Când m-am întors de la şcoală, am trecut pe la librărie ca să-mi cumpăr pix, mine la creion şi alte nimicuri.În timp ce-mi înmâna Herlitz-ul metalic (10 lei irosiţi, dacă e să mă-ntrebaţi acum), vânzătoarea, o femeie între două vârste pe care o cunosc de pe vremea când cumpăram diapozitive cu Tom&Jerry şi plastilină, a făcut o glumă spunându-mi ”ai grijă, pixul e o armă!”. Fiind preocupat însă cu alte gânduri efemere, am îngânat un ”da, să ştiţi!”, am plătit grăbit (deşi nu aveam niciun motiv aparent), am salutat şi-am ieşit din librăria copilăriei mele, transformată acum pe jumătate în reprezentanţă Vodafone (’tu-vă mama voastră de capitalişti împuţiţi!). Pe drum, făcând slalom printre aplaudacii diverselor partide politice ce se buluceau în jurul trecătorilor ca să le ofere pliante şi mici pomeni electorale (o să vă povestesc altă dată cum am oripilat o babă PSD-istă şi profund evlavioasă cu cinismul meu cras), neavând altceva mai bun de făcut, m-am gândit la vorbele vânzătoarei…

Stiloul e o armă”- ce absurditate ordinară ! Românilor le place încă să păstreze o viziune romantică şi cavalerească asupra vieţii şi a societăţii în general.Preferă încă să-şi scoată mânuşa înainte de a o arunca, în loc să o lase pe mână şi să-i disloce adversarului maxilarul.Aşa gândeam şi eu în trecut, dar, din fericire, mi-am schimbat la timp concepţiile.”Scrieţi băieţi, numai scrieţi!” spunea un distins reprezentant al generaţiei paşoptiste, îndemnându-i pe literaţii vremii să recupereze decalajul dintre noi şi Occident. Dar, ce folos să scrii? Doar ca să devii ridicol şi demn de dispreţ? Ia spuneţi, câte mii de pagini s-au scris despre marile jafuri postdecembriste! A luat cineva atitudine, s-au sesizat organele competente? Domnule ministru al justiţiei (cer scuze, nu e loc de majuscule aici), vorbiţi mai tare, că nu se-aude şi-n ultimele rânduri. Cum, nimic? Aşa mă gândeam şi eu… scrieţi pe nisip ca să vină valul. De ce s-ar condamna cineva singur la o existenţă sisifică? Adică rectific- măcar Sisif putea să moară -teoretic- strivit de bolovanul pe care-l împingea zilnic pe panta unui deal, în timp ce, cu stiloul, e destul de greu chiar şi să te sinucizi.

Istoric vorbind, stiloul a fost folosit cu succes drept armă doar o singură dată: atunci când studenţii l-au injunghiat cu stiletele pe Sfântul Cassian de Imola, ce avea să devină protectorul profesorilor datorită martirajului său. În rest, stiloul nu a fost decât lancea rahitică a Don Quijoţilor ce s-au luptat în zadar cu morile de vânt sub soarele arzător din Mancha. Da, poate au repurtat mici victorii: i-au aplaudat Sancho şi măgarul să docil şi poate că i-a sărutat şi Dulcinea, platonic, mai mult din compasiune. Într-un final abominabil însă, au murit în zadar cu carnea zdrenţuiţă şi lancea ruptă, departe de morile de vânt ce şi-au continuat nestingherite rotirea.

Noapte bună România! Obişnuieşte-te cu întunericul, căci ultimul emigrant o să stingă în mod neîndoielnic becul…

De 4 ani de zile, trei infractori strîng averi uriaşe în Moldova. Este vorba de senatorul Cristian David, actualul ministru al Internelor, pentru care „recoltează” sume uriaşe cei din Iaşi şi Vaslui. Filiera Radu Fenechiu este completată de minune de clanul lui Vlasov, socrul ministrului. La Vaslui s-a „impus”, prin sprijinul direct al ministrului, decapitîndu-l pe Ion Vrînceanu (liderul PNL), un om fără scrupule, incult, arogant şi foarte lacom, deputatul Dan Marian, individ care s-a înconjurat de cele mai mari lichele din oraşul Huşi, determinîndu-i pe adevăraţii liberali să migreze la PD-L.

Continuare.

