Citeam în Jurnalul Naţional (aţi ghicit- mă plătesc Felix şi Mitrea ) un articol scris de Andrei Badin, intitulat ”Donaţie” de 100.000 de euro pentru blonda lui Băsescu . Citire dăm la un fragment edificator :

Conform declaraţiei de avere amintite, Cristina Maria Pârvulescu a primit “donaţie” suma de 100.000 de euro de la o anumită doamnă Annemary Enescu. Donaţia este dubioasă şi duce cu gîndul la altceva, dacă facem precizarea că Annemary Enescu este administratorul fostei Expo Flora din Parcul Herăstrău. Cristiana Pârvulescu a primit donaţia la puţin timp după ce Annemary Enescu a primit un cadou de la Administraţia Lacurilor şi Parcurilor condusă de un alt apropiat al PD-L, Virgil Cârstea, despre care presa a scris în mai multe rînduri că ar fi în spatele multor afaceri dubioase.

Asta cu donaţia e pe sistemul ”domn’ poliţist, jur că stâlpul a intrat pe contrasens şi m-a izbit frontal”, ”baba nu a semnalizat schimbarea direcţiei de mers pe trecerea de pietoni” , ”munţii de marmură sunt în posesia familiei Videanu încă de la încreţirea scoarţei terestre”, ”flota era o colecţie de epave, bine că le-a vândut Marinelul”, ”Patriciu a descoperit zăcămintele de petrol din România”, ”Vântu a fost o victimă inocentă a Ioanei Vlas”, ”Năstase se face vinovat doar de furtul prezumptiv al unor termopane” şi lista poate continua… Până nu construim ghilotine în ficare piaţă publică, n-o să se schimbe absolut nimic în România.

Marius Tucă semnează în Jurnalul Naţional un articol vomitiv la adresa bloggerilor români, pe care-i desconsideră fără să-i dea prin tărtăcuţa lui cheală că şi alde Ciutacu, Bombonel ori Ilici intră acum tot în tagma bloggerilor… Trebuie totuşi să recunoaştem că pe această cale, Mariusică a atras asupra sa nu numai flegmele bloggerilor români, ci şi titlul de ”Freud de Caracal”, judecând după profilul psihologic pe care s-a scremut să-l facă. Prima oară mi-am ieşit din pepeni, dar după ce i-am văzut poza din stânga articolului, mi-am dat seama că se îmbracă la fel ca Steve Jobs, am râs de m-am rupt şi-am renunţat la idee

Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat, arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali, bloggerii din România nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus, gata să inunde spaţiul cu banalităţi şi originalităţi ştiute şi vehiculate de toată lumea, un fel de masturbare comună, dar vîndută pe afiş ca un mic secret care ne va schimba filozofia de viaţă, fără inspiraţie şi fără talent, cei mai mulţi dintre ei, ca să nu zic toţi, se cred victime ale sistemului, cînd, de fapt, nu sînt altceva decît nişte victime ale incompetenţei proprii, nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului şi îi comentează pe alţii doar că pe ei îi apără poza studiată, poza care ţine loc şi de cuvinte (…)

Apropo, abia acum m-am prins că între Tucă şi Boc există similitudini: primul scrie la fel cum vorbeşte al doilea, adică utilizând fraze interminabile, unde predicatul rămâne suspendat undeva în eter.