Undeva în gara din Suceava… eu mă crăcănam de râs

În prag electoral, mă simt de-odată important: toţi îmi bagă în poştă pliante, iconiţe electorale, felicitări, broşuri cu platforma-program, mă invită la mici şi bere, la plase cu ulei şi zahăr şi la concerte-n aer liber. Până acum, cel mai harnic a fost actualul primar PSD-ist, poreclit Corneluş sau Porcuşorul Dossia. Prin primăvară, specimenul ăsta patetic îmi asaltase deja cutia poştală cu nişte pliante jalnice ce se scremeau să prezinte aşa-numitele realizări din cei patru ani de mandat: un asfalt aici, unul pe dincolo, mai o cabană la munte, nişte straturi cu flori, nişte terenuri trecute pe persoană fizică… mă rog, chestiuni banale. Dacă la vremea respectivă n-am avut inspiraţia să percutez repede, de data asta i-am făcut-o la guzgan: am strâns felicitările din toate cutiile poştale de la mine din scară (vezi poza de mai jos) ! Ştiţi ce o să fac cu ele? O să şterg ”primar al municipiului ….”, o să scriu ”al vostru nepot/văr/etc, … ” şi-o să le trimit la neamuri. Hai PD-L, bagă-mi în poştă timbre, ca să nu dau banii nici pe alea. PSD-ul a fost generos, mi-a dat plicuri şi felicitări

Cât despre pliantele UDMR-iste, chiar de-or să fie tipărite carton, tot o să le folosesc pe post de hârtie igienică. E o chestiune de principii la mijloc. (more…)

Computer: Monitor, display this document, ok?
Monitor: No prob, boss.
Computer: OK, now it looks like Mouse is moving around so, Monitor, will you move the pointer icon accordingly?
Monitor: Anything you ask, boss.
Computer: Great, great. OK, Mouse, where are you going now?
Mouse: Over to the icon panel, sir.
Computer: Hmm, Let me know if he clicks anything, OK?
Mouse: Of course.
Keyboard: Sir, he’s pressed control and P simultaneously.
Monitor: Oh God, here we go.
Computer: *sighs* Printer, are you there?
Printer: No.
Computer: Please, Printer. I know you’re there.
Printer: NO! I’m not here! Leave me alone! (more…)

Pe forumul Chip, există un thread unde lumea postează screenshot-uri cu desktopul din dotare. În general, forumiştii au wallpapere cu domnişoare despuiate, peisaje, căţei, mâţe, procesoare, logo-uri sau pinguni. Forumistul din poza de mai jos a ţinut însă să-şi pună drept background poza în care dă mâna cu Băsescu, la raionul ”prăjituri” al unui supermarket. Când lumea a început să-l ia peste picior, ultrasul s-a ofuscat nevoie mare şi, după ce şi-a expus în linii magistrale crezul său politic, s-a dus probabil să se culce cu capul pe perniţa lui portocalie, cu gândul la Nuţi din Pleşcoi. Suji bini băi, că te fac celebru în blogosferă!

Ultraşi spălaţi pe creier cu pipi de Guru Bivolaru, priviţi partea bună a lucrurilor: puteţi face crop în Photoshop/Gimp/Corel/cacamaca, ca să vă puneţi moaca voastră ! (vezi modelul de mai jos) (more…)

Când a aflat că Diaconescu e candidatul PSD la Primăria Capitalei, Batman a reacţionat în felul următor: (more…)

(De) azi, 1 aprilie 2008:

• m-am înscris în PD-L
• am renunţat la Linux şi am trecut definitiv la Vista
• am cumpărat ultimul album al lui Guţă
• m-am rugat pentru binele fraţilor unguri
• am pus bazele unui ONG ce luptă pentru drepturile ţiganilor, adică a ”rromilor”
• am militat pentru legalizarea căsătoriilor între homosexuali
• mi-am pus wallpaper cu Elena Băsescu
• nu mai sunt plătit de oligarhul Felix ca să-l înjur pe Băse
• nu mai beau cafea şi ceai negru
• stau la toate orele de religie şi nu mai iau numele trimişilor lui Dumenezu prin şcoli în derâdere (dezvolt mâine ideea)
• iubesc Poliţia Comunitară
• nu mai citesc pe WC
• încetez să mai utilizez reţelele p2p
• îmi arunc toţi cactuşii pe geam
• mă epilez în nas cu lumânarea
• dau admitere la teologie

Îl suspectez pe popa ungur de la biserica reformată de peste drum de reşedinţa mea că mai nou face focul cu cadavre, nu cu anvelope de Dacie, ca până acum. Minoritarul ăsta cocalar (când eram mai mici ne fugărea ca apucatul de fiecare dată când ne jucam pe dealul din spatele bisericii) doreşte-n mod cert să distrugă echilibrul climatic din ţara noastră, altfel nu-mi explic de ce face focul cu tot felul de materiale producătoare de mult fum urât mirositor. Până acum se limita la cauciucurile de Dacie, la papucii rupţi primiti ca ajutor de la fraţii nemţi şi la alte materii plastice menite să elimite cât mai mult dioxid de carbon în atmosfera românilor. Astăzi însă a renunţat la combustibilii antemenţionaţi, în favoarea cadavrelor, dat fiind mirosul de crematoriu nazist ce vine din direcţia casei popii ! Sau poate c-a uitat să dezlipească vulpea de pe unul din cauciucurile cu care se-ncălzeşte, nu pentru că n-ar avea bani să-şi procure lemne ori cărbuni, ci pentru că e un nesimţit cu certificat de autenticitate. Domn perinte, mâncă-mi-ai …. , că-s obligat să-mi închid geamurile din cauza nesimţirii tale! Pe lângă asta, cred că furnalul ăsta cu sutană stă toată ziua pitit după altar şi-l citeşte pe Petofi Sandor, ”poetul” ăla şovin de pe malul Balatonului, de scria despre ”sângele spurcat” ce curge prin venele românilor…

Speranţa moare totuşi ultima, nu-i aşa? Poate că între timp îşi dă popa-furnal singur foc; sau poate că şi-a dat deja şi de-acolo pute-n tot cartierul a crematoriu.