Vă relatam într-o însemanare anterioară despre beculeţele ornamentale ale primarului meu preferat, micul hoţoman Corneluş (aşa o să-l alinte şi colegii de celulă, când justiţia din România o să se îndure să finalizeze dosarele alea de corupţie). Au trecut sărbătorile şi beculeţele primarului şi-au dat duhul (aşa cum preconizasem) înr-o mare măsură. Ei bine, zilele trecute, şeful urbei a dat goarnă ălora de la firma de se ocupă cu iluminatul public să taie curentul beculeţelor, ca să nu vină Moş Crăciun pentru a doua oară. Ăia au executat imediat ordinul şi s-au apucat să taie sârmele de la instalaţiile pe care le-au lăsat tot pe stâlpi, călare peste alea din 2006, că doar nu e prost primarul să le refolosească şi-n iarna lui 2008/2009 (becurile sunt cu dulie, deci sunt gândite ca să fie înlocuite atunci când îşi dau duhul) şi să nu stoarcă bani de la buget pentru un nou set de luminiţe. C-au lăsat ăia instalaţiile din ultimii doi ani agăţate de stâlpi, ca-ntr-un veritabil Matrix al crăciunurilor trecute, nu-i bai, dar oligofrenii naibii, au reuşit să distrugă iluminatul public! Pe strada mea, doar două din trei becuri luminează, asta-n cel mai fericit caz. Sau, cum ar spune miliţianul- Doar doi din trei locatari e acasă. La restul nu se vede becu’ . E de neconceput aşa ceva! Chiar am ajuns un popor de idioţi?

Băi Corneluş, io zic să te apuci şi mata (sau mă-ta, aşa, că-mi eşti simpatic!) de schimbat borduri, ca alde Videanu. Îţi recomand totuşi să pui câţiva bolţari de-o parte şi să-ţi încropeşti un cavou mic şi călduros, ca să ai unde să sari atunci când cetăţenii îţi vot trage (fute) un şut în fund (cur) la alegerile de anul ăsta. Apropo, Corneluş, nu-ţi suport nici progeniturile şi v-aş turna bucuros la toţi super-glue în fund (cur). Cu dragoste, io.

PS: Limbajul trivial a fost utilizat ca să-nţeleagă şi primitivul ăla de Corneluş ce-am vrut să spun, în cazul în care citeşte blogul meu fenomenal. Evident, acesta este un pamflet şi personajele sunt fictive. Orice asemănare cu realitatea se datorează excesului de zel al cititorului…

În ultimele zile s-a făcut mare vâlvă în jurul declaraţiilor de avere ale unor politicieni, ce-n mod surprinzător(sic!), fac parte din clica mafiotă PNL-PD-PLD. Deşi-n mare parte, acumularea acestor averi s-a bazat pe infracţiuni economice, bine delimitate juridic, sunt convins de faptul că încrengătura de burtoşi numită generic ”Justiţia Română” nu o să facă absolut nimic în acest sens şi asta pentru că trăim într-o nenorocită de ţară ajunsă în ultimul stadiul al degradării multilateral dezvoltate. Spună cine ce-o vrea, dar eu refuz să cred că-n România avem probleme doar cu atât de blamata clasă politică- înfecţia purulentă a curprins deja întreaga societate şi este mult prea generalizată ca să o mai putem trata, darămite extirpa. În calitatea mea de viitor emigrant, ar trebui să mă doară exact în posterior de toate acestea, însă am zis că nu strică să le reamintesc şi altora în ce ţară mirifică trăim.

Am constatat cu stupoare că, pe mai toate declaraţiile de avere, apăreau sume imense (de ordinul zecilor sau chiar sutelor de mii de dolari) investite în ”ceasuri de colecţie”. Într-o primă fază am încercat să-i înţeleg, zicându-mi: dacă eşti snob şi doreşti cu ardoare să atârni pendula (hai sictir, mâncă-mi-aţi scula, nu mai furaţi cu bascula!) lui Ludovic al n’şpelea alături de copiile nereuşite ale tablourilor celebre şi pe-acelaşi perete cu biblioteca aia impresionantă, garnisită cu volume copertate cu piele, dar pe care nu le-ai deschis în viaţa ta, n-am nimic împotrivă. Cum din clubul obsedaţilor de timp face parte şi preşedintele Băsescu, îmi şi imaginam cum vor scrie peste ani şi ani scribii - ”Un orologiu sună noaptea jumătate / La Cotroceni în poartă, oare cine bate? (…) ‘Sunt eu, Nuţi’ răspunse cu glasul mieros / O blondă ce-ţi întoarce stomacul pe dos.” Mare dazămăgire, monşer- îmbuibaţii ăştia pe care dacă-i pui să calculeze secundele dintr-o oră îşi prind neuronii în calcule, nu colecţionează pendule, ci ceasuri de mână! Hai bă, dă-o-n Rolexul mă-sii, cum să dai zeci de mii de dolari pe un ceas? Cât de dobitoc, de ciorditor şi de snob trebuie să fii ca să faci un altfel de gest? Bine, o-nţeleg şi pe asta, dar ce faci cu mai multe ceasuri? Pe toate n-ai cum să le porţi simultan, pentru c-ar râde până şi maneliştii a căror poluări fonice le asculţi în maşina de la minister! Şi-atunci, ce faci cu ele? Le pui în vitrină, le priveşti din profil, ori ai câte unul pentru fiecare costum ? Dacă tot ai atâtea ceasuri, de ce întârzii la sedinţele de Guvern? O să aflăm atunci când o să ştim cu exactitate dacă oul a fost înaintea găinii, ori invers.

