viata amoroasa imorala a celor care ne dau -de cate ori au prilejul- lectii de moralitate si de integritate. Drumul urmat de o don’soara de la bara de striptease si pana la fotoliul de euro parlamentar, nu e la urma urmei un precedent. Tind sa cred ca in politica romaneasca poti accede doar stand pe un sac de bani sau stand cu fundul in sus si in patru labe. Citesc mailurile cu pricina pe fundalul sonor asigurat de “Sinteaza zilei” a lui Mihai Gadea unde, -ati ghicit!- se dezbate exact problema mailurilor buclucase. Aproape fac pe mine de ras atunci cand oamenii isi exprima indignarea cu privire la interceptarea ilegala a corespondentei. Pe internet, unii lanseaza deja ipoteze utopice de genul “baietii destepti au spart serverele Hotmail!!111″ sau “hackerii compromit ambasada Romaniei” , etc. Unii oameni pur si simplu nu pot concepe un aspect cat se poate de simplu: in ziua de azi, intimitatea este un deziderat aproape imposibil. Unii vor replica probabil ca exista algoritmi puternici de cripare, ca exista cartele biometrice, securizare pe baza de amprenta, scanarea retinei, analiza urinei, etc. Toate acestea creioneaza o securitatea relativa. Mai devreme sau mai tarziu, o sa fie compromisa si nu neaparat din cauza tehnologiei, ci din cauza factorului uman, adica singurul element cu caracter nepredictibil. De ce sa folosesti forta bruta, cand poti rezolva totul cu putina inginerie sociala, de pilda?
Ambasadoarea avea un prapadit de cont pe hotmail. Mesajele erau plain text si mai mult ca sigur parola nu continea mai mult de 8 caractere. In mod cert s-a logat cel putin o data de pe calculatorul de la ea din birou. Calculator pe care putea sa fie instalat un key logger (hardware ori software), asa cum mi se pare si normal, avand in vedere ca trebuie sa existe un serviciu care sa supervizeze demnitarii. Sau, poate ca un nene statea linistit in buda ambasadei cu laptopul in brate si rula un sniffer… Sau, poate ca un linuxist jucaus, care avea in grija reteua ambasadei, s-a jucat cu squid si a facut redirect de pe hotmanil.com pe hotnail.com, adica a facut phishing urmand modelul alora cu brn.ro ( phishing la bnr. ro, pentru cei care nu va mai amintiti) . Indiferent de metoda folosita, accesarea mailului respectiv a fost floare la ureche. Si eu am facut asta si probabil ca ai facut-o si tu, macar o data, din curiozitate, din orgoliu, din teribilism. Ideea e ca de data asta nu a fost vorba despre mailul lui Gigel de la 5, ci despre adresa unui demnitar roman. Publicarea acestei corepondente este dupa mine, nu o ilegalitate, ci o dovada a actului democratic. Ca cetatean al Romaniei, consider ca am dreptul sa stiu cu ce se ocupa cei care ar trebui sa ma reprezinte, la fel cum probabil adminitratorul meu de retea considera interesant sa citeasca ce scriu eu pe messenger (glumeam, nu-l duce capul). Felicitari tie, celui care ai publicat mesajele pe internet!
Daca tot ai avut rabdare sa citesti pana la capat, o sa-ti dau si tie cheia de la Cutia Pandorei (sau, mai exact “Cutia Ciociolinei”).
PS: Daca intr-o viata viitoare ajung ambasador in Congo, promit sa raman acelasi paranoic convins si sa le fac viata mizera celor care ar trebui sa arunce un ochi peste mailurile mele. De asemenea, nu voi uita sa trimit din cand in cand mesaje necriptate in care sa utilizez cuvinte cheie, ca : mita, prostituate, droguri, demnitari, numele presedintelui si al primului ministru, etc. Poate ca o sa inserez si o poza cu mine in timp ce-mi ud cactusii, poza hostata si normal pe un server de-al meu, ca sa pot sa vad incotro ajunge mesajul .