No, aşa ceva-i de neconceput! Am văzut că la tot mai multe dugheni IT, vânzătoarele sunt pipiţe care cel mult ştiu să deseneze în Paint şi să schimbe background-ul cu unul mai fluffy, cu ursuleţi, căţei şi inimioare sclipitoare. Astăzi i-am explicat timp de 5 minute unei dudui că IO vreau acumulatori R3 nu R6. Văzând că nu pricepe aşa, i-am zis  placa aia cu AAA şi AA, pe litere, ca să nu creadă pepuşa că încerc să o agresez sexual. În cele din urmă mi-am călcat pe lene, am scos mâna din buzunar şi am arătat spre raft, zicând pe-un ton ironic, deşi ea l-a preceput probabil drept condescendent - ”alea-s!”. A făcut ”hihihihi”şi mi-a dat acumulatorii.

Apăi, să mă …. pe mentalitatea ălora care angajează pipiţe pe post de vânzătoare cu încadrare de ”consultant vânzări” ! Magazinele IT nu-s show-uri cu maşini, ca să le animaţi cu dudui simpatice, care pricep diferenţa dintre baterii doar dacă le exprimi diametrul fiecăreia în ţoli şi-o măsoară cu gura (să mă scuze doamnele care-mi citesc blogul ). Io-l vreau pe roackărul ăla pletos, cu care puteam discuta despre chipseturile plăcilor de bază şi latenţele memoriilor. Huoooooooo! Ţara asta se pipiţizează (adică se umple de pipiţe) tot mai tare…

Ţin să le mulţumesc mirobolanţilor angajaţi RDS pentru promptitudinea de care au dat dovadă, având nevoie de aproape 24 de ore pentru a schimba un amărât de switch Trendnet, cu 8 porturi, de-ăla de-l găseşti la mai puţin de 40 de lei. Drept urmare, până azi la amiază n-am avut nici internet şi nici reţea, ceea ce mi s-a părut cu adevărat sublim în condiţiile în care nu am întârziat niciodată cu achitarea facturii şi le-am legat eu firele de la switch înapoi la tabloul electric, când nu ştiu care din vecini le-a smuls şi ne-a lăsat fără internet. Mersi băi, aceştia!

Urăsc KDE4, imprimatele Epson Stylus Cxx, CodeBlocks, maimuţele ISP-iste care cred că le ştiu pe toate, Wordpress 2.5, Tomboy şi infuzia de Mono din Gnome şi nu-n ultimul rând, cafeaua naturală de la Elite (Jacobs ftw!).

Firefox crapă, adică-şi dă cu de la sine putere un kill -9. Repornesc browserul şi, supriză, nu-mi mai face restore la sesiune. Firefox 2.0.0.12, ultima versiune, aia de repară o grămadă de buguri, aia de e mult mai instabilă decât precedentele. Enervat la culme, am trecut la Epiphany, cel puţin temporar. Revin mâine la blogging, dar până una alta, ţin să vă anunţ că la mitingul lui Cozma n-au fost nici 50 de oameni. Ştiu eu, din surse sigure

 Sunt ferm convins nu numai că Terra e condusă din umbră de o civilizaţie extraterestră superioară, dar şi că în România se dezvoltă o adevărată mafie a automatelor de cafea. Să vă spun cum stă treaba.

Acum câteva luni au pus unii în holul liceului un automat de cafea, produs probabil pe la începutul anilor ‘90, judecând după astectul retro. Pe lângă asta, nu ştia să lucreze cu bancnote de un leu, ci doar cu monede de 50 de bani şi, colac peste WC (ce-are toată lumea cu biata pupăză?), avea meniul în italiană. Pentru că-n aceeaşi perioadă scandalul cu ţiganii din Italia era în toi şi aveau şi românii cinstiţi de pătimit, am zis să-i boicotez pe macaronari şi sa nu cumpăr cafea de la automatul lor cu meniu în limba maternă (până şi sortimentele de cafea erau în italiană!). Sincer vorbind, boicotul meu s-a bazat şi pe faptul că-n trai şi-n veac nu aveam monede de 50 de bani. După vreo două săptămâni au venit băieţii şi-au schimbat automatul cu-n altul ceva mai prezentabil, tot cu meniul în italiană, însă cu sortimentele de cafea subtitrate şi în română. Pentru că-ntre timp mi-a trecut supărarea pe fraţii italieni, m-am făcut că uit şi de orientarea sexuală a lui Traian şi-am luat o cafea cu lapte. Cum era de aşteptat, avea gust de urină stătută, aşa c-am turnat-o la rădăcina ficusului din clasă. În mod surprinzător, ficusul încă trăieşte.

