Pe forumul Chip, există un thread unde lumea postează screenshot-uri cu desktopul din dotare. În general, forumiştii au wallpapere cu domnişoare despuiate, peisaje, căţei, mâţe, procesoare, logo-uri sau pinguni. Forumistul din poza de mai jos a ţinut însă să-şi pună drept background poza în care dă mâna cu Băsescu, la raionul ”prăjituri” al unui supermarket. Când lumea a început să-l ia peste picior, ultrasul s-a ofuscat nevoie mare şi, după ce şi-a expus în linii magistrale crezul său politic, s-a dus probabil să se culce cu capul pe perniţa lui portocalie, cu gândul la Nuţi din Pleşcoi. Suji bini băi, că te fac celebru în blogosferă!

Ultraşi spălaţi pe creier cu pipi de Guru Bivolaru, priviţi partea bună a lucrurilor: puteţi face crop în Photoshop/Gimp/Corel/cacamaca, ca să vă puneţi moaca voastră ! (vezi modelul de mai jos) (more…)

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,
Tiraţi-vă în Congo, căci Patria e damnată!

@!@ A reînceput şcoala şi-odată cu ea, surghiunul elevului român pus faţă în faţă cu un întreg amalgam de informaţii inutile şi absurde. Peformanţa pluridisciplinară duce într-un final la plafonarea şi mediocrizarea individului.Din păcate, tot mai puţini conaţionali sunt conştienţi de aceste sechele tragice ale excesului de zel didactic şi asta în condiţiile în care tânărul român, dorit a fi un ”hommo universali de tip Renascentist”, este tot mai ineficient şi tot mai prost cotat pe piaţa internaţională a muncii. Provincializarea României a atins apogeul şi nu mai e nimic de făcut. Eventul, putem să le tăiem venele celor care se fac vinovaţi de această stare de fapt… nu de alta, dar măcar să nu le dăm satisfacţia de a le avea lungi.

@!@ Astăzi am mers la vechea librărie de stat, transformată pe jumătate în magazin de telefoane mobile. La ghişeul Vodafone erau doi clienţi, în timp ce la tejgheaua librăriei, ioc muşterii. Am cumpărat ”Viaţa pe un peron”, de Octavian Paler. Vânzătoarea s-a ridicat greu de pe scaunul unde-şi sorbea cafeaua, semn că timpul scurs de la plecarea ultimului client a fost îndeajuns de lung încât să-i amorţească picioarele. Am intenţionat să cumpăr şi ”Autoportret într-o oglindă spartă” de acelaşi autor. Nu mai avea- mi-a spus că primise doar trei exemplare.Ciudat, îmi zic în gând, reperând pe un alt raft cel puţin zece volume din ”romanul” ”Orbitor” al lui că-că Cărtărescu (scuzaţi-mi stângăcia, dar dau în bâlbâială atunci când vorbesc despre un aspirant la Premiul Nobel).

Cartea a costat 30 de lei. E albă, editată impecabil şi prezentabilă, iar atunci când o deschizi îi scârţăie cotorul şi răspândeşte un miros de hârtie nouă, cerată. Cu toate acestea, alocaţia de stat, această subvenţie jenantă pe care statul o acordă spre umilirea cetăţenilor, este de 25 de lei. ”Puneţi taxe maxime pe cultură şi-o să … ”. Mă opresc aici cu citatul din Paraziţii (aştept continuarea într-un comentariu). (more…)

În ultimele zile s-a făcut mare vâlvă în jurul declaraţiilor de avere ale unor politicieni, ce-n mod surprinzător(sic!), fac parte din clica mafiotă PNL-PD-PLD. Deşi-n mare parte, acumularea acestor averi s-a bazat pe infracţiuni economice, bine delimitate juridic, sunt convins de faptul că încrengătura de burtoşi numită generic ”Justiţia Română” nu o să facă absolut nimic în acest sens şi asta pentru că trăim într-o nenorocită de ţară ajunsă în ultimul stadiul al degradării multilateral dezvoltate. Spună cine ce-o vrea, dar eu refuz să cred că-n România avem probleme doar cu atât de blamata clasă politică- înfecţia purulentă a curprins deja întreaga societate şi este mult prea generalizată ca să o mai putem trata, darămite extirpa. În calitatea mea de viitor emigrant, ar trebui să mă doară exact în posterior de toate acestea, însă am zis că nu strică să le reamintesc şi altora în ce ţară mirifică trăim.

