Sistem de operare: Microsoft Windows CE .net 4.2 Software de navigare: iGO Europa 43 ţări / iGO Europa de EstTip display: TFT LCD cu ecran tactil Rezolutie: 480 X 272 pixeli
Diagonala display (inch): 4.3″
Procesor: Freescale MX21 266 MHz 32 bit microprocesor

Mai multe citiţi pe site-ul Chip, deşi un review complet al produsului o să fie disponibil undeva prin vară. Sincer, m-ar tenta şi pe mine un GPS, mai ales că-n toamnă o să plec din mica mea urbe provincială la facultate (Timişoara?) şi la cât de aiurit sunt, mă pierd literalmente într-un oraş cu mai mult de 10 străzi (cam atâtea-s la mine în urbe, dacă nu pun la socoteală şi potecile care aspiră la titlul de ”stradă” ori ”bulevard”, după caz). Pentru mine, principalul factor în achiziţionarea unui GPS îl reprezintă preţul- cu cât mai mic, cu atât mai bine, mai ales că n-o să-l folosesc intens. Şi, pentru că softul nu o să-l cumpăr oricum (don’t blame me, blame the society! I’m “una victima inocenta” :P), probabil c-o să achiziţionez un GPS (chiar second) de pe eBay. La urma urmei, Google are să-mi dea nişte bani pe care eu tot neglijez să-i revendic. Pe Felix nu mă mai pot baza deja, pentru c-a uitat să mă plătească pentru ultimele înjurături aplicate lui Băsescu…

Vă ziceam acum cale de multe însemnări despre HP-ul meu indestructibil, care a printat mii de pagini cu cartuşul original şi a suportat (estimativ) peste 25 de refiluri. Ei bine, nu a crăpat cartuşul aşa cum era de aşteptat, ci imprimanta: se comportă ca şi când nu ar avea hârtie, îi dau resume (adică să ia o noua foaie din tray), o încarcă până la jumătate, după care iarăşi se plânge că nu are hârtie. Pe lângă asta, nu mai răspunde-n niciun fel la comenzile software şi Fedora 8 & Debian Etch se plâng la unison că n-au o imprimantă funcţională conectată de fiecare dată când încerc să printez ceva. M-am gândit că e din cauza senzorului care semnalează prezenţa hârtiei în tray, dar cum nici driverul nu o vede cum trebuie, mă face să cred c-a trecut pe lumea cealaltă, unde curg fluvii de cositor şi circuitele integrate se scaldă în ele ca să-i oblojească rănile. Deşi mă-ndoiesc c-o să am sorţi de izbândă, mâine când mă-ntorc de la şcoală o s-o desfac, poate-i într-adevăr de la senzorul ăla şi reuşesc să-i dau de cap. Dacă nu, şi-a făcut oricum datoria cu vârf şi îndesat şi-o să am motiv să merg la shopping zilele viitoare. Hmm, mă ataşasem de ea, dar o să mă consolez cu un multifuncţional de la Canon, asta pentru că nu-s sigur cât o s-o mai ducă şi scannerul meu Mustek, pentru care oricum nu am drivere sub Linux ( ScanExpress 1200UB Plus nu-i suportat de SANE).

Pentru că am tot promis c-o să pun ceva poze mai detaliate cu OZN-ul meu şi nu m-am ţinut de cuvânt, am decis să mă revanşez. Menţionez că pozele sunt făcute pentru un forum, înainte de a monta card reader-ul şi ventilatorul de la sursă, aşa că-n momentul de faţă nu reflectă în totalitate realitatea. Probabil că o să schimb cât de curând carcasa, că la asta nu prea mai am ce moda şi plus de-aia, o am de prin 2002…

(more…)

Un forumist zicea cu mult patos acum ceva vreme - ”În Benq, eu nu am încredere decât atunci când vine vorba de LCD-uri”. Eu nu l-am ascultat.

