Cazul terifiant al pisicii călcate în picioare de nişte golani nisprăviţi ce merită să fie împuşcaţi a făcut deja obiectul unor discuţii aprinse, atât în blogosferă, cât şi în presa scrisă ori audio-vizuală, aşa că este este de prisos să-mi exprim şi eu indignarea, în primul rând faţă nemernicii de la ProTV care au abuzat de înregistrarea cu pricina pentru a-şi face rating şi-n al doilea rănd, faţă de legislaţia mult prea permisivă din România. Nu pot totuşi să nu iau atitudine! Acele elemente antisociale, acele fiare cu înfăţişare umană nu se vor alege decât cu o amendă, întrucat legislaţia din România este prost gândită şi pusă în aplicare de specimene ca alde Ţuluş, acest puscăriabil aflat încă în libertate, graţie protecţiei politice de care beneficiază de la nivel înalt (da, la Cotroceni mă refer!). Dacă un om fură o pâine ca să nu moară de foame, un dobitoc îl condamnă la 3 ani de închisoare! Dacă niste gunoaie, nişte scursuri sociale, care din momentul de faţă merită să-şi piardă dreptul nu mai la libertate, chiar şi la viaţă, ucid cu bestialitate un animal sărman şi inofensiv, se aleg doar cu o amendă! Pisica a făcut lucrul cel mai decent pe care poate să-l facă un animal blajin şi nevinovat -şi-a dat duhul, însă nenorociţii care au călcat-o în picioare merită să platească scump fapta incalificabilă. L-am vazut pe unul dintre nenorociţi la TV cum vorbea cu seninătate despre fapta sa şi brusc m-a apucat pe mine, o fire non-violentă, o poftă nebună să-l calc în picioare, să-i zdrobesc ţeasta aia de om prost sub greutatea papucului. Vroiam să-l aud cum imploră iertare, cum plânge, cum sângerează, cum se scurge din el şi ultima suflare de viaţă şi mai apoi să-i simt cu talpa răcoarea cadaverică. Cu greu am urmărit înregistrarea făcută de acei nebuni şi, coroborând imaginile cu mărturia anterioară a nenorocitului, mi-am imaginat cum s-a simţit acea făptură… Probabil la început au ţinut-o în braţe, au mângâiat-o pe rând şi pisica vagaboandă, simţindu-se desmierdată, a început să toarcă. I-au simţit blăniţa catifelată şi caldă, i-au simţit bătăile inimii şi respiraţia ritmică. Au simţit că ţin în mână un o vietate şi brusc, aceste fiare ordinare s-au simţit stăpâni pe acea viaţă…
Aceşti nebuni nu trebuie să scape nepedepsiti, altmiteri, urmatoarea lor victimă poate să fie un om! Nu ştiu ce va face justiţia, dar eu le-aş tăia mâinile! ”Scârbit de fapta ta cea rea / Degeaba plagi acum, copile” spunea Elena Farago într-o poezie pe care sociopaţii în mod cert nu au citit-o. Problema-i că ăştia nici nu se căiesc şi asta nu pentru că sunt nebuni, ci pentru că fac parte din acea categorie de oameni reduşi care încep prin a tortura animale mici şi lipsite de apărare, mai apoi îşi bat în mod crunt nevasta şi copiii, ca într-un final să ajunga şi la crimă. Locul lor este fie în camera de gazare, fie la Spitalul 9 într-o cameră capitonată, fie la carceră sau într-un şanţ, bătuţi măr!