Am constatat cu stupoare că, pe mai toate declaraţiile de avere, apăreau sume imense (de ordinul zecilor sau chiar sutelor de mii de dolari) investite în ”ceasuri de colecţie”. Într-o primă fază am încercat să-i înţeleg, zicându-mi: dacă eşti snob şi doreşti cu ardoare să atârni pendula (hai sictir, mâncă-mi-aţi scula, nu mai furaţi cu bascula!) lui Ludovic al n’şpelea alături de copiile nereuşite ale tablourilor celebre şi pe-acelaşi perete cu biblioteca aia impresionantă, garnisită cu volume copertate cu piele, dar pe care nu le-ai deschis în viaţa ta, n-am nimic împotrivă. Cum din clubul obsedaţilor de timp face parte şi preşedintele Băsescu, îmi şi imaginam cum vor scrie peste ani şi ani scribii - ”Un orologiu sună noaptea jumătate / La Cotroceni în poartă, oare cine bate? (…) ‘Sunt eu, Nuţi’ răspunse cu glasul mieros / O blondă ce-ţi întoarce stomacul pe dos.” Mare dazămăgire, monşer- îmbuibaţii ăştia pe care dacă-i pui să calculeze secundele dintr-o oră îşi prind neuronii în calcule, nu colecţionează pendule, ci ceasuri de mână! Hai bă, dă-o-n Rolexul mă-sii, cum să dai zeci de mii de dolari pe un ceas? Cât de dobitoc, de ciorditor şi de snob trebuie să fii ca să faci un altfel de gest? Bine, o-nţeleg şi pe asta, dar ce faci cu mai multe ceasuri? Pe toate n-ai cum să le porţi simultan, pentru c-ar râde până şi maneliştii a căror poluări fonice le asculţi în maşina de la minister! Şi-atunci, ce faci cu ele? Le pui în vitrină, le priveşti din profil, ori ai câte unul pentru fiecare costum ? Dacă tot ai atâtea ceasuri, de ce întârzii la sedinţele de Guvern? O să aflăm atunci când o să ştim cu exactitate dacă oul a fost înaintea găinii, ori invers.

Sincer, am şi eu un ceas de firmă. L-am cumpărat acum doi ani din talcioc, cu 20RON. E original, IEKE. De-atunci i-am schimbat bateria de două ori, l-am scăpat pe jos, l-am zgâriat, am dat cu el de pereţi din neatenţie, etc . Ce credeţi băi obsedaţilor de timp? Ceasul meu IEKE funţionează perfect, vorba reclamei cu ”vânt, ploaie, soare- coafura ta rezistă”. Aşa-i şi cu ceasul meu de 20 de lei, e indestructibil! Trebuie să recunosc că-n fiecare săptămână râmâne câte un minut în urmă, însă pe mine nu mă deranjează acest mic inconvenient, pentru că nu-s politician şi nu risc să lipsesc de la şedinţe. Apropo, oare ceasul Marinarului redă şi manele? Da’, OGG ştie?

HAI CU NOI! În caz că-i semn de schimbare, ne-ntoarcem în ţară să construim ghilotine.

Inegalabilul Beranger a ridicat o minge subtilă la fileul politicii autohtone, punând moaca dizgraţioasă a primului marinar al ţării pe site-ul FBI, în topul celor mai căutaţi infractori. Cum? Foarte simplu, prin intermediul unei vulnerabilităţi XSS, la fel cum anul trecut a ajuns şi Jiji Ciobanul ministru de externe pe gov.ro (poză via Zoso). Băsescu, ”the Tony Soprano of Romania”, în topul FBI Most Wanted. Şi-n caz că între timp îşi dreg site-ul, lăsăm posterităţii un screenshot elocvent:

Domnul profesor Mircea Costache publică în ziarul ”Tricolorul” un articol de excepţie, intitulat ”Băsescu, un anti-model pentru tineri”. Îmi permit să reproduc mai jos un pasaj -cred eu- edificator:

Ce democratie este aceea, stimati concetateni, cînd o infima minoritate face legea, trimite soliile Mafiei la Bruxelles si Strasbourg? Au furat, au tîlharit si s-au îmbuibat, spunînd ca ne construiesc democratia si ca asta presupune costuri… Care democratie, care principiu democratic al majoritatii, cînd noi suportam dictatura unei minoritati care vizeaza distrugerea României? De aceea, nu vom înceta sa le reamintim tuturor acelora cu simt patriotic si national ca imnul nostru este “Desteapta-te, române!”. Altfel, vei pieri.

S-a sculat mai an matrozul Traian
Şi-a-ncălecat pe-o sticlă de rom
Dublu-rafinat.

Hă-hă-hă copii şi fraţi
Băgaţi mare şi-l votaţi
Să muriţi proşti şi săraci !