De atunci, am mai cumpărat doar sporadic cafea de la automatul-macaroană. Pe parcurs, cafeaua a devenit din ce în ce mai bună, paharele au devenit din ce în ce mai mici, linguriţele la fel, zahărul a dispărut şi automatul a făcut o adevărată pasiune din a nu contoriza corect monedele introduse, rezumându-se la a te îndemna în italiană să mai bagi o bucată de metal, deşi băgaseşi deja două. Azi mi-am luat din nou cafea- un expresso. Când am ridicat paharul nu mi-a venit să cred că e plin doar în proporţie de 30%, că nu are zahar (deşi selectasem două doze de zahăr)şi că linguriţa de mestecat e acum doar o banală bucată de plastic inform şi cu valenţe cancerigene. Ca tacâmul ororilor să fie complet, cafeaua mea expresso avea un veritabil gust de cafea normală, adică urină de hepatic, doar că-n cazul în care optam pentru cafea normală, primeam un pahar pe jumătate plin, nu puţin peste sfert ca în cazul aşa-zisului expresso filtrat prin gaura unei macaroane înguste. N-am păţit asta doar eu, ci şi un alt coleg, aşa că-n mod cert avem de-a face cu o mafie a automatelor de cafea !

 Mi-e frică totuşi să ripostez şi mă gândesc cu groază ce s-ar întâmpla dacă aş introduce din ”greşeală” o monedă de un ban. Probabil ar afişa pe display mesajul ”figlio di putana”, ar piui de 2-3 ori, după care, o bâtă de baseball ieşită de undeva din lateralul automatului s-ar înfige la mine în cap…

Tocmai m-am întors dintr-o drumeţie nocturnă (vreau să se ştie că urăsc întunericul!) până la nişte cunoştinţe, unde am avut plăcerea de-a le deparazita PC-ul. Cum era de aşteptat, dobitocii nu s-au sinchisit să repare în totalitate iluminatul stradal, la fel cum nici primarul nu s-a sinchist să arunce o mână de nisip nici măcar pe gheaţa din faţa blocului unde stă. E de prisos să spun c-am derapat cu ghetele şi-am ajuns în fund şi, chiar dacă nu era lume pe stradă, l-am înjurat pe primar . Ca tabloul sideral să fie complet, vântul mi-a zburat şapca din cap, pentru că eu, fiind deştept, atunci când afară e frig de-ţi crapă plombele şi vântul zboară ţiglele într-o veselie, port şapcă. Evident, scara unde stau antemenţionatele cunoştinţe era scufundată într-o beznă totală pentru că, aşa cum aveam să aflu, vecinii sunt mult prea mârlani ca să cumpere un bec cu un leu şi preferă mai bine să-şi rupă gâtul pe scări. Noroc că, scobindu-mă adânc prin buzunare am dat peste lanterna mea preferată, subacvatică, anti-şoc şi cu 10 leduri super-flux, asta după ce am constatat că bezna mârlanilor de pe palier e prea intensă ca s-o penetreze display-ul telefonului. La-ntoarcere am mai tras o trântă, l-am mai înjurat pe primar, am strâns şapca ca să nu mi-o mai zboare vântul şi m-am scobit după cartela de la interfon…

• Am dormit mult şi am mâncat alune.
• M-am tuns.
• Am citit Edgar Allan Poe şi m-am uitat la ”The assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford” (cred că o să scriu şi un mic review cât de curând).
• Am scris pe DVD-uri toate cele 7 sezoane din ”The Adventures of Shelock Holmes”.
• Am făcut ordine pe HDD.
• Am celebrat ziua de naştere a lui Ceaşcă.
• I-am înjurat pe primul cârmuitor al ţării şi pe premier.
• Am pus la cale asasinarea pechinezului care latră pe scară în miez de noapte.
• Am privit pe geam cum zăpada ce cade de azi dimineaţă îmi spulberă iluzia primăverii.
• Am citit tâmpenii despre fantome, vârcolaci, spirite şi alte entităţi. Am dormit cu veioza aprinsă.

