După 6 zile traumantizante fără PC, am revenit pe meleagurile natale întreg la minte şi la trup, dar plin de scârbă pentru iresponsibilii din fruntea Ministerului Educaţiei, în frunte cu domnul ministru Cristian Avomiţei, de profesie inginer constructor. ( În caz că nu aţi observat, Avomiţei are privirea aceea tipică oamenilor săraci cu duhul, care se uită cu frică-n toate părţile, ca să nu-i la lumea la mişto şi să-i pună  să numere steluţele de pe steagul uie, de pildă). Închizând la propriu paranteza, ţin să menţionez că organizarea olimpiadei a lăsat mult de dorit, aspect ce mă face să cred că toţi cei care şi-au adus aportul la organizarea jenantă a acestui eveniment au fost nişte nesimţiţi sadea, care merită să fie îmbarcaţi într-o barcă din pamperşi folosiţi, ca să plutească în derivă pe Oceanul Atlantic. Cât despre vechiul meu prieten, domnu’ Avomiţei şi gaşca lui de neaveniţi cu priviri tâmpe, mă simt nevoit să le dedic, în numele tuturor participanţilor trataţi în bătaie de joc, o melodie sugestivă (gura mare Avomiţei, aşa, ca la dentist!) : larga larga, esta muie larga.

Momentan sunt ocupat cu upgrade-ul la Ubuntu Hardy Heron şi cu frunzărirea miilor de feeduri adunate în ultimele zile, dar o să revin puţin mai târziu la bătaia de joc patronată de Avomiţei, devenit acum Adormiţei, pentru că doarme ca zidarul în bocanci, în timp ce învăţământul românesc se-ndreaptă cu paşi mari spre o spoială de cultură naţioală. Apropo, dacă Hans Reiser a fost găsit vinovat pe baza unor probe mai circumstanţiale decât în cazul Elodia, Cioacă, ce sistemul meu de fişiere mai caută în libertate? Bietul Hans, sper doar să nu scape prea des săpunul…

Nu mai pot! De câteva zile, de câte ori pornesc televizorul, dau peste o discuţie despre candidatura acelei jumătaţi de buletin negroide, a piticului Barbă-Dop cu guturai. Oricât aş încerca să înţeleg ce-i atât de interesant că un pitic de circ se lasă de giumbuşlucuri în favoarea politicii, nu reuşesc. Cred că nici în Italia, când a candidat Ciociolina, nu s-a făcut atâta caz! La noi însă, deontologii ăştia cu transpiraţie în jurul gurii dezbat ca proştii un subiect jenant, ce-l are drept protagonist pe unul atât de mic încât, ca să-şi conducă maşina de fitze, a fost nevoit să dea gaură prin bord şi prin capotă şi să-şi monteze periscop ca la submarin, ca să vadă când dă în marşarier. Dacă nu se făcea atâta caz pe această temă, limbricul se limita la a-şi promova imaginea doar la el în cătun, prin afişele în mărime naturală, cât poza de buletin. Aşa însă, toată ţară e la curent cu intenţiie acestui mare politician în devenire! Muri-v-ar lavaliera în direct, deontologii lu’ peşte, ca să nu mai apucaţi să faceţi propagandă la tot stolul (cra-cra-cra, mereţi în Italia!) ! V-a trebuit vot uninominal? Atunci, n-au decât să vă conducă ăştia ca piticul Barbă-Dop (”dop” vine de ce are în blujii ăia D&G&Louis_Vuton)… io plec în Canada!

PS: Aline, mersi pentru… ştii tu ce. Dau o cafea - pe USB

Pe forumul Chip, există un thread unde lumea postează screenshot-uri cu desktopul din dotare. În general, forumiştii au wallpapere cu domnişoare despuiate, peisaje, căţei, mâţe, procesoare, logo-uri sau pinguni. Forumistul din poza de mai jos a ţinut însă să-şi pună drept background poza în care dă mâna cu Băsescu, la raionul ”prăjituri” al unui supermarket. Când lumea a început să-l ia peste picior, ultrasul s-a ofuscat nevoie mare şi, după ce şi-a expus în linii magistrale crezul său politic, s-a dus probabil să se culce cu capul pe perniţa lui portocalie, cu gândul la Nuţi din Pleşcoi. Suji bini băi, că te fac celebru în blogosferă!

