Să se reviziască preţul, primesc - dar să nu se ieftinească produsul!

Mulţumiri rovarăşului Vlad, care mi-a trimis pe mail acest filmuleţ (de fapt linkul) de mare angajament cocalaristic. Aşadar, nu uitaţi B 03 NAT, poate-l prindeţi în trafic. Dacă sunteţi linxisti, să-i rupeţi capul de două ori, pentru ca ia numele NAT-ului (Network Address Translation) în deşert şi-l terfeleşte pe ritmuri de manele… Oricum, pantalonii aia ADIDAS fac toţi banii, mai ales dacă vin în combinaţie cu o pereche de ciocate din piele de bizon.

Nu, nu este vorba despre limba pe care i-o aplică în mod sistematic Nebunului Naţional, ci despre modul grotesc în care sunt redactate multe dintre articole. N-am avut şi nici n-am nimic de împărţit cu ei, dar modul în care unii ”ziarişti” se exprimă este revoltător şi pentru un etnic maghiar, darămite pentru un român. Mâna pe carte, nu pe curul comandantului suprem, că faceţi hemoroizi sub unghii !

Meritele pentru poza ii revin unui prieten. (Click to enlarge) . Hahaha, ce ma mai distrez cu manelistii care seteaza aiurea permisiunile si au ghinionul sa-i prind atunci cand ma dau cu Samba (din an in an, dar tot fac victime).

Ultimul proiect de cod penal, aflat în dezbatere publica înainte de a fi trimis Legislativului, contine multe modificari, nu toate laudabile. Mostenire de la Macovei, noua conceptie despre legitima aparare este împartasita si de actualul ministru al Justitiei, Tudor Chiuariu. Astfel, daca esti calcat de hoti în propriul apartament, iar intrusul nu te ataca fizic, direct si imediat, ci doar îti fura bunurile agonisite, tu nu ai voie sa-l atingi! (jurnalul.ro)

Nu stiu ce are-n cap ministrul (faina de malai?), dar eu o sa-mi cumpar pistol din primul salariu si pe care-l prind la mine-n batatura, il execut urmand metoda Scarface (stiti voi, cand mitralieaza de pe balcon). Logic era sa aplicam regula americanilor: te-am prin la mine-n casa, te-am trimis sa-l prinzi pe Brucan de sosete. La noi, pana si politistii trebuie sa traga nu mai stiu cate focuri in plan vertical, sa faca cinci flotari, sa fluiere si sa-l roage pe hot sa arunce arma. La americani, te someaza o data si-a doua oara te impusca. Imi amintesc ca acum cativa ani s-a mediatizat un caz in care un politist de la circulatie l-a oprit pe un mafiot negroid (tigan imputit), care la inceput a parut cooperant dar mai apoi a accelerat brusc si l-a zdrobit pe politist de fatada unei cladiri. Saracul om, cu ultimele puteri, l-am impuscat mortal pe imputitul minoritar, ca mai apoi Ministrul de Interne sa declare ca s-a declansat o ancheta ca sa se stabileasca daca politistul a facut uz de arma in circumstante adecvate. Probabil ca procedurea standard presupunea ca un alt politist sa-l gadile pe infractor la talpa, ca sa ia piciorul de pe acceleratie si sa nu-l zdrobeasca pe ala de pe cladire. De-aia n-are Politia autoritate, pentru ca cei care fac legile ii stirbesc treptat din prerogative si pentru ca justitia ii elibereaza pe hotii prinsi de politie.
Daca prindeti un hot la voi in casa, urmati sfatul ministrului si invitati infractorul la o ceasca de cafea cu cateva picaturi de arsenic. Chemati-l si-n zilele urmatoare la o cafea si in cateva saptamani se duce naibii, aparent de “moarte naturala”. Sau mercur in piure, ca tot vazusem pe Discovery. 

Nus prea familial cu linux da daca ai putea sami spui cum sa conf pl de retzea…

Concitadin cu mine, un infumurat si jumatate, care a trecut prin scoala asemenea gastei prin apa. Zicea Pruteanu intr-o emisiune televizata ca doar 20% dintre studentii lui sunt intr-adevar dispusi sa invete, in timp ce restul isi asteapta doar “patalamaua”. Gata nenica, o sa se aleaga praful si pulberea de poporul asta- vine puternic din spate generatia semidoctilor, cu doua doctorate, cinci facultati si n’spe masterate. Desi generatia tanara injura comunismul, toti urmeaza modelul intelectual al Elenei Bas Ceausescu, doctor in stiinte, laureata la premiul Scornicesti pentru cea mai frumos mirositoare substanta chimica. Hai sa ma inscriu la patru facultati; in caz ca nu intru la una, intru la aialalta… diploma conteaza, ca sa treci in ochii lumii drept intelectual.

Bate-un vant de emigrare si-mi miroase a Canada…

De mai bine de un an rulez Linux cu 768MB RAM: 512GeIL si 256TwinMOS DDR 400, ambele CL 2.5 . Nu am de ce sa ma plang, RAM-ul imi ajungea pana peste cap, avand in vedere ca Linuxul nu traumatizeaza resursele sistemului la fel ca produsul lui Gates. Mici probleme apareau insa pe OpenSolaris, care tinde sa consume ceva mai multe resurse, mai ales atunci cand rulezi si ceva development tools. De asemenea, uneori ma vedeam nevoit sa rulez sub masina virtuala Windoz sau chiar o alta distributie, ceea ce marea semnificativ consumul de RAM si incetinea sistemul care se vedea nevoit sa compenseze absenta memoriei prin swap. Ieri dimineata m-am hotarat sa mai cumpar un DIMM de 512. Initial m-am orientat spre un GeIL identic cu primul, gandindu-ma ca o sa-mi foloseasca pe viitor in cazul in care fac upgrade si ma hotarasc sa trec pe dual ch. Din pacate nu am gasit memoria dorita decat la acelasi magazin online de la care o cumparasem si pe prima prin 2005-2006. Acum insa, baietii nu mai trimit prin Posta Romana, ci doar printr-o firma de curierat. Avand in vedere ca eu stau la Dracu-n praznic, transportul ma costa peste 30 RON si cum nu renta, m-am reorientat spre un magazin local. (oricum, DDR e aproape mort si un viitor upgrade o sa vizeze indiscutabil DDR II).

