Sau ce poţi să faci cu o imprimantă veche, două routere Fon şi un bagaj bogat de cunoştinţe.

Pentru că talentul mă chinuie la intervale regulate, zilele trecute am distrus un bec perfect funcţional, i-am dat o gaură în fund şi-am băgat în el un bec de 6V. Mai apoi, l-am pus pe birou, ca să-l admir în liniştea nopţii. Ce-a ieşit, vedeţi mai jos.

Atenţie! Nu încercaţi aşa ceva acasă! Hacky e un frecător de mentă cu experienţă în domeniul activităţilor menite să suplinească lenea de carte (cu sensul de ”şcoală”, că-n rest îi place să citească şi să filosofeze în pustia minţii sale mirobolante). De asemenea, subsemnatul are o experienţă vastă în manipularea becurilor şi plăsmuirea de kitsch-uri alimentate electric (vezi lumânarea cu LED) .

După articolul fulminant, unde vă prezentam o modalitate pur românească de a monta un card-reader într-o carcasă proiectată de nişte chinezi idioţi, iată c-a venit vremea să vă prezint o modalitate la fel de românească de a schimba vechiul ventilator de la sursă, cu altul nou. Hai, lectură plăcută!

Să vă spun pe scurt cum stă treaba cu sursa mea de suflet. Contrar credinţei generale, nu am o sursă brand-name ca Antec, Thermaltake, Zalman, Akasa, etc şi asta nu pentru că nu puteam să-mi cumpăr una, ci pentru că pur şi simplu era absurd ca un sistem mediocru să beneficieze de un astfel de tratament. Aşadar, am o sursă Trojan PurePower de 350W- nu vă lăsaţi influenţaţi de nume, e chinezărie get-beget. O am din 2002 şi-n perioada asta a trecut prin două sisteme, sistemul actual fiind al treilea pe care-l deserveşte. În toată perioada asta, mi-au trecut prin mână cred că mai mult de 4-5 surse mult mai potente, mai silenţioase, cu un wire management superior vechiturii mele, dar de fiecare dată le-am dat mai departe. Întotdeauna am fost adeptul ideii ”nu schimba ceva ce funcţionează perfect” şi exact în aceeaşi situaţie s-a aflat şi sursa mea de suflet, cu un wire manegemnt făcut la finele lui 2003, cu bandă de izolat galbenă; asta se întâmpla pe vremea când nici nu visam la surse modulare, la kituri de wire management şi trebuia să-mi fac singur cablurile IDE rounded. După cum v-am zis, sursa mea a trecut prin două carcase, spre a-şi aroga locul şi-ntr-a treia. A funcţionat de fiecare dată ireproşabil, deşi de multe ori cei 350W ştanţaţi pe cutia metalică, îşi regăseau corespondentul şi-n hardware-ul utilizat. I-am schimbat ventilatorul de două ori şi asta pentru că nu sting calculatorul decât atunci când nu am curent şi ventilatoarele sunt în general primele care clachează (deşi am încercat pe cât posibil să cumpăr FAN-uri pe ball bearing, nu sleeve). De primele două ori, am găsit ventilatoare pentru sursă, adică de 80mm, dar mult mai subţiri decât cele clasice (şi cu profil rotund într-o parte). A treia oară însă nu am mai avut baftă să găsesc şi a trebuit să improvizez…