Prin august, când mi-am luat laptopul, am căutat -evident- şi un mouse. Pentru că nu sunt fanul şoarecilor mici şi incomozi, cu fir retractabil, am zis să cumpăr unul full size. Într-o primă fază am căutat unul wireless, dar, în urbea mea mică, nici gând de aşa ceva. Neavând răbdare să comand unul online şi fiindu-mi prea lene să merg şi prin oraşele vecine, am cumpărat un Benq negru. Mouse uşor, drăguţ, confortabil şi relativ ieftin ~ 30RON. După mai puţin de o lună de utilizare, a început să scârţâie rotiţa de scrool. L-am desfăcut, l-am reparat şi-a funcţionat fără nicio problemă până ieri, când a murit subit. De data asta nu am mai avut răbdare să-l desfac şi să vad care-i problema (probabil puteam să-l repar), ci am aplicat metoda Badea de gestionare a problemelor cu şoarecii hardware- l-am aruncat de pe geam.

Azi am cumpărat de la acelaşi magazin un mouse A4Tech, cu 18 RON. Deşi nu cred c-o să-l ţin mai mult de câteva săptămâni (trebuie să-mi caut un mouse wireless decent), sunt convins că o să reziste mai bine de un an, asta pentru că am mai avut A4Tech în trecut şi, chiar dacă nu sunt cele mai performante, sunt blindate, mai ales dacă utilizatorul nu le abuzează în gaming intens. Şi unde mai pui că e semi-transparent şi are un LED roşu, care-i luminează măruntaiele. Ştiu, arată gay… o să-l schimb cu unul albastru, imediat ce scotocesc prin sertar după un exemplar.

Aşadar, aştept recomandări pentru un mouse wireless (până-n 70RON), disponibil la comandă online. Menţionez că nu mă joc, nu fac grafică ori orice altă activitate ce necesită acurateţe sporită din partea şoarecului. Pur şi simplu am nevoie de un mouse care să-mi mişte cursorul pe ecran, să fie confortabil pentru mână (stau cam mult la PC) şi să ţină mai mult de câteva luni. Nu mă interesează culoarea, atât timp cât nu e roz. Apropo, după cum vă ziceam ieri, mi-am luat un hub usb, pozat ceva mai jos (22RON, pomană curată pentru 4 porturi USB şi un design destul de ergonomic): (more…)

Acum câteva săptămâni a scris şi Avionaru despre asta, dar nu pot să mă abţin, mai ales c-am avut plăcuta surpriză să dau din nou peste linkul cu pricina, rătăcit undeva prin jungla de la mine din bookmarks.

Despre UMPC-ul celor de la Asus, Eee PC, cred c-aţi auzit cu toţii, mai ales că a beneficiat de o puternică campanie de marketing online, susţinută de entuziaşti din lumea întreagă. Cu un design atrăgător şi ergonomic, un preţ relativ mic şi hardware decent, Eee PC se clasează fără îndoială în topul celor mai reuşite UMPC-uri. Ceea ce probabil nu ştiţi, este că micul Eee PC este extrem de versatil, sau mai pe româneşte, e modding-friendly. Cel mai spectaculos mod îi aparţine unui tip care a reuşi să înghesuie în carcasa liliputană nici mai mult nici mai puţin decât: un USB hub, GPS with antenna, Bluetooth, Card reader, Flash drive, Power switch, Wifi (pe lângă cel default) , FM transmitter şi modem. Partea bună e că, întreg worklog-ul este documentat destul de abundent (inclusiv cu poze) pe această pagină Wiki.

Ca o ştire de ultimă oră, Asus a anunţat că pentru doar 15$ în plus, se poate opta pentru un Eee PC cu display de 9” şi touch screen. Drooling… sper ca până-n vară să pun şi eu laba pe unul (asta-n cazul în care renunţ la ideea de a-mi cumpăra un Aston Martin cu banii din Adsense)

După articolul fulminant, unde vă prezentam o modalitate pur românească de a monta un card-reader într-o carcasă proiectată de nişte chinezi idioţi, iată c-a venit vremea să vă prezint o modalitate la fel de românească de a schimba vechiul ventilator de la sursă, cu altul nou. Hai, lectură plăcută!

