Astăzi am făcut cel mai inteligent lucru din ultimele 7 zile, adică mi-am oferit condiţii mai bune de căcare (scuzaţi vulgaritatea termenului, dar dacă o tanti a dat o căruţă de bani pe nişte poşete, eu de ce n-aş avea voie să vorbesc vulgar?). Se face că aveam un minicas Sony, cumpărat pe vremea când aveam puţin peste un deceniu de viaţă. Minicasul (adică walkman-ul, pentru ăia mai pretenţioşi) cu pricina m-a servit ireproşabil până ce-a trecut vremea lui şi l-am aruncat într-o cutie din debaraua de pe balcon. După cum aveam să aflu azi dimineaţă, când l-am regăsit accidental, l-am lasat cu tot cu bateriile (două Toshiba AA) în el. În cei peste patru ani de când n-a mai fost băgat în seamă, bateriile alea au curs până la ultima picătură (alcaline my ass!). Deşi mirosea îngrozitor şi era plin de acid (bănuiesc…), arăta în continuare ireproşabil la exterior, aşa că am decis să-i dau o nouă întrebuinţare.

Într-o primă fază am curăţat locaşul bateriilor cu vată îmbibată în acetonă şi contactele cu puţină hârtie abrazivă. Pentru că se încăpăţâna să nu funcţioneze, am pus mâna pe multimetru şi l-am desfăcut, ca să-i iau pulsul. Cum era de aşteptat, scurgerile afectaseră şi o parte din circuit. Pentru că ieşirea audio de la difuzorul încorporat era complet distrusă de acidul din baterii, am anulat-o şi-am măsurat ieşirea jack. Suprinzător, asta funcţiona fără probleme, aşa că nu mi-a mai rămas decât să fac un mic reroute la două fire, să montez walkman-ul la loc şi să mă bucur de el în baie! A, nu v-am zis că intenţionam să-l pun în baie? Problema stă în felul următor: când stau pe tron, iau cu mine playerul mp3, iar când fac baie/duş, ataşez acelaşi player la nişte boxe Lifetec, 2.0. De la un timp mă săturasem însă să tot car playerul cu mine şi-am decis să apelez la o soluţie audio permanentă, îndeajuns de ieftină ca să nu regret atunci când o să fiu nevoit s-o arunc din cauza aburilor, care nu prea se împacă cu circuitele electronice. Pentru o astfel de menire, vechiul meu walkman de la Sony părea ideal, mai ales că prinde excelent posturile de radio din banda FM. L-am prins frumos cu o agăţătoare de cuier şi le-am zis alor mei să-l lase acolo, ca să pot asculta ştirile de fiecare dată când stau pe tron ori mă bălăcesc. Că tot a venit vorba de statul pe tron, uite c-ajungem şi la subiectul principal al acestei însemnări absolut plictisitoare… (more…)

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,
Tiraţi-vă în Congo, căci Patria e damnată!

@!@ A reînceput şcoala şi-odată cu ea, surghiunul elevului român pus faţă în faţă cu un întreg amalgam de informaţii inutile şi absurde. Peformanţa pluridisciplinară duce într-un final la plafonarea şi mediocrizarea individului.Din păcate, tot mai puţini conaţionali sunt conştienţi de aceste sechele tragice ale excesului de zel didactic şi asta în condiţiile în care tânărul român, dorit a fi un ”hommo universali de tip Renascentist”, este tot mai ineficient şi tot mai prost cotat pe piaţa internaţională a muncii. Provincializarea României a atins apogeul şi nu mai e nimic de făcut. Eventul, putem să le tăiem venele celor care se fac vinovaţi de această stare de fapt… nu de alta, dar măcar să nu le dăm satisfacţia de a le avea lungi.

@!@ Astăzi am mers la vechea librărie de stat, transformată pe jumătate în magazin de telefoane mobile. La ghişeul Vodafone erau doi clienţi, în timp ce la tejgheaua librăriei, ioc muşterii. Am cumpărat ”Viaţa pe un peron”, de Octavian Paler. Vânzătoarea s-a ridicat greu de pe scaunul unde-şi sorbea cafeaua, semn că timpul scurs de la plecarea ultimului client a fost îndeajuns de lung încât să-i amorţească picioarele. Am intenţionat să cumpăr şi ”Autoportret într-o oglindă spartă” de acelaşi autor. Nu mai avea- mi-a spus că primise doar trei exemplare.Ciudat, îmi zic în gând, reperând pe un alt raft cel puţin zece volume din ”romanul” ”Orbitor” al lui că-că Cărtărescu (scuzaţi-mi stângăcia, dar dau în bâlbâială atunci când vorbesc despre un aspirant la Premiul Nobel).