În weekend, ca de obicei, îmi omoram timpul pe la PC. Într-o primă fază am remarcat un ţiuit enervant, pe care l-am catalogat drept fiind produs de unul dintre ventilatoare. Folosindu-mă de simţul auzului, am localizat ţiuitul ca provenind de la sursă. Am oprit cu mâna ventilatorul, lămurindu-mă pe deplin că el e sursa zgomotului. Cu ocazia asta, am remarcat şi că antrenează un flux foarte mic de aer, semn că e pe ducă. Bun, nu-i nici prima oară nici ultima când trebuie să înlocuiesc ventilatorul unei surse. Problema-i că nu am găsit un ventilator conceput spre a fi montat într-o sursă şi a trebuit să mă mulţumesc cu unul ”bun la toate”, de 80mm. Pentru că-mi plac beculeţele, am cumpărat unul cu leduri multicolore (care ‘zda mă-tii le cumperi pe toate alea cu leduri albastre sau roşii?). 13RON,Quantex, single ball bearing -pomană curată. Acum urmează partea cea mai frustrantă: aşa cum preconizasem, ventilatorul e prea lat ca să încapă în locaşul destinat. Aş putea să mut placa cu circuitul puţin mai în spate şi să-i fac loc, însă e prinsă în patru puncte, cu distanţiere din cauciuc şi relocarea ei e un procedeu destul de sisific. Cioplirea ventilatorul nu este o soluţie- plasticul e casant din cale-afară, plus că risc să-l descentrez şi să-l fac să ţipe mai tare ca motorul ţăranilor care se plimbă cu SUV-ul prin oraş. Pentru că n-am dus niciodată lipsă de idei tâmpite şi-am fost elevul cu media cea mai mică la lucru manual, am decis să-l montez în exterior. Cinci minute mai târziu, lucrarea mea de mare angajament era finalizată . Cum nu putea să meargă totul ca pe roate, mi-a fost dat să constat că ventilatorul montat astfel, împiedică sursa să intre corect în locaşul destinat. Cred c-am simţit acelaşi lucru pe care l-au simţit şi dobitocii din Braşov, care au cumpărat un autobuz mai lat decât strada, însă, spre deosebire de ei, eu i-am dat de cap. Cum? Simplu- am pus mâna pe cleştele de tăiat tablă, am îndepărtat celulita carcasei şi-am tăiat şi două dintre urechile de prindere ale ventilatorului, ca să se potrivească perfect. Mi-am admirat creaţia, am savurat o ceaşcă de cafea, am înjurat la Băsescu (am şi eu un tic, ca tot omul!) şi-am făcut câteva poze pentru posteritate… ok, şi pentru voi, ca să-mi admiraţi geniul. Poze, băh!

(more…)

În urmă cu vreo patru zile, am cumpărat un card reader, cu intenţia de-al utiliza la modarea unui router Linksys WRT54GL (SD mod). Pentru că n-am avut timp să-mi duc proiectul la capăt şi între timp am decis să abordez problema mult mai uşor, folosind şmecheria cu conectorul floppy, am rămas cu card readerul respectiv pe cap. Ca să nu-l ţin aiurea prin sertar, am decis să-l pun la PC, deşi nu aveam neaparată nevoie de aşa ceva (camera o conectez prin cablu de date). Pentru că geniile care au proiectat carcasa mea s-au gândit să ofere un singur bay pentru floppy (am uitat să vă zic- readerul e de 3.25inch, deci nu se brodeşte cu un bay de CDROM) şi si pe ală să-l pitească bine, ca să se asigure că acolo nu poţi să pui decât o unitate floppy, a trebui să găsesc o altă soluţie de prindere. Puteam să decupez frumos un cover de la bay-ul de CDROM, însă necesita prea multă muncă şi mă vedeam nevoit să distrug stickerul meu cu Ubuntu (cred că trebuie să pun unul cu Fedora ). Aşadar, am apelat cu incredere la bunul meu prieten, scotch-ul incolor, pentru ambalaje. Dând încă o dată dovadă de amabilitate, s-a oferit să lipească trainic card readerul de panoul lateral al carcasei şi să structureze cablurile din spate.

Nu e cea mai practică metodă, nu e cea mai arătoasă, însă funcţionează de minune. Poze, ceva mai jos (mai pe seară, voi pune ceva poze cu unitatea mea, tip pom de Crăciun. Nu de alta, dar tot am supus-o la o sedinţă foto acum câteva săptămâni zile). Apropo, să-mi amintiţi să-njur la ministrul-zidar Adomniţei şi la noul pachet de legi, iniţiat de arătarea asta.
(more…)

lumânarea mea cu LED, despre care vorbeam aici. Lămuriri:

