“Sint solitarul pustiilor piete
Cu tristele becuri cu pala lumina
Cand suna arama in noaptea deplina,
Sint solitarul pustiilor piete.

Tovaras mi-e rasul hidos, si cu umbra
Ce sperie cainii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovaras mi-e rasul hidos, si cu umbra.

Sint solitarul pustiilor piete
Cu jocuri de umbra ce dau nebunie;
Palind in tacere si-n paralizie-
Sint solitarul pustiilor piete.”
(G. Bacovia, “Palind”)