Să vă spun pe scurt cum stă treaba cu sursa mea de suflet. Contrar credinţei generale, nu am o sursă brand-name ca Antec, Thermaltake, Zalman, Akasa, etc şi asta nu pentru că nu puteam să-mi cumpăr una, ci pentru că pur şi simplu era absurd ca un sistem mediocru să beneficieze de un astfel de tratament. Aşadar, am o sursă Trojan PurePower de 350W- nu vă lăsaţi influenţaţi de nume, e chinezărie get-beget. O am din 2002 şi-n perioada asta a trecut prin două sisteme, sistemul actual fiind al treilea pe care-l deserveşte. În toată perioada asta, mi-au trecut prin mână cred că mai mult de 4-5 surse mult mai potente, mai silenţioase, cu un wire management superior vechiturii mele, dar de fiecare dată le-am dat mai departe. Întotdeauna am fost adeptul ideii ”nu schimba ceva ce funcţionează perfect” şi exact în aceeaşi situaţie s-a aflat şi sursa mea de suflet, cu un wire manegemnt făcut la finele lui 2003, cu bandă de izolat galbenă; asta se întâmpla pe vremea când nici nu visam la surse modulare, la kituri de wire management şi trebuia să-mi fac singur cablurile IDE rounded. După cum v-am zis, sursa mea a trecut prin două carcase, spre a-şi aroga locul şi-ntr-a treia. A funcţionat de fiecare dată ireproşabil, deşi de multe ori cei 350W ştanţaţi pe cutia metalică, îşi regăseau corespondentul şi-n hardware-ul utilizat. I-am schimbat ventilatorul de două ori şi asta pentru că nu sting calculatorul decât atunci când nu am curent şi ventilatoarele sunt în general primele care clachează (deşi am încercat pe cât posibil să cumpăr FAN-uri pe ball bearing, nu sleeve). De primele două ori, am găsit ventilatoare pentru sursă, adică de 80mm, dar mult mai subţiri decât cele clasice (şi cu profil rotund într-o parte). A treia oară însă nu am mai avut baftă să găsesc şi a trebuit să improvizez…

În weekend, ca de obicei, îmi omoram timpul pe la PC. Într-o primă fază am remarcat un ţiuit enervant, pe care l-am catalogat drept fiind produs de unul dintre ventilatoare. Folosindu-mă de simţul auzului, am localizat ţiuitul ca provenind de la sursă. Am oprit cu mâna ventilatorul, lămurindu-mă pe deplin că el e sursa zgomotului. Cu ocazia asta, am remarcat şi că antrenează un flux foarte mic de aer, semn că e pe ducă. Bun, nu-i nici prima oară nici ultima când trebuie să înlocuiesc ventilatorul unei surse. Problema-i că nu am găsit un ventilator conceput spre a fi montat într-o sursă şi a trebuit să mă mulţumesc cu unul ”bun la toate”, de 80mm. Pentru că-mi plac beculeţele, am cumpărat unul cu leduri multicolore (care ‘zda mă-tii le cumperi pe toate alea cu leduri albastre sau roşii?). 13RON,Quantex, single ball bearing -pomană curată. Acum urmează partea cea mai frustrantă: aşa cum preconizasem, ventilatorul e prea lat ca să încapă în locaşul destinat. Aş putea să mut placa cu circuitul puţin mai în spate şi să-i fac loc, însă e prinsă în patru puncte, cu distanţiere din cauciuc şi relocarea ei e un procedeu destul de sisific. Cioplirea ventilatorul nu este o soluţie- plasticul e casant din cale-afară, plus că risc să-l descentrez şi să-l fac să ţipe mai tare ca motorul ţăranilor care se plimbă cu SUV-ul prin oraş. Pentru că n-am dus niciodată lipsă de idei tâmpite şi-am fost elevul cu media cea mai mică la lucru manual, am decis să-l montez în exterior. Cinci minute mai târziu, lucrarea mea de mare angajament era finalizată . Cum nu putea să meargă totul ca pe roate, mi-a fost dat să constat că ventilatorul montat astfel, împiedică sursa să intre corect în locaşul destinat. Cred c-am simţit acelaşi lucru pe care l-au simţit şi dobitocii din Braşov, care au cumpărat un autobuz mai lat decât strada, însă, spre deosebire de ei, eu i-am dat de cap. Cum? Simplu- am pus mâna pe cleştele de tăiat tablă, am îndepărtat celulita carcasei şi-am tăiat şi două dintre urechile de prindere ale ventilatorului, ca să se potrivească perfect. Mi-am admirat creaţia, am savurat o ceaşcă de cafea, am înjurat la Băsescu (am şi eu un tic, ca tot omul!) şi-am făcut câteva poze pentru posteritate… ok, şi pentru voi, ca să-mi admiraţi geniul. Poze, băh!