Sincer, am şi eu un ceas de firmă. L-am cumpărat acum doi ani din talcioc, cu 20RON. E original, IEKE. De-atunci i-am schimbat bateria de două ori, l-am scăpat pe jos, l-am zgâriat, am dat cu el de pereţi din neatenţie, etc . Ce credeţi băi obsedaţilor de timp? Ceasul meu IEKE funţionează perfect, vorba reclamei cu ”vânt, ploaie, soare- coafura ta rezistă”. Aşa-i şi cu ceasul meu de 20 de lei, e indestructibil! Trebuie să recunosc că-n fiecare săptămână râmâne câte un minut în urmă, însă pe mine nu mă deranjează acest mic inconvenient, pentru că nu-s politician şi nu risc să lipsesc de la şedinţe. Apropo, oare ceasul Marinarului redă şi manele? Da’, OGG ştie?

HAI CU NOI! În caz că-i semn de schimbare, ne-ntoarcem în ţară să construim ghilotine.

Domnul profesor Mircea Costache publică în ziarul ”Tricolorul” un articol de excepţie, intitulat ”Băsescu, un anti-model pentru tineri”. Îmi permit să reproduc mai jos un pasaj -cred eu- edificator:

Ce democratie este aceea, stimati concetateni, cînd o infima minoritate face legea, trimite soliile Mafiei la Bruxelles si Strasbourg? Au furat, au tîlharit si s-au îmbuibat, spunînd ca ne construiesc democratia si ca asta presupune costuri… Care democratie, care principiu democratic al majoritatii, cînd noi suportam dictatura unei minoritati care vizeaza distrugerea României? De aceea, nu vom înceta sa le reamintim tuturor acelora cu simt patriotic si national ca imnul nostru este “Desteapta-te, române!”. Altfel, vei pieri.

Văd ca prin blogosferă lumea este entuziasmată de demiterea ministrului justiţiei, Tudor Chiuariu. Mulţi dintre cei care şi-au exprimat -în virtutea dreptului la opinie, de altfel- părerea cu privire la demiterea acestuia, n-au adus niciun argument valid, care să le justifice optiunea. Probabil se bucură că l-au demis pentru că aşa au simţit ei de cuviinţă şi mai ales, pentru că aşa a ordonat Trimisul lui Dumnezeu în Balcani, marinarul Ballantines, cel mai nennorocit cârmuitor de la domniile fanariote şi până în prezent. Mă bucuram şi eu dacă-n locul liberalului Chiuariu venea unul mai bun, dar slabe şanse (Norica Nicolai, ziceţi? Hai sictir şi spirt sanitar în pahare, ca să sărbătorim prelungirea agoniei sistemului judiciar din România). Faptul că este cercetat într-un dosar de corupţie, nu constituie un argument solid, având în vedere că o grămadă de oameni politici / ”de afaceri”, în frunte cu El Lider Turmentato au fost sau sunt cercetaţi în diverse dosare de corupţie, mult mai grave decât învinuirele prezumptive ce i se aduc lui Chiuariu…

Şi-acum, o mică retrospectivă. Monica Macovei, acest adevărat Eliot Ness cu sexul schimbat, a reuşit să se lupte cu termopanele lui Năstase (cel mai jenant dosar de corupţie din istoria judiciară modernă a României- pe un primar de comună îl cauţi la termopanele de la cocioabă, nu pe un fost prim-ministru care se presupune c-a obţinut averi considerabile pe căi nu tocmai legale), să-l scuture de guler pe Mischie, să-l sperie puţin pe Patriciu şi să-l facă pierdut pe Haisam undeva în vamă, la secţiunea bagaje. Pentru aceste merite deosebite mă şi mir că n-a decorat-o Pazvante Manglitoru’. E bine totuşi că a ajuns consilier împotriva luptei anticorupţie (sic!) într-o republică bananieră al cărui nume îmi scapă- o să mi-l amintesc însă atunci când o să aud la ştiri că statul de buzunar cu pricina a intrat în colaps economic. Pe de altă parte, nici Chiuariu nu a făcut nimic notabil, exceptând faptul că a demascat mecanismul poliţiei politice praticate de Palatul Victoria şi a că a cerut demiterea unor procurori mânjiţi, care serveau legea ocolind-o. Cel care o să-i preceadă nu o să facă nici atât, nu de alta, dar mesajul Marinelului a fost clar- ”noi suntem intangibili- vezi Chiariu. Hă, hă, hă!” şi reacţia Manechinului Călin a fost la fel ca pe vremuri, când nu ieşea din vorba Comandantului Suprem - ”ling tălpi, lustruiec papuci- e cald scaunul, nu vreau să mă scol de pe el!”.

Vreţi ordine şi disciplină-n ţara asta? Soluţia găsită de exponenţii Revoluţiei Franceze tronează în headerul blogului.