Citeam în Jurnalul Naţional (aţi ghicit- mă plătesc Felix şi Mitrea ) un articol scris de Andrei Badin, intitulat ”Donaţie” de 100.000 de euro pentru blonda lui Băsescu . Citire dăm la un fragment edificator :

Conform declaraţiei de avere amintite, Cristina Maria Pârvulescu a primit “donaţie” suma de 100.000 de euro de la o anumită doamnă Annemary Enescu. Donaţia este dubioasă şi duce cu gîndul la altceva, dacă facem precizarea că Annemary Enescu este administratorul fostei Expo Flora din Parcul Herăstrău. Cristiana Pârvulescu a primit donaţia la puţin timp după ce Annemary Enescu a primit un cadou de la Administraţia Lacurilor şi Parcurilor condusă de un alt apropiat al PD-L, Virgil Cârstea, despre care presa a scris în mai multe rînduri că ar fi în spatele multor afaceri dubioase.

Asta cu donaţia e pe sistemul ”domn’ poliţist, jur că stâlpul a intrat pe contrasens şi m-a izbit frontal”, ”baba nu a semnalizat schimbarea direcţiei de mers pe trecerea de pietoni” , ”munţii de marmură sunt în posesia familiei Videanu încă de la încreţirea scoarţei terestre”, ”flota era o colecţie de epave, bine că le-a vândut Marinelul”, ”Patriciu a descoperit zăcămintele de petrol din România”, ”Vântu a fost o victimă inocentă a Ioanei Vlas”, ”Năstase se face vinovat doar de furtul prezumptiv al unor termopane” şi lista poate continua… Până nu construim ghilotine în ficare piaţă publică, n-o să se schimbe absolut nimic în România.

Văd ca prin blogosferă lumea este entuziasmată de demiterea ministrului justiţiei, Tudor Chiuariu. Mulţi dintre cei care şi-au exprimat -în virtutea dreptului la opinie, de altfel- părerea cu privire la demiterea acestuia, n-au adus niciun argument valid, care să le justifice optiunea. Probabil se bucură că l-au demis pentru că aşa au simţit ei de cuviinţă şi mai ales, pentru că aşa a ordonat Trimisul lui Dumnezeu în Balcani, marinarul Ballantines, cel mai nennorocit cârmuitor de la domniile fanariote şi până în prezent. Mă bucuram şi eu dacă-n locul liberalului Chiuariu venea unul mai bun, dar slabe şanse (Norica Nicolai, ziceţi? Hai sictir şi spirt sanitar în pahare, ca să sărbătorim prelungirea agoniei sistemului judiciar din România). Faptul că este cercetat într-un dosar de corupţie, nu constituie un argument solid, având în vedere că o grămadă de oameni politici / ”de afaceri”, în frunte cu El Lider Turmentato au fost sau sunt cercetaţi în diverse dosare de corupţie, mult mai grave decât învinuirele prezumptive ce i se aduc lui Chiuariu…

Şi-acum, o mică retrospectivă. Monica Macovei, acest adevărat Eliot Ness cu sexul schimbat, a reuşit să se lupte cu termopanele lui Năstase (cel mai jenant dosar de corupţie din istoria judiciară modernă a României- pe un primar de comună îl cauţi la termopanele de la cocioabă, nu pe un fost prim-ministru care se presupune c-a obţinut averi considerabile pe căi nu tocmai legale), să-l scuture de guler pe Mischie, să-l sperie puţin pe Patriciu şi să-l facă pierdut pe Haisam undeva în vamă, la secţiunea bagaje. Pentru aceste merite deosebite mă şi mir că n-a decorat-o Pazvante Manglitoru’. E bine totuşi că a ajuns consilier împotriva luptei anticorupţie (sic!) într-o republică bananieră al cărui nume îmi scapă- o să mi-l amintesc însă atunci când o să aud la ştiri că statul de buzunar cu pricina a intrat în colaps economic. Pe de altă parte, nici Chiuariu nu a făcut nimic notabil, exceptând faptul că a demascat mecanismul poliţiei politice praticate de Palatul Victoria şi a că a cerut demiterea unor procurori mânjiţi, care serveau legea ocolind-o. Cel care o să-i preceadă nu o să facă nici atât, nu de alta, dar mesajul Marinelului a fost clar- ”noi suntem intangibili- vezi Chiariu. Hă, hă, hă!” şi reacţia Manechinului Călin a fost la fel ca pe vremuri, când nu ieşea din vorba Comandantului Suprem - ”ling tălpi, lustruiec papuci- e cald scaunul, nu vreau să mă scol de pe el!”.

Vreţi ordine şi disciplină-n ţara asta? Soluţia găsită de exponenţii Revoluţiei Franceze tronează în headerul blogului.