(more…)

Primul video via Razius.

Eşti adminitrator de sistem in Irak, Pakistan, Afganistan ori Gana? Atunci când mufezi un cablu porţi îmbrăcăminte de kevlar? Umblii după tine cu detectorul de mine anti-personal? Casa ta este un buncăr săpat în granit? Foloseşti fibră optică ranforsată cu beton-armat? Atunci, ai nevoie în mod cert de serverul blindat de la HP şi de monitorul indestructubil de la Asus (video puţin mai jos). Dacă nu îndeplineşti condiţiile de mai sus, poţi să utilizezi un server normal şi-un LCD ca oricare altul.

(more…)

Asus Eee a făcut ceva vâlvă îl lumea IT, alegându-se deopotrivă cu susţinători entuziaşti şi critici fervenţi. Mie unul mi-a plăcut încă de când era în stadiul de concept, sentiment sporit şi de urmărirea cu atenţie a discuţiei de pe blogul lui Pig. Unii critică display-ul prea mic, rezoluţia total neergonomică de 800×480 (aici sunt de acord), şi preţul destul de mare -300eur. Ca specificaţii, versiunea de 300eur, vine cu un procesor Intel Mobile 900Mhz, diplay TFT 7”, SSD de 4GB (un mare plus), RAM 512 DDR2, cameră web, microfon, cititor de carduri, ethernet & WiFi, 3xUSB, VGA (un alt plus) şi o baterie cu 4 celule, ce asigură o autonomie de peste 3.5h. Per total, Asus Eee, se preatează aproape perfect ca gadget, nefiind în mod cert destinat productivităţii, ci mobilităţii, dimensiunile reduse (225 x 164 x 21.5-35) întărind acest aspect. Ca adopţie, cred că se adresează în general pasionaţilor, care simt nevoia să butoneze ceva pe WC, în tren, la munte, la mare sau sub plapumă şi nu oamenilor de afaceri sau celor care doresc să-l folosească într-un mediu business. Aceştia vor arunca în mod indubitabil o lopată de bani pe un Sony Vaio care să se asorteze cu poşeta, cu maşina ori sacoul.

La noi în ţară, văd ca Asus Eee poate fi cumpărat doar de la emag.ro, la preţul de 1.157,54 RON. E adevărat că-n ziua de azi, până-n 1500RON găseşti lejer un Hp ori Acer cu Celeron M, 512RAM, 40-80GB hdd, 4/6 cell battery, display omenesc de 15.4” şi-o placă video cât-de-cât (cât să te joci WoW), deci nu rentează să cumperi Asus-ul ca substitut ori măcar pretendent la titlul de substitut de notebook. Asus Eee este şi va rămâne un gadget drăgut, inovativ, cu un preţ decent şi caracteristici acceptabile, care se adresează însă unui target restrâns. Dac-aş dispune de banii necesari (aka, dacă aş avea remuneraţie), l-aş cumpăra în mod cert.

(more…)

În ultima lună mi-au crăpat două plăci de reţea Realtek. Prima victimă a fost placa de pe micul server (NAT, firewall, LAMP, Samba, etc), înlocuită imediat cu una mai veche, pe slot ISA (ah, ce vremuri de glorie…), ca să nu rămân fără net. În fine, am dus placa la garanţie (avea mai puţin de 6 luni), am primit alta nouă după nici 2 zile (promptitudine de magaizn provincial, aş spune) şi n-am mai avut bai pînă duminică, când placa de reţea de pe PC şi-a dat duhul (tot un Realtek de 15RON- sunt un zgârnăit, ştiu). Am bagat cablul în placa integrată, edit /etc/network/interfaces urmat de /etc/init.d/networking restart şi totul a fost OK. Ştiam şi eu că Realtek e cam ‘pain in the ass’, generând multe IRQ, dar nu mă aşteptam să crape pe capete, fără să fie supusă la şocuri electrice & co (am un alt RTL de mai bine de 3 ani şi merge brici, deci cred c-a fost vorba doar de ghinion). Căutând prin sertar după certificatul de garanţie, am dat peste actele de la placa de bază şi procesorul actualului PC…