N-am vrut să scriu despre asta, dar cele peste 30% de procente ale PD-ului m-au scârbit peste măsură. Pe mine mă doare exact într-un organ anatomic de cine o să conducă ţara, dat fiind că mai am jumătate de an de liceu şi facultatea în faţă, iar mai apoi voi pleca în Canada. Eu o să fiu oricând în stare să duc un trai decent, pentru ca Dumnezeu mi-a dat ceea ce le lipseşte multora- creier. O să mă crăcănez însă de râs de fiecare dată când o să văd la TV oameni care mor de foame şi dorm prin parcuri, tineri fără loc de muncă şi fără perspectivă şi nu-n ultimul rând, întregi clase sociale defavorizate. Voi i-aţi votat (nu fac referire numai la PD, ci şi la PNL, PSD, PLD şi alţii care şi-au dat deja hoţia pe faţă în mandatele anterioare), voi să mâncaţi firimiturile ce le scapă printre degete!

Personal, am pus cu mândrie ştampila pe PRM pentru europene şi-am dat un vot de blam referendumului Băsescian, neprezentându-mă la referendum. Electoratul autohton nu este nici pe departe îndeajuns de matur ca să voteze oameni şi nu liste, cum le place PD-iştilor să zică. Atunci când Adi Minune şi Alina Plugaru vor ajunge în Parlament, o să fie prea târziu ca să mai schimbăm ceva. Bune, rele, listele scot în faţă oameni capabili, pe când uninominalul va scoate în faţă vedete.

Pentru prima oară de când am blog, închid comentariile şi asta pentru că nu am chef să-mi justific opţiunea electorală. Ţin totuşi să-i anunţ pe toţi retarzii care aşteaptă să mă înjure că eu am pus ştampila în totală cunoştinţă de cauză, nu sub impulsul momentului şi a lipsei desăvârşite de neuroni. Chiar dacă-n maxim 4 ani voi scrie mesaje din Canada, nu mă sonsider trădător- după cum am mai spus, în cazul în care integritatea teritorială a ţării o să fie ameninţată, mă voi întoarce în ţară să lupt -chiar şi de unul singur- pentru o cauză pierdută…

Colegii mei votează în proporţie de peste 90% cu PD-ul lui ”să trăiţi bineee!”. Cât despre mine, sunt consecvent- de peste 10 ani simpatizez cu PRM-ul, aşadar sufragiul meu va merge sigur în acea direcţie. Prefer să fiu reprezentat de academicieni, profesori universitari şi doctori decât de lichele postdecembriste, cu vid în cutia craniană, dar cu mult lipici pe mâini. Până acum, doar PRM-ul a luptat pentru interesele acestui popor, doar PRM-ul reiterează neîncetat dorinţa de reunificare a României, de stârpire a corupţilor şi a nenorociţilor care distrug această ţară. Cine ce-ar zice, doar un regim de fier, clădit pe baze naţionaliste mai poate salva România!

Personal, sunt dispus oricând să mor luptând pentru ţara mea. Oare câţi dintre cei care au pretenţii politice, sunt dispuşi să facă acest lucru? Câţi mai ştiu ce a făcut Avram Iancu pentru România? Câţi mai au cunoştinţe elementare de istorie naţională? Eu chiar dacă o să plec din România (şi o să plec, dacă nu se schimbă nimic), în caz de nevoie o sa vin din fundul Pământului să apăr graniţele ţării, la fel cum au făcut-o şi bunicii mei. Aşadar, cei care vor să-mi spună că ”sunt îndoctrinat”, n-au decât să se abţină! Niciodată n-am fost şi nici n-o să mă aflu în postura în care precarii intelectual să mă cumpere cu sloganuri electorale ieftine…

Preşedintele Traian Băsescu a fost întrebat, joi, la Brăneşti, de o jurnalistă a Antenei 3, Sorina Matei, dacă va face o declaraţie la Bucureşti despre rezultatul moţiunii. Acesta i-a răspuns: “Sigur, vin direct în birou la tine să o facem”. Nu este prima dată când preşedintele Băsescu are exprimări jignitoare la adresa jurnaliştilor. Chiar în acest an, a taxat-o pe colega noastră, reporterul Andreea Pană drept „ţigancă împuţită”, afirmaţie pentru care a fost citat în faţa Consiliului Naţional Antidiscriminare.

Asta e răspuns de preşedinte. Băsescule, România nu-i ţara mă-tii şi tu nu mă reprezinţi pe mine atât timp cât continui să tratezi femeile ca pe nişte cârpe şi să te comporţi ca un golan de port. Apropo, maimuţa asta din fruntea ţării e pe baterii Duracell, ca ursuleţii din reclamă? Altfel nu-mi explic cum de reuşeşte să facă giumbuşlucuri în continuare… Rog imperios să-i dea cineva un picior în cur şi-o palmă după cap! ”Hă, hă, hă”