Ultraşi spălaţi pe creier cu pipi de Guru Bivolaru, priviţi partea bună a lucrurilor: puteţi face crop în Photoshop/Gimp/Corel/cacamaca, ca să vă puneţi moaca voastră ! (vezi modelul de mai jos) (more…)

Aşa cu ne-a obişnuit, PD-L -ul  mizează şi de această dată pe votul analfabeţilor, altfel nu-mi explic de ce pe messengerul de la mine din urbe circulă următorul mesaj:

VOTATI PDL MERITA UITATIVA SI VOI IN CE GUNOAIE TRAIM NOI DACA NU VOTATI PDL DATI MAI DEPARTE POATE ALTI VOR SA VOTEZE 

 În primul rând, corect din punct de vedere logic (gramatical vorbind, textul e varză) era ”alături de ce gunoaie trăim”, afirmaţie care, venind taman de la propagatorii acestui mesaj, se constituie într-o veritabilă autocaracterizare. Trage-v-aş în ţeapă (prin cavitatea bucală) !

E ora 12:45 şi eu nu pot să adorm, cu toate că noaptea trecută am fost la ziua unui coleg şi -cumulat- nu am dormit mai mult de 5 ore în ultimele două zile. Beau un ceai negru, citesc ceva interesant despre cum să subtitui un certificat SSL şi astept ora 1, ca să urmăresc reportajul despre ”Triunghiul Bermudelor”, difuzat pe National Geographic. De aproximativ un sfert de ceas, vecina de la 5 târâie ceva pe parchet, provocând un zgomot agasant. Nu e cadavrul bărbatului ei, pentru că n-are aşa ceva şi nici al vre-unui amant, pentru că-i o babă frigidă. Cel mai probabil, în nesimţirea ei târâie masa, ca să-i deranjeze pe vecini, la fel cum a făcut şi-n multe alte dăţi…

Faptul că mirifica mea urbe e condusă de tâmpiţi, nu mai e un lucru nou pentru nimeni. Ajunge să te uiţi la faţa primarului schimonosită de vidul din cutia craniană, ca să te convingi că aşa un om nu e în stare să gestioneze corect nici măcar un ştrand, darămite o urbe proclamată pe sub mână ”municipiu”. Spun ”pe sub mână”, pentru că nu întrunea toate criteriile necesare pentru a-şi schimba titulatura din oraş în municipiu, dar interesele şi orgoliile au primat. Despre beculeţele penibile ale primarului cu mai puţine clase decât numărul cd-urilor mele nepiratate, am mai discutat şi-n alte dăţi, punând accentul mai ales pe felul în care specimenul din fruntea urbei a reuşit să manelizeze Craciunul. Ei bine, deşi suntem la jumătatea lunii martie, deştepţii de la Enel au uitat să taie sârmele unei instalaţii, aşa că pe o stradă de la mine din cartier e un Craciun perpetuu. Cel mai trist aspect al acestei comedii cu proşti aflaţi în funcţii de conducere e faptul că, de când a dat căldura, copiii maneliştilor din cartier se strâng sub beculeţele primarului şi-l strigă pe Moş Craciun. Având în vedere că e an electoral, Moş Craciun e posibil să-ţi facă apariţia, în persoana primarului, călare pe o sanie vopsită în culorile PSD-ului şi trasă de consilierii pupincurişti.

Evident, urbea mea este fictivă, la fel ca oraşele de provincie din opera lui Caragiale. Bătrâna coardă care-şi face deja campanie nu există în realitate, primarul şi restul personajelor sunt totalmente imaginare, pe mine mă interesează bunul mers al societăţii şi nu-n ultimul rând, poza de mai jos nu are niciun fel de legătură cu textul de mai sus, adică nu reprezintă sub nicio formă locaţia fictivă la care făceam referire anterior.  Primarul e deştept- dacă-i pui o carte  în mână, o duce la gură. Obiceiul ăsta l-a  preluat de la nevastă-sa. (more…)