Am ajuns să-mi urăsc din nou ISP-ul, pentru faptul că de două zile am internet cu intermitenţe. Mai precis, 5 minute merge şi 15 minute nu am ping nici măcar cu serverul care face routarea. Mda, probabil că imediat după ce postez acest mesaj, internetul meu o să intre din nou în Nirvana celor 15 minute™ .

Back to blogging atunci când o să am internet, nu doar un string de biţi care fug ca nebunii unul după altul şi din când în când se-mpiedică şi blochează toată sârma.

Astăzi urăsc Office 2007, Windows Vista și mai ales, urăsc Equation Editor. Erăsc și Math de pe OpenOffice.org, urăsc orice are legătură cu procesarea de texte și nu se cheamă Vim, Gedit ori Emacs. Urăsc să fac treabă de secretară… Urăsc proiectele tâmpite pe care trebuie să le pregătesc pentru școală și mai ales, urăsc faptul că trebuie să scriu 3 pagini despre ce face formul HelpProvider în Visual C# și să exemplific printr-o aplicație absurdă. Cred c-o să fac primul help din lume, care o să afișeze ”dolore ipsum Adomniței sugus mi falus” atunci când îl accesezi.

Înainte de vacanța a trebuit să prezentăm la religie un referat intitulat ”Vămile văzduhului”… în clasa a XII-a, la mate-info. Și mai apoi se-ntrebă lumea de ce ies generații de tâmpiței pe bandă rulantă. Învățământul e la pământ, la fel ca orice din mirifica noastră țară, furată de toți borfașii inculți ce s-au perindat prin jilțurile de piele, din ‘89 și până-n prezent. Ăștia au făcut mai rău acestui popor decât domniile fanariote si austro-ungarii la un loc! Și-ăsta e doar începutul- sunt tot mai puțini profesori cu vocație și-n fruntea Ministerului Educației oameni tot mai alienați mintal, alfel nu-mi explic cum de-au reușit să tranforme învățământul românesc întro hazna urât mirositoare. Sincer, îmi pare rău de profesorii cu adevărat valoroși, care-și numără în fiecare lună leafa liliputană, în condițiile în care merită de 3-4 ori mai mult. Dar, despre ministrul-zidar o să vorbesc mai pe larg zilele viitoare, când o să-l tăvălesc cu tărtăcuța aia lipsită parțial de păr (ca și de creier, de altfel) prin nămol. Ministrule, blogul ăsta o să se țină de tine, mai scai decât se ține prostia!

PS: spurcăciunea asta de Office 2007, la design->equation tools->basic math symbols nu are simbolul pentru compunere (da, cerculețul). Păi, mama lor de developeri, compunerea a două mulțimi nu-i operație matematică de bază? Să-l folosesc pe o nu este o soluție… cerculețul trebuie să fie mai mic decât restul literelor și nu mi se pare o normal să micșorez fontul, încercând să suplinesc prostia developerilor. Era chiar atât de greu să pună un cerculeț?

Acum aproximativ trei zile am facut un sudo apt-get upgrade, mi-a instalat nişte kernel modules şi alte porcării care cereau un system reboot, cândva. I-am spus c-o să-i fac catârul (vorba Buzucăi, bine c-am scăpat de ea din PRM!) când o să am eu chef, dat fiind că acel reboot nu era imperios necesar (doh, e Linux nu Windows!) şi plus de-aia aveam un uptime de 17 zile, aproape un nou record pentru un PC legat la reţeaua Electrica, fără UPS. Azi dimineaţă, după ce-am studiat mai bine de două ore nişte chestii patetice la matematică, am zis să mă relaxez uitându-mă la Austin Powers (1997, primul film). Bun, trag jaluzelele, îmi iau ceaşca de cafea în braţe şi dau play. Surpriză: sistemul se restartează, dar nu capul lui, ci ca şi când i-aş fi dat eu reboot. Mă uit în loguri şi constat că intr-adevăr a fost un reboot legitim, iniţiat de sistem. Păi bine monşer, dar de când alege Ubuntu în locul meu? Oricum nu-mi surâde ideea că Gutsy o să vină cu Compiz on by default şi, dacă Bubunţii mai îmi fac încă un pocinog de genul ăsta, trec definitiv şi irevocabil pe Debian.

Mda, a început şcoala şi sunt mai ocupat decât anticipasem…