Pe la 12 si ceva, pe un soare ce-ti parlea parul din nas, eu pedalam pe mijlocul strazii aproape pustii. Corpul atingea o temperatura ce putea lesne facilita o combustie spontana, mai putin urechile, unde rasuna -”Dead winter, dead”, de la Savatage. 15 minute mai tarziu (v-am zis ca e mic orasul!) eram in fata magazinul IT preferat, acolo unde lucreaza specimene foarte distractive. Imi aleg un Kingmax, il platesc si astept sa-mi intocmeasca don’soara garantia, la care face referire ca fiind -”lifetime, de doi ani!”. Bine-bine, inteleg ca neuronii mei fierb sub sapca, dar inca sunt lucid si stiu ca pe ambalaj scrie “lifetime warranty”, adica garantie pe viata, 999 de ani, n+1 luni, etc. Ii spun frumos ca “lifetime warranty” inseama ca memoria e garantata de producator atat timp cat traiesc eu si probabil (juridic vorbind) si copiii mei pot beneficia de garantie, daca le las memoria prin succesiune. Se uita la mine cu ochii mari si umezi (scuzati, asa se uita Ciutacu la Jucator) mirare si-mi spune ca “toate memoriile de la noi din magazin au garantie DOAR 2 ani”. Ii spun ca nu ma deranjeaza garantia, ca practic nici nu ma intereseaza garantia, dar este o chestiune de principii la mijloc si se cuvine sa se respecte ceea ce a scris producatorul pe ambalaj, sau daca nu, cel putin sa nu se foloseasca cuvantul “lifetime” si o perioada determinata de timp in cadrul aceleiasi expresii, pentru ca rezulta o propozitie incorecta din punct de vedere logic si gramatical. Nu stiu daca m-a catalogat drept nesimtit ori ba, dar cert e ca nu mi-a mai adresat niciun cuvant pana la plecare. In timp ce-mi luam bicicleta pe care am sprijinit-o de zid, am vazut prin geam cum discuta cu o alta angajata si se uitau spre mine. Probabil ii zicea- “Auzi tu ce-a zis ala, ca memoriile noastre nu au garantie lifetime de doi ani!” - “Lasa-l tu ca e un bou care se baga in seama. ” .

Desi ii boicotam pe astia de mult timp, cumparand DVD-uri si cede-uri de la concurenta, acum n-o sa mai cumpar de la ei nici macar tus pentru imprimanta ori LED-uri. Vor da faliment in cel mult doi ani, adica intr-o perioada “lifetime”.

Sa presupunem ca te numesti X si in urma cu cateva luni ma rogi sa-ti recomand o carte buna, ceva diferit. Iti dau cu draga inima “Amintiri din casa mortilor” de Dostoievski, carte publicata in limba romana la editura Corint (colectia “Leda clasic”, mai exact). Dupa o vreme imi inapoiezi cartea si-mi spui c-a fost “cam de cacat, nimic nou”, iar eu -din bun simt- nu zic nimic, ca sa nu te jignesc in incultura. Astazi, de la una la alta, deschizi subiectul marilor clasici si te lauzi intr-un cerc de prieteni ce impresie puternica ti-a facut cartea “Notes from the underground” a lui… Dostoievski! Adica, tu citescti cartea in romana imprumutata de mine, imi zici ce e “de cacat” si nu ai nici macar bunul simt sa-i pronunti titlul in romana, adica “Amintiri din casa mortilor”! Mi-e scarba…

Subsemnatul ii sugereaza pistolarului manelist, pe numele lui Minune cel Mic si Negru urmatorul scenariu:

-tragi aer in piep, te scarpini la fudulii, scoti pistolul, fixezi teava in gura.. stai putin ca am gresit: nu poti sa fredonezi cu gura plina (deh, doar nu te cheama Alina Plugaru), asa ca inainte de asta, faci cateva vocalize cu “oooo, viata mea / tovarasii si pretenii m-au tradat/ m-a lasat gajica ca puta mica”. Ai bagat la bibilica? Asadar, iti fixezi teava in gura astfel incat traiectoria glontului sa nu se intersecteze cu singurul neuron din cutia craniana (pe ala mai bine il donezi institului Mina Minovici, sa-l studieze studentii atunci cand invata despre euglena verde) si apesi pe tragaci cu ghiulul (daca ai vlaga, apesi de mai multe ori, ca sa treci drept “macho” in ochii fanilor). Vezi bai Minune ca n-a fost chiar asa de greu? Ti-am facut rost de un bilet la concertul sustinut de Elvis Presley la harpã…

Nota bene: insemnare scrisa ca urmare a unei stiri cf careia Minune a tras dupa gajica, pe motiv ca n-a vrut sa faca sex cu iel. Avand in vedere ca extremitatile corpului se afla in proportionalitate directa cu masa totala, cred si eu ca se sustragea saraca femeie.

via