Cartea a costat 30 de lei. E albă, editată impecabil şi prezentabilă, iar atunci când o deschizi îi scârţăie cotorul şi răspândeşte un miros de hârtie nouă, cerată. Cu toate acestea, alocaţia de stat, această subvenţie jenantă pe care statul o acordă spre umilirea cetăţenilor, este de 25 de lei. ”Puneţi taxe maxime pe cultură şi-o să … ”. Mă opresc aici cu citatul din Paraziţii (aştept continuarea într-un comentariu). (more…)

Nuţi Udrea a împlinit 34 de ani, prilej cu care internauţii i-au adus un pios omagiu pe blogul unde subiectul nu se acordă cu predicatul. Ca să vă destindeţi, iată ce-i urează lumea:

Felicitari pentru ziua de nastere si pentru gustul rafinat pe care-l dovediti atunci cand e vorba de partea barbateasca! ( Cocoş o să se simtă măgulit- n.r. )

La Multi Ani, Elena! Iti doresc aceeasi putere de munca, putere de seductie si sanatate. Cat mai multe din visele si planurile tale sa se implineasca in anul care vine si, nu in ultimul rand, sa ai un an de care sa-ti amintesti. Cu placere! (Ăsta ori nu ştie să pună punctul unde trebuie, ori e debusolat rău de tot -n.r. )

Multe felicitari cu ocazia zilei de nastere! Ati bucurat-o enorm pe sotia mea, care, desi e cu 2 luni mai in varsta cronologic, arata cu 10 ani mai frageda biologic! (Bravos băh! Să-nţeleg c-aşa subtil, spui că nevastă-ta, deşi e mai bătrână decât Nuţi, arată mai bine decât ea - n.r. )

Un an cu multe impliniri pe drumul pe care l-ai ales! Sintem mindri de tine si te admiram. (Să nu-ţi faci chip cioplit şi niciun fel de asemănare a unei blonde, să nu te închini ei şi nici să nu o admiri. Admin, adică ”amin”! -n.r. )

La multi ani, dna Udrea. Sa va bucurati de tot ce este frumos in viata, alaturi de cei dragi. (Din toată urarea, reţinem doar esenţialul: DNA -n.r.)

la multi ani! ma bucur pt d-vs….sa aveti parte numai de reusite..!!!! (Sentimentul e reciproc- şi dumneaei se bucură că tu priveşti viaţa printr-un geam de Mercedes… din exterior -n.r.)

La multi ani si copii multi. Ar fi mai bine pt Ro daca v-ati ocupa de cresterea copiilor, decat de politica! (Mai bine pentru economia naţională, mai rău pentru generaţiile viitoare -n.r.)

La multi ani alaturi de cei dragi,si sa continuati tot asa! Se pare ca aveti potential. (asta-mi aminteşte de bancul ăla cu ”obrăjorii mei, ochişorii mei şi puterea mea de muncă” -n.r.)

Mai e pe-acolo şi unul mahmur rău, care scrie cu majuscule şi semnează Călugărul Pedofil (scuzaţi, Teofil). Ăsta o numeşte pe Nuţi ”zeiţa revoluţiei portocalii”.

Senzațional, cum ar exclama Ogică și Dan Diaconescu: Nimfa din Pleșcoi și-a tras (scuzați valențele) blog! Păi, era și culmea- virulul ‘nea Nelu are blog și ea, profesoară universitară, sfătuitor de taină a lui Popeye Turmentatu’ și soție de cocoș, să nu aibă? ”Iubi, vreau mașină de-aia de 1000 de cai, cum are Monica. Îmi iei?” așa și cu blogul: ”Are Adrian, are Nelu… auzi mă, are până și Prostănacul. Vreau și eu!”. Și unde pui că n-a fost nevoie de 5 zile, de apă, lut și cuvânt, ci doar de wp-install.php .

L-am privit de sus, l-am privit de jos și chiar din dungă (prilej cu care-am constatat că display-ul de la laptop are unghiuri de vizibilitate mici) - blogul e neinteresant, neinspirat, neinspirant, plat, sec și-n ultimul rând manipulator (pun capăt apelativelor din respect pentru limba română). Singurul lucru care-ți trezește interesul e poza alb-negru din header, care-mi amintește de reclama aia absolut tâmpită la vin de masă sau nu știu ce dracu. Pe scurt, e vorba de o fătucă ce coboară din avion, de niște reporteri din anii ‘70, de un nebun călare pe tractor care tot strigă ”mi belo, amore” și face semne sexuale disperate. Într-un colț, stă retras unul pe care-l iei la prima vedere drept Carlos Șacalul- ochelari de soare pe jumătate de față, freză macho (adică gay), costum negru impecabil, papuci strălucitori (nu par totuși ciocate de manelist) și-un aer de detașare ce sporește misterul. Duduia coboară pe scări și-și pune foalele în cap, nebunul cu tractorul strigă-n depărtare ”mi belo!”, ziariștii fac poze ca apucați de convulsii, în timp ce Carlos schimbă priviri complice cu ea. Mai apoi, nu știu cum se face, dar Carlos ajunge într-un elicopter de care agață statuia lui Lenin; de la o vilă, zeci de dudui fac cu mână și strigă ceva ciudat într-o limbă pe care telespectatorul oricum nu o pricepe. Carlos le întoarce gestul și se apleacă peste bord ca să se dea mare în fața bustului lui Lenin. Într-un final, spre bucuria telespectatorului care așteaptă continuarea la ”Dan Diaconescu”, cei doi protagoniști trec în ultimul stagiu, un fel de fântână publică, unde duduia se bagă în apă până la brâu și-l cheamă și pe Carlos, ca să desăvârșească aceast act clar de voieurism.

