E trist băi cititorilor că incompetenţii ăştia care ne conduc au avut geniala idee să distrugă singura formă de distracţie pur balcanică, interzicând comercializarea petardelor. Şi când stai să te gândeşti că toate astea au survenit în urma unui accident stupid, ce l-a avut drept protagonist pe fiului unui bulibaşă ţigan. Sincer, îmi pare rău că oamenilor le zboară capul din cauza incompetenţei şi-a IQ-ului subunitar, care-i împiedică să gândească atunci când ţin în mână o petardă ce are destulă putere încât să-i trimită pe urmele lui Gagarin, dar de ce să am şi eu de pătimit de pe urma acestui fapt? Mor oameni din cauza manipulării defectuoase a petardelor? Nu văd care-i problema- se numeşte selecţie naturală. Mor de n ori mai mulţi oameni înjunghiaţi, electrocutaţi ori în explozii provocate de scurgerile de gaze. Ce facem? Interzicem utilizarea cuţitului, a curentului electric şi a gazelor naturale? Interzicea comercializării petardelor este cea mai mare prostie de la prohibiţia americană şi până-n prezent. Dacă Băsescu nu mai iese preşedinte în 2009, să ştiţi că de la interzicerea petardelor i se trage!
Ah, ce bine era-n anii precedenţi, când cumpăram pe sub tejgheaua micului comerciant de cd-uri piratare, dvd-uri şi casete, petarde cu 2-3 focuri, ”bombe” care-ţi smulgeau degetele dacă nu le aruncai la timp, mitraliere cu 15 ori 20 de focuri şi tot felul de chinezării puternice, numite sugestiv ”mortiere” ori ”grenade”. Dacă aruncai o ”grenadă” (mare cât pumnul şi plină cu praf de puşcă) şi nu fugeai la timp, fie te nimerea o schijă de plastic, fie surzeai temporar. Ce frumoase erau zilelele când legam câte 3 mitraliere în serie şi le dădeam foc în câte-o scară de bloc, când băgam ”mortiere” în sticle goale de şampanie şi fugeam rupând pământul ca să nu mă nimerească bucăţile de sticlă, când făceam petarde artizanale, cu praf de puşcă (din artificii), cu staniol şi cu fitil de lumânare… Ce zile fericite erau acelea când, primăvara, mergeam cu prietenii cu buzunarele doldora de petarde rămase de la Revelion şi le puşcam în mica balta de la marginea oraşului, determinând broaştele să se întoarcă cu burta în sus. Ce zile fericite! Acum am rămas doar cu amintirea … prietenii s-au dus fiecare în treaba lui, fie maturizându-se, fie găsindu-şi altă ocupaţie. Iar eu, rămas mereu acelaşi, sufăr de dorul petardelor de alta dată. ”Şi-adună azi zdrenţele anii / Şi visul ciubotele sparte ” spunea genial Radu Gyr… Hehehe, trecut-au anii şi venit-au proştii la putere, proşti speriaţi de petarde, în mod evident!
Azi dimineaţa m-am trezit ca de obicei, pe la ora 12. Am constatat lipsa desăvârşită a oricărei urme de zăpadă şi am pus de-o cafea rapidă. După o gură din licoarea reconfortantă, m-am pus pe verificat mailurile, feed-urile şi-n mod inevitabil, logurile de pe server. Nimic nou la orizont, doar poponari fără ocupaţie, care scanează reţeaua din 5 în 5 minute şi se cred mari haceri… Într-un timp mă luam în gură cu ei şi mă jucam cu prostia lor, dar acum îi las in plata Domnului. Căscând a lene existenţială, pe la 13:00 m-am îmbrăcat, mi-am luat şapca de pescar în cap şi-am purces pe străzile oraşului în căutare de pocnitori (adică petarde, ma obsedatilor!). Pentru c-am ajuns prin zonă, am dat o vizită rapidă şi pe la bunica, i-am urat ”Un an nou fericit”, am băut o cafea şi-am coborât la etajul 1 al aceluiaşi bloc, ca să-mi sorcovesc unchiul şi mătuşa. Am băut şi-aici o cafea, am discutat cu unchiul despre această adevărată criză a petardelor şi despre patetismul artificiilor puse în comerţ, am dres winamp-ul care ”sărea de la o melodie la alta” şi ”Zuma care nu mai are sonor” şi-am plecat mai departe în căutare de petarde. M-a apucat tristeţea văzând că vechii comercianţi nu mai sunt de găsit şi-n locul lor sunt feţe noi, care vând artificii pentru copii între 3 şi 7 ani. Cu puţin noroc, la una dintre dughene am găsit nişte artificii ceva mai potente (poza e sus), cu 3.5 lei bucata (mama voatră de hoţi! Pe timpuri, cumpăram cu banii ăia un pumn de petarde cu două focuri). Deşi iniţial am vrut să cumpăr mai multe, am luat doar 5, pentru că n-aveam garanţia că vor face mare brânză atunci când le aprind. Partea bună-i că, ajuns acasă, am privit contemplativ adâncimea geniului meu creator şi am concluzionat că, punând niscaiva ipsos la capătul cu fitilul, se obţine un soi de pipe-bomb rudimentar, adică o petardă puţin mai mare, cu potenţial de şaca-laca-bum! Evident, nu voi face asta, pentru că sunt un cetăţean responsabil, matur (ce dracu, fac 19 ani în februarie!) şi cu respect pentru legea care spune că-i voie doar cu pocnitori de clasă A, ca la frigiderele şi maşinile de spălat care consumă puţină energie electrică. De asemenea, toate experimentele menţionate mai sus au fost efectuate în condiţii de laborator şi-n timpul experimentelor niciun animal mic nu a avut de suferit, acestea murind instantaneu, din cauza zgomotului. Orice tentativă de punere în practică a celor menţionate de mine, este independentă de voinţa mea, contravine legii şi poate aduce prejudicii integrităţii corporale a individului. Bine-înţeles că toate acestea nu fac obiectul domeniului meu de interes din simplul motiv că sunt mult prea leneş ca că mă intereseze soarta altora…
Acestea fiind spune, vă urez ”Un an nou fericit, un uptime cât mai mare, milioane de dolari din Adsense -eu aproape am strâns bani pentru un Mercedes SLK-, succes la sustragerea din faţa dărilor către stat, casă de piatră la ăia de-au avut ghinionul să spună adio frumuseţii de-a arde gazul degeaba, succes la trecerea străzii ca să nu vă surprindă Orban şi tot felul de alte nimicuri importante din punctul meu de vedere.” Pentru că sunt nesimţit, fraţilor din Câmpia Panonică nu le urez nimic… asta e, nu sunt Miss America, să-i iubesc pe toţi! Cred că asta-i ultima însemnare pe anul ăsta şi totodată ultima masare a tastelor pe 2007… Pace, sănătate şi virtute!
LE: Se pare că nu-i ultima masare de taste. Tocmai m-a rugat un coleg să văd de ce nu-i mere wifi-ul şi pe laptopul lui văru-so şi io, fiind un geniu pustiu al comunicaţiilor fără fir, nu puteam să refuz oportunitatea de-a gâdila călcâiului simpaticei IEEE 802.11 b/g. N-am mai intrat pe messenger de vreo 2 săptămâni, dar după sărbători, promit c-o să fiu prezent, ca să exasperez lumea cu urările mele post-sărbători. 