- poza se află puţin mai jos şi reflectă, ca de obicei, geniul meu fotografic
- iniţial, am folosit un LED galben, de 5mm. Mai apoi, pentru că nu dădea destulă lumină, l-am înlocuit cu un bec cu incandescenţă (de 6V) , provenit de la o banală instalaţie de pom.
- drăcia e alimentată, alături de coolerul pentru mâini, sistemul de iluminat tastatura si un pertuum-mobile chinezesc (momentan, distrus iremediabil, în urma unei cascadorii de pe birou. O să-i ia locul maşinuţa de epocă, pe care o voi dota cu ”neoane” -în realitate SMD-uri- verzi) de un alimentator de telefon mobil (6V). Pentru LED (2.5V) am folosit un rezistor.
- pe spatele lumânării, am prins sârma cu nişte capse de hârtie, ca să nu atârne inestetic
- ştiu ca mouse-ul ăla Benq e execrabil (deşi am dat peste 30lei pe el ), deci nu e nevoie să-mi ziceţi. (more…)

Pe scurt, totul s-a întâmplat ca-n filmele cu proşti: stăteam liniştit în faţa monitorului şi citeam nişte review-uri legate de Mandriva 2008.0, cu care vreau sa înlocuiesc una bucată OpenSUSE 10.3, care-şi dă adevărata aramă pe faţă (da, YaST e încă îngrozitor de lent şi îngrozitor de prost, judecând după modul în care gestionează dependinţele software). După cum vă ziceam, stăteam liniştit pe scaun şi savuram pentru a nu ştiu câta oară măreţia sintagmei ” * the perfect desktop”, când dau să mă ridic, ca să fac un refill la ceaşca cu ceai cafea. Evident, am uitat c-aveam căştile pe urechi şi, firul contractat brusc, a trântit de pământ cealaltă cană goală de cafea, cu sigla Nescafe pe margine. S-a făcut ţăndări, am injurat în gând, mulţumind totuşi Divinităţii ca nu-i ceaşca cu Avram Iancu. Ca să nu mai păţesc chestii de genul, am luat una bucată cablu TV-OUT de 10m (avea probleme la o mufă), l-am dezizolat şi-am reutilizat firele din interior. Acum, căştile mele au un cablu de 4,5m. Nu arată chiar prezentabil, dar măcar am loc de manevre. (more…)

Cred ca ramasesem dator cu cateva poze in urma posturilor anterioare (aici si aici). Asa cum preconizau cititorii, am schimbat in aproximativ o luna 3 spot-uri Philips, toate colorate si destul de scumpe (nu le-am cumparat din acelasi loc, dar oricum, sunt peste 5-6RONi bucata). Dat fiind ca astazi si-a dat si ultimul duhul pe altarul inventiei lui Edison, am hotarat sa NU mai cumpar niciun bec pe care scrie Philips, din doua motive foarte simple: sunt nejustificat de scumpe si in acelasi timp, nejustificat de proaste. Becurile ecologice (cele flourescente) ma obosesc, asa ca am hotarat sa raman in continuarea la batranele becuri cu incandescenta. Initial, am incercat cu un bec de frigider de 15W, care insa s-a dovedit prea slab. Am gasit totusi la unul dintre magazinele de electrice din urbea mea JEGOASA ( la propriu- primarele, daca citesti, pune-i naibii pe aia de la salubrizare sa-si faca treaba: ia aminte de la Ontanu! ) un bec ornamental, tip lumanare, de 40W (pe numele lui DI WEI) cu 1.5RON, ce pare sa fie sursa ideala pentru bias lighting.

Dupa cum probabil veti remarca in pozele de mai jos, am utilizat o simpla dulie de frigider (2RON), o bucata de cablul electric de interior, mansonat, (hai sa zicem 2RON), cativa cm de sarma de cupru pentru sustinerea ansamblului, un stecher(de la 1RON in sus) si banda izolatoare, ca sa prind suportul confectionat din sarma de cupru de firele de la monitor (sau unde ti-e tie mai usor). In total, nu ai nevoie de mai mult de 10RON, adica iesi mult mai ieftin comparativ cu o solutie dedicata de la Ikea, de exemplu. (Daca ai monitorul aproape de perete, poti opta pentru un spot cu tot cu suport). Asadar, mai jos puteti admira opera mea de arta si puteti sa-mi adresati intrebari cu privire la inventia-mi open source (am vrut s-o patentez, dar mi-am amintit de “knowledge belongs to the people” ): (more…)