La jumătatea acestei luni se împlinesc 2 ani de când am cumpărat una bucată Sempron 3000+ sk.754, asezonat cu una bucată Asrock K8-NF3, ca să înlocuiască un Athlon T-Bred 2400 şi o placă Biostar M7VIP cu niscaiva probleme (urlterior am încropit un sistem şi am scăpat de placa de bază găunoasă). Înainte de asta, îmi amintesc că am pregătit carcasa pentru noile componente- am tăiat tabla, am făcut o fereastră laterală, am montat ventilatoare cu LED-uri şi-am cositorit noi fire prin sursă, ca să alimentez cum se cuvine excesul de ventilatoare colorate. În ziua achiziţionării componentelor, am chiulit de la şcoală (aveam ore de dimineaţă), ai mei m-au certat şi n-au vrut să mă lase să le montez, drept pedeapsă. I-am înduplecat şi cred că mi-a luat mai bine de o oră jumătate până am mutat componentele dintr-o carcasă în alta şi le-am montat pe cele noi (acum, nu-mi ia mai mult de 20 de minute ca să fac un nou sistem). După ce am pornit sistemul/instalat XP (atunci încă nu eram linuxist), am petrecut o noapte albă testându-i stabilitatea cu SuperPI şi Memtest şi-ntr-un final, când am văzut ca toate sunt în regulă, nu-mi mai încăpeam în piele de bucurie privind prin geamul carcasei rezultatul muncii mele

Doi ani mai târziu, configuraţia a rămas în mare parte aceeaşi, servindu-mă cu devotament, deşi a avut un uptime de peste 90% (stins doar atunci când plecam mult de acasă, ori nu era curent) : Sempron 3000+ rev. E6 (suport pt 64bit) sk. 754 | Asrock K8-NF3 (chinezărie rezistentă, aş zice) | 1GB DDR 400 ( GeIL + Kingston) | MX 440 de la MSI (m-am atasat de ea ) | WD 160GB S-ATA II (mai am nevoie de unul, ca nu mai prididesc cu spatiul) | DVDRW Asus | PSU Trojan Truepower 350W (alta chinezarie data naibii) | 8 ventilatoare de 80mm, doua de 60mm si un neon roşu . In vara m-am gandit sa fac update la cel putin un Core2Duo E6300, dar costurile adiacente (carcasa noua, sursa noua, alte memorii, alta placa video, poate si inca un HDD) erau prea mari si nu renta upgrade-ul, asa ca mi-am luat un laptop decent, ca sa-l am pt facultate (inca un an si ma asteapta facultatea si mai apoi Canada) si cred c-am iesit mult mai castigat, avand in vedere ca nu m-a costat cu mult mai mult decat upgrade-ul scontat. Vechiul Sempron se tine inca bine pentru ce am eu nevoie, desi e depasit fizic si moral de isteria Core Duo, X2 ori Quatro (mai e ceva, c-am ramas in urma ) si-o sa ramana in configuratia actuala (exceptand adaugarea unui nou hdd cat de curand) pana da coltul ori devine mult prea slab ca sa ruleze chiar si NetBSD. Momentan ruleaza Fedora 8, o bijuterie de realease; în stare latentă asteaptă Debian Etch si OpenSolaris Nevada, pe care-l voi inlocui săptămâna asta cu Windows Server 2003 (am nevoie de Visual Studio 2005 pt şcoală si desăvârşire profesională- no worry, o să migrez pe Mono cu timpul). Aşadar, cred că trebuie să-i urez ceva lui Gigel, care mi-a fost alături 2 ani de zile, la bine şi la rău

Pe 2 decembrie face şi monitorul un an de sclavagism la mine pe moşie, dar cred că-i destul de ciudat să serbez ziua de naştere (mai bine zis de achiziţionare) a hardware-ului meu. Mai jos găsiţi câteva poze mai vechi cu Gigel - altele noi sâmbătă, când îl desfac ca să-l scarpin pe spate curăţ de praf. (more…)