Domnu’ Orban, fi-v-ar flaşneta de râs, luaţi aminte de la Matroz cum se face corect un accident de circulaţie! Nu cum ai făcut mata, de-ai călcat-o pe Elodia pe trecerea de pietoni şi te-ai tirat printre fulgii de zăpadă, ca să nu te prindă Miliţia. Păi de, Matrozul a făcut un accident corect din următoarele motive: nu există o prezumptivă victimă la care să bată turceştii la uşă, familia victimei nu are chifle ca să le dea în cap la turceşti, nu există niciun cetăţean chitit prin balcon care să filmeze scena şi nici o gaşcă de deontologi care să caute cu limba scosă o victimă de pripăşeală. Aşadar…

Popeye, cu trei zile înainte de începerea Summitului NATO, cel mai important eveniment politic găzduit de ţara noastră de la invazia romanilor şi până în prezent, îşi conducea maşina lui de om cinstit, familist şi simţitor la nevoile poporului- un Golf 4 (sau 5, că-s biciclist şi nu le ştiu prea bine). Sincer vorbind, îl compătimesc pe Popeye… putea să-i împrumute ”Gogoşica lu’ tata” una dintre maşinurile ei de fitze, ca să nu-l vadă Bush pe Animal Planet, conducând o maşină de amărăştean, probabil luată-n leasing pe 5 ani. Cum mergea Popeye cu maşina pe bulivar, l-a apucat de-odată nostalgia şi, privind cu ochi mari şi umezi (ca tonomatu’ de Ciutacu) spre balconul primăriei capitalei, a intrat în curul unei Dacii, gest deosebit de obscen dat fiind că a şifonat liniile armonioase ale maşinii românului. Aşa cum vă ziceam, l-a întrebat probabil pe celălalt conducător auto ”cum te simţi bă găozarule?”, după care au plecat împreună la Puliţie, ca să dea declaraţii, fiecare-n felul lui- caligrafie de securist, respectiv caligrafrie muncitorească(ghiciţi voi care cum). Băi, sincer vă zic: mă bucur nespus c-a intrat în Dacie şi nu-n maşina lui Jiji Cruciatul, că la cât de sofisticată e monstruozitatea aia pe roţi, nici nu se clintea din loc. Eventual, Jiji primea un mesaj cu ”new hardware found”, dădea install şi se trezea cu Golful lui Popeye în portbagaj, lângă valiza cu ieuroi, coleţia de brichete ”Zippo” pentru meciurile Steaua-Rapid şi diplomatul cu icoane & cruciuliţe. (more…)

via @rlug

Faptul că mirifica mea urbe e condusă de tâmpiţi, nu mai e un lucru nou pentru nimeni. Ajunge să te uiţi la faţa primarului schimonosită de vidul din cutia craniană, ca să te convingi că aşa un om nu e în stare să gestioneze corect nici măcar un ştrand, darămite o urbe proclamată pe sub mână ”municipiu”. Spun ”pe sub mână”, pentru că nu întrunea toate criteriile necesare pentru a-şi schimba titulatura din oraş în municipiu, dar interesele şi orgoliile au primat. Despre beculeţele penibile ale primarului cu mai puţine clase decât numărul cd-urilor mele nepiratate, am mai discutat şi-n alte dăţi, punând accentul mai ales pe felul în care specimenul din fruntea urbei a reuşit să manelizeze Craciunul. Ei bine, deşi suntem la jumătatea lunii martie, deştepţii de la Enel au uitat să taie sârmele unei instalaţii, aşa că pe o stradă de la mine din cartier e un Craciun perpetuu. Cel mai trist aspect al acestei comedii cu proşti aflaţi în funcţii de conducere e faptul că, de când a dat căldura, copiii maneliştilor din cartier se strâng sub beculeţele primarului şi-l strigă pe Moş Craciun. Având în vedere că e an electoral, Moş Craciun e posibil să-ţi facă apariţia, în persoana primarului, călare pe o sanie vopsită în culorile PSD-ului şi trasă de consilierii pupincurişti.

Evident, urbea mea este fictivă, la fel ca oraşele de provincie din opera lui Caragiale. Bătrâna coardă care-şi face deja campanie nu există în realitate, primarul şi restul personajelor sunt totalmente imaginare, pe mine mă interesează bunul mers al societăţii şi nu-n ultimul rând, poza de mai jos nu are niciun fel de legătură cu textul de mai sus, adică nu reprezintă sub nicio formă locaţia fictivă la care făceam referire anterior.  Primarul e deştept- dacă-i pui o carte  în mână, o duce la gură. Obiceiul ăsta l-a  preluat de la nevastă-sa. (more…)