Așa cred că-i și cu Nuți din Pleșcoi. Se visează și ea adorată exact ca aia din reclamă, de un tractorist nebun, sute de fani, zeci de reporteri și Carlos Șacalul, care-i aduce în dar bustul lui Lenin. Prin deducție logică, Carlos nu poate să fie decât Popeye, omul care se luptă cu mogulii și oligarhii, este trădat de cei 322 și de vechiul lui prieten, Călin. Nuți-l vede ca pe un Edmond Dantes, care, după ani de mizerie și lupte interminabile cu hoții, găsește comoara lui Anania și se întoarce la ea, aducându-i în dar bustul lui Ilici. Pe Nuți n-ar supăra-o tutuși nici tractoristul nebun, care aduce puțin a Orfeu, amețit de respirația lui Verlaine.

Acum e cert, Nuți mă privește de acolo din header. M-am dat la stânga, m-am dat la dreapta- ochii nimfei mă urmăresc mai ceva ca ”Ochii din sertar” ai celor de la Cargo. Când am dat să plec, a vărsat o lacrimă ce-a șters jumătate din containerul css, și-a stricat layout-ul paginii. Am vrut să-i șoptesc ”mi belo”, să-i mângâi pixelii și să o invit la o baie în fântăna publică, însă diferențele sociale fac imposibil acest demers: Nuți stă la bloc, la apartamentul 1, deci la parter și nici nu cred că are gratii la ferestre. E mult prea puțin pentru aspirațiile mele și unde mai pui că am o fobie legată de posibilii pretendenți ce pot să sară pervazul, nebunul cu tractorul și de reporterii exaltați. E bine totuși că i-am aflat numărul de mobil- o s-o sun în miez de noapte ca s-o întreb cât e ceasul, după care o să sar repede la compiuter și o să apăs “syncronize with Nuți’s clock”, ca să împărțim aceeași realitate temporală.

Am înscris-o pe bunica la tombola Nimfei din Pleșcoi și-am răspuns în locul ei la cele două întrebări. Dacă am norocul să câștig marele premiu, o trimit pe bunica la Parlamentul European să-mi aducă acadele și vată pe băț. Dacă iau premiul II, păstrez eu laptopul și-i dau bunicii ceasul cu cuc de pe perete, iar de câștig locul III, țin pentru mine iPod-ul și-i dau bunicii playerul meu Teac, ca să asculte cântece bisericești de fiecare dată când vorbește Băsescu la TVR1. Premiul de consolare, un tricou cu pede, îi revine în totalitate bunicii, ca să-și facă spălătoare și cârpe de praf.

PS: un prieten- ”Bă, dacă mai înjuri mult la pedişti, te fac pierdut ca pe Elodia!”

Ba mai mult Udrea sustine ca sotul ei are chiar o cerere de concesiune la Primaria Capitalei care nu îi este luata în considerare de mai bine de doi ani. Udrea crede ca atacurile la adresa lui Cocos au aparut tocmai din cauza ca ea spune lucrurilor pe nume si deranjeaza anumiti politicieni. (Antena3)

Bun, asta am priceput. Dar ce face cu lucrurile carora nu le stie numele? Le duce la gura? Si chiar asa, cum de-si permite statul asta sa-l persecute pe alde Cocos, adica scuzati, sa-l trateze ca pe un om de rand (adica muritor)? Pe el, care spunea cu mandrie -”Suntem prea putini oameni de valoare in tara asta, ca sa ne certam intre noi”. Monser, nu stiu de ce, dar mata incapi in fraza asta, undeva dupa punct. Sau, ma rog, poate se referea la sistemul manelist de nonvalori -”valoarea mea, valoarea mea”. Si, pe final (nu de alta, dar ma trece o nevoie fiziologica ce implica statul pe tron), ce cauta Elena din Troia la Cotroceni, in miez de noapte, cand porumbitele lui Eminescu “dorm adormite sub o vita”? S-a ars siguranta marinarului si-a mers s-o schimbe (nu va ganditi la tampenii, ma refeream chiar la siguranta fuzibila, de la tabloul electric. Da, cica se arde de fiecare data cand Base vrea sa-si onduleze parul…hmmm) ?

Oameni buni, daca ajung IO presedinte, o sa fie dezmat national: Linux Fest si RoBlogFest (sau RoBlegooFest, ca sa multumim tot poporu’) se vor tine in Sala Unirii.