Un bun prieten mi-a atras atenţia că, mai nou, cocalarii plecaţi la adunat verdeaţă prin ţări străine pot să-şi procure manele legal, de pe amazon.com . Trebuie să recunosc totuşi că am fost puţin decepţionat atunci când am constatat că amazon.com nu vinde şi accesorii de tunning pentru Dacie, Olcit şi Aro…

Mi-am făcut un ”3 în 1 Strong” de la Jacobs, cu apă clocotită, aşa cum scrie la carte. Problema-i însă că - a dracu! - imitaţia aia de zahăr refuză să se dizolve, asta indiferent de cât de mult amestec. Practic, tind să cred că, de la frecarea cu apa, mi s-a subţiat linguriţa, asta în timp ce zahărul blindat, cu consistenţă de kevlar, stă ferm pe poziţii, sfidându-mi autoritatea de consumator care se aşteptă ca împuţiciunea aia de 3 în 1 pe care a dat banii să fie solubilă în apă clocotită! La cât de tare e zahărul din pliculeţul ăsta de Jacobs, poţi asfalta cu el Autostrada Soarelui, având certitudinea că o să ţină mai mult decât Autobahn-ul nemţilor.

În mod cert asta-i o cafea făcută special pentru UDMR-işti, ca s-o dizolve în acid sulfuric.

Rupt de lene şi plictisit de vremea de afară, m-am trezit cu cearcăne la ochi (dormisem doar 5-6 ore) pe la 11 şi ceva dimineaţa. Cu-n gest de lehamite supremă, am pornit televizorul şi mi-am tras perna mai sub cap, ca să stau comod. Dezastru! Televizorul a pornit pe iRealitatea TV, p(r)ostul TV cu cei mai mulţi deontologi certaţi cu limba română, cu logica şi bunul simţ. Văzând-o pe-o duduie care se plimba prin casă, am mulţumit Zeului UPC că nu-i reluarea emisiunii deontologilor Dinescu, Tănase ori Turcescu, ca să-mi strice ziua. Fericirea a fost însă vremelnică, dacă stăm să ne gândim că-n mai puţin de 3 minute de vizionare, duduia în cauză, care se scremea să ne prezinte cocioaba ei, a zis ”etnic” în loc de ”rustic” şi, referindu-se la două paturi aflate în aceeaşi cameră a grăit - ”convieţuiesc împreună”. Ruşine bă (adică făăăăă), că-ţi zici dizainăr şi nu eşti în stare să legi trei cuvinte între ele, fără să aduci ofense limbii naţionale. Pe lângă asta, nici nu ştie să gătească- a recunoscut chiar ea, zâmbind detaşat, de parcă-i un motiv de laudă. Bibelou de porţelan…

Ştire de ultimă oră: Televizorul domnului Pruteanu tocmai s-a sinucis. Ultimele sale cuvinte au fost “SOV-ule, mânca-mi-ai mufa!”.

După ce zilele trecute mi-a îngheţat scăfârlia sub şapcă, astăzi m-am trezit cu fulgi pe pervaz. Ninge des şi agresiv, de nu vezi la mai mult de 15 metri. Într-adevăr, e ”doar” 15 februarie şi iarna are tot dreptul moral să se desfăşoare pe plaiurile mioritice , dar până acum eram obişnuit cu un februarie cu iz de primăvară târzie. Anul trecut, cam pe vremea asta, mergeam cu bicicleta în foiţă şi nici nu-mi îngheţau mâinile pe ghidon. Acum trebuie să-mi iau şapca cu ”urechi”, ca să nu-mi îngheţe inteligenţa. Ironic e că ieri am cumpărat un bucheţel de ghiocei …

Probabil vă-ntrebaţi de ce la ora asta nu sunt la şcoală. Pentru că de ţara asta se alege tot mai mult praful şi pulberea şi învăţământul nu face excepţie. Astăzi avem ore de la 13:00, pe motiv că până atunci, mirificul meu liceu fără hârtie igienică la budă, găzduieşte un simpozion de ecologie. Ştiţi voi, genul acela de activitate unde se prezintă lucrări plagite, imprimate pe zeci de foi, lucrări care-n mod invariabil tratează şi problema defrişărilor masive. Facem ore de 30 de minute, cu pauza de 5 minute